Autor :Alexandru Balaci
Context
“La malul apei era o salcie uriaşă. Sub salcie creştea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa şuşotea printre pietre, vântul legăna încet ramurile copacului, iar Mădălina citea cu glas tare o poveste. Glasul fetiţei se amesteca lin cu murmurul pârâului, cu şoapta frunzelor, iscând un fel de cântare nemaiauzită. Când Mădălina închise cartea auzi în văzduh un zbârnâit ca de aripi de cărăbuş. Pâna să se dumirească, se pomeni lânga ea cu un pitic cât o lingură de supă, şi cum tocmai în clipa aceea apunea soarele, piticul spuse:
– Bună seara! cu o voce de clopoţel.
Mădălina băgă de seamă că noul sosit şedea pe un covor mic, cam vechi, zdrenţuit şi întrebă:
– Covorul fermecat? (Călin Gruia, “Un oaspete neobișnuit“)
Călin Gruia, poet, prozator, redactor al Radioteleviziunii Române
Prozatorul şi poetul Călin Gruia (pseudonimul lui Chirii Gurduz) s-a născut la 21 martie 1915, în satul Trifeşti, judeţul Orhei, Basarabia. A absolvit Şcoala Normală din Orhei (1936) şi Şcoala de Ofiţeri de Rezervă (1937) şi a fost învăţător în comuna Tvardita din judeţul Tighina şi în comuna Umbrăreşti din judeţul Tecuci (1937-l939). Concentrat ca ofiţer în rezervă, este trimis pe frontul de Răsărit (1941-1944) şi cade prizonier. Stă în lagăr până în 1948.
A debutat cu versuri şi proză în revista „Speranţa” din Orhei (1938), iar editorial, cu placheta de versuri „Litanii de seară” (1942). Se afirmă cu scrieri pentru copii, devenind unul dintre cei mai prolifici autori de basme culte din literatura română contemporană. Printre volumele de poveşti amintim: „Nuieluşa de alun” (1954), „Izvorul fermecat” (1956), „Minunata-mpărăţie cu palate de hârtie” (1957), „Drumurile lumii” (1959), „Poiana lunii” (1960), „Poveşti” (1967), „Domniţa de rouă” (1969), „Ramura de măr înflorit” (1974).
În 1952 i-a apărut culegerea de povestiri „Nucul lui Toderiţă” (în 1952), urmată de mai multe volume de povestiri, legende sau evocări: „Vineri la amiază” (1962), „Cu ochii ca iarba” (1972), „Peretele de lut” (1975), „Scrisori pentru fluturi şi pietre” (1976), „Moara lui Elisei” (1980), „Nălucile nopţii” (1985). Versurile scrise de-a lungul a trei decenii (1940-l970) au fost reunite în volum „În norii ce vin şi se duc” (1980), unele poeme fiind reluate în „Călătorii” (1988). De asemenea, Călin Gruia a scris şi câteva romane precum: „Ograda” (1965), „De-a visele…” (1966), „Vântură-lume” (1970), „Acolo colinele ard…” (1974), „Pânzele mamei” (1984).
A colaborat la revistele „Roza” şi „Basarabia literară” din Chişinău, la „Cutezătorii”, „Luminiţa”, „Arici Pogonici”.
A fost redactor la emisiunile pentru copii ale Radioteleviziunii Române (195l-l969) fiind autorul a peste cincizeci de scenarii radiofonice pentru copii, dar şi al unor scenarii pentru filme cu tematică istorică: „Baladă pentru Măriuca”, „Vlad Ţepeş”, „Corbea”, „Ospăţul”. Pentru scrierile sale Călin Gruia a fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1980). A murit la 9 iulie 1989, la Bucureşti.
Opera literară
Litanii de seară, Bucureşti, 1942;
Nucul lui Toderiţă, Bucureşti, 1952;
Ciuboţelele ogaruIui,Bucureşti, 1954;
Nuieluşa de alun, Bucureşti, 1954;
Poveste mică pentru cei mici, Bucureşti, 1954;
Povestea lăcrămioarelor, Bucureşti, 1955;
Profesorul cel nou, Bucureşti, 1955;
Izvorul fermecat, Bucureşti, 1956;
Minunata-mpărăţie cu palate de hârtie, Bucureşti, 1957;
La „Drumurile lumii”, Bucureşti, 1959;
Poiana lunii, Bucureşti, 1960;
Onică, Bucureşti, 1962;
Vineri la amiază…, Bucureşti, 1962;
Drumul spune poveşti, Bucureşti, 1963;
Di-Di-Ri, Bucureşti, 1964;
Ograda, Bucureşti, 1965;
De-a visele…, Bucureşti, 1965;
Ospăţul, Bucureşti, 1966;
Poveşti, Bucureşti, 1967;
Jucăuşul, Bucureşti, 1967;
Domniţa-de-Rouă, Bucureşti, 1969;
Măriuca, Bucureşti, 1970;
Vântură-lume, Bucureşti, 1971;
Cu ochii ca iarba…, Bucureşti, 1972;
Acolo, colinele ard, Bucureşti, 1974;
Ramura de măr înflorit, Bucureşti, 1974;
Peretele de lut, Bucureşti, 1975;
Scrisori pentru fluturi şi pietre, Bucureşti, 1976;
Prinţul de hârtie, Bucureşti, 1977;
Moara lui Elisei, Iaşi, 1979;
Prietena mea Cateluţa, Bucureşti, 1979;
În norii ce vin şi se duc…, Bucureşti, 1980;
La „Valsul dimineţii”, Bucureşti, 1981;
Poiana de argint, Bucureşti, 1982;
Pânzele mamei, Bucureşti, 1984;
Nălucile nopţii, Bucureşti, 1985;
Pădurea Mărgăritei, Bucureşti, 1987;
Călătorii, Bucureşti, 1988.
Bibliografie
Calendar Rador
https://jurnaluldedrajna.ro/calin-gruia-poet-prozator-si-autor-de-povesti-si-versuri-pentru-copii/
https://www.poezie.ro/index.php/author/0018985/C%C4%83lin%20Gruia
