Introducere
În urmă cu 153 de ani, la 18 martie 1871, a avut loc insurecţia proletariatului parizian în Franţa. A fost răsturnată burghezia şi instaurată „Comuna din Paris” – nume dat guvernului instituit la această dată – înfrântă, la 28 mai 1871, de armata guvernamentală cu sprijinul Prusiei.
Context
La 19 iulie 1870 împăratul francez Napoleon al III-lea a declarat război Prusiei. Era dornic să revendice statutul Franței de putere imperială principală în Europa. Napoleon al III-lea a căzut în capcana geopolitică întinsă de Otto von Bismark, care la rândul său avea nevoie de un război cu Franţa pentru a-i uni pe germani în jurul unui ideal. Învins în septembrie 1870 la Sedan, devenit prizonier al nemţilor, Napoleon al III-lea a ieşit rușinos din scenă. Nordul Franţei a fost ocupat, Parisul a început să fie asediat de prusaci. Rezistînd asediului prusac, Parisul şi-a atras însă simpatia Europei. Bismark a acceptat pacea propusă de noul regim republican al Franţei. Numai că s-a întâmplat altceva – o revoluţie radical, ceea ce francezii au numit La Commune. Mai e de spus și că Parisul avea o istorie îndelungată de revolte și revoluții, iar ideile socialiste și anarhiste erau populare în rândul muncitorilor și al claselor defavorizate.
Vreme de 72 de zile, parizienii au experimentat o formă de democraţie directă şi de republică proletară numită Comuna din Paris. Totul a început pe 18 martie 1871, cînd parizienii şi Garda Naţională numărînd 200.000 de oameni s-au răzvrătit atît împotriva prusacilor victorioşi cu cîteva luni în urmă în faţa lui Napoleon al III-lea, cît şi împotriva guvernului republican care făcuse pace cu prusacii. În acea zi, 18 martie 1871, guvernul francez condus de noul lider ales, Adolphe Thiers, a trimis trupe de la Versailles pentru a îndepărta tunurile Gărzii Naționale din cartierul Montmartre din Paris. Cetățenii locali, mai ales femei, s-au interpus între trupe și tunuri. Deși generalii au ordonat trupelor lor să tragă în mulțime, mulți dintre soldați au refuzat să urmeze aceste ordine. În cele din urmă, doi generali au fost uciși de membrii Gărzii Naționale și de trupele guvernamentale dezertoare.
Când Thiers a aflat, a ordonat trupelor sale loiale și oficialilor guvernamentali să se retragă din Paris și să se întoarcă la Versailles, unde puteau planifica un atac. Parizienii aveau să răspundă prin alegerea unui nou govern, câteva zile mai târziu. La scurt timp după ce oficialii celei de-a Treia Republici au părăsit capitala Franței, muncitorii parizieni, membrii Gărzii Naționale și alți cetățeni s-au reunit rapid pentru a crea Comuna revoluționară din Paris. La 26 martie, comitetul central al gărzii a organizat alegeri pentru noii oficiali „comuniști” care urmau să conducă orașul, acționând de la Hôtel de Ville.Deși femeile nu erau membre ale conducerii și nu aveau drept de vot, ele au participat cu entuziasm la revoluție. Unele chiar au propus politici feministe, cum ar fi salariul egal și dreptul la divorț.
Între timp, alți cetățeni au lucrat pentru a militariza Parisul, ridicând baricade pentru a bloca drumurile. Membrii Gărzii Naționale s-au pregătit pentru un atac iminent din partea trupelor guvernamentale franceze. În cele două luni de existență, Comuna din Paris a adoptat o serie de reforme și politici menite să creeze o societate mai justă și egalitară. Unul dintre aspectele centrale ale acestor reforme a fost separarea bisericii de stat, prin confiscarea proprietăților bisericești și punerea capăt finanțării publice a instituțiilor religioase. Această măsură a promovat laicitatea și independența guvernului față de influența religioasă.
Comuna a acționat și în sfera muncii, naționalizând fabricile și atelierele abandonate de proprietari și punându-le la dispoziția muncitorilor. Astfel, s-a încurajat cooperativismul și autogestiunea. De asemenea, au fost introduse măsuri precum instituirea unui salariu minim și interzicerea muncii de noapte în brutării, pentru a proteja sănătatea și securitatea muncitorilor. În paralel, se observa și distrugerea monumentelor din interior, în special a celor care glorificau armata sau monarhia franceză. Unul a fost Coloana Vendôme, un monument care îl onora pe Napoleon Bonaparte. La 21 mai, trupele guvernamentale franceze au găsit o breșă în apărarea Comunei și au început să intre în Paris, unde au ucis numeroși comuniști în drumul lor.
În același timp, comuniștii au incendiat o mare parte din oraș și au continuat să distrugă vestigii ale monarhiei, cum ar fi faimosul Palat Tuileries. La 28 mai, trupele guvernamentale franceze au recucerit orașul, iar Comuna din Paris și-a încetat existența.
Autor: Alexandru Balaci
*
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.sortiraparis.com/ro/ce-sa-vizitezi-la-paris/istorie-tratament/articles/231460-comuna-din-paris-o-privire-retrospectiva-asupra-istoriei-revoltei-de-la-paris
https://www.britannica.com/event/Commune-of-Paris-1871
RADOR – 18 martie
