Răzvan Moceanu
Luni, 25 martie, se împlinesc 170 de ani de la naşterea lui Anastase Simu, mare colecţionar de artă, doctor în științe politice și administrative, secretar la Legația României la Berlin, membru de onoare (1933) al Academiei Române și senator de Brăila în trei legislaturi.
* * * * *
Anastase Simu s-a născut la 25 martie 1854, la Brăila, într-o familie de agricultori foarte bogați, Panait și Dumitra Simu, cu moșii întinse în diferite zone ale țării.
A urmat cursurile Şcolii Comerciale din Brăila şi şi-a luat bacalaureatul la Academia Imperială „Teresianum” din Viena.
sursa: https://biblioteca-digitala.ro, „Actele Fundaţiei Anastase Simu” – Marius Bunescu
La doar 19 ani, Anastase Simu era moştenitor al unei imense averi (averea părinţilor săi şi a unchiului său, Petrache Simu, care nu avea alţi moştenitori) şi s-a preocupat întreaga viaţă de colecţionarea lucrărilor de artă, pe care a dorit să le împărtăşească cu publicul larg, sub deviza: „Nu numai pentru noi, dar şi pentru alţii”.
A devenit dublu licenţiat, în drept (Paris) şi în ştiinţe politice şi administrative (Bruxelles).
După ce s-a întors în țară, a lucrat o scurtă perioadă la Tribunalul Brăila, apoi este numit secretar la Legația României din Berlin.
În 1882, s-a căsătorit cu Elena Dumba, fiica lui Iraclie N. Dumba, proprietar al moşiei Tufeni din Teleorman, pe care acesta i-a oferit-o drept zestre. Soția sa l-a sprijinit în demersurile legate de alcătuirea colecției de artă, aspect remarcat şi apreciat în epocă.
Anastase şi Elena Simu s-au stabilit în Bucureşti în 1888, după ce cumpăraseră casa colonelului – pe atunci – Alexandru Candiano Popescu, faimos în epocă pentru mişcarea numită „Republica de la Ploieşti“, dar şi pentru că fusese aghiotantul regelui Carol I.
Tot în 1888, Anastase Simu a intrat în politică, înscriindu-se, ca mai toți marii proprietari agricoli, în Partidul Conservator. Anastase va deveni senator de Brăila în trei legislaturi consecutive şi s-a implicat, în același timp, și în alte domenii ale vieții sociale și culturale.
Anastase şi Elena Simu petreceau mult timp la Nisa, dar şi la Paris, Viena, Berlin şi München, călătoriile în străinătate fiind tot atâtea ocazii pentru achiziţionarea unor opere din expoziţii, ateliere, galerii, colecţia Simu îmbogăţindu‑se treptat.
În presa vremii se consemna faptul că, în condiţiile în care nu au putut avea copii, soţii Simu şi-au dedicat viaţa unor opere caritabile şi numeroaselor acte de patronaj care aveau sa le ducă numele mai departe.
Să menţionăm că împreună cu soţia sa, Simu a oferit donaţii multor organizaţii locale şi naţionale: 30 de opere de artă către Primăria Municipiului Brăila – în anul 1928, 8 lucrări de artă pentru Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj, care au fost expuse în noul sediu al Institutului de Studii Clasice în 1929 dar şi alte lucrări istorice şi artistice pentru Muzeul Militar Naţional, Ministerul Războiului, Arhivele Statului, Academia Română. De asemenea, soţii Simu au fost ctitorii a numeroase biserici din Bacău, Brăila şi din zona Olteniei.
Simu este membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucțiunii Publice (1910–1915) şi membru al Ateneului Român.
La 21 mai 1910, după trei ani de lucrări, a înfiinţat primul muzeu particular de artă din România – Muzeul Simu – considerat un adevărat templu al artelor, situat în centrul Bucureştiului, la intersecţia străzii Mercur cu o ulicioară ce se strecura între străzile Colţei şi Romană, între casele lui Titu Maiorescu şi C.A. Rosetti spre vest şi casele lui D.A. Sturdza şi Al. Marghiloman spre est. Simu devenea astfel primul colecționar de la noi care a considerat necesar să ridice o casă de artă cu scopul de a contribui la educația municipalității.
Clădirea Muzeului Simu – sursa: https://biblioteca-digitala.ro, „Actele Fundaţiei Anastase Simu” – Marius Bunescu
La data înfiinţării, Bucureştiul nu avea alt aşezământ de artă accesibil publicului, în afară de Pinacoteca Statului, care era găzduită în două încăperi laterale ale Ateneului Român. Arhitectura clădirii Muzeului Simu a fost inspirată de templul antic grecesc Erechteion, care fusese ridicat pe Acropola din Atena între anii 421-406 î.Hr.
Cele cinci săli ale muzeului erau concepute astfel: arta Antichităţii, cea românească, cea franceză, cea bizantină, iar în cea de a cincea sală se găseau grafica şi colecţia de miniaturi.
În 1927, a dăruit casa şi întreaga sa colecţie statului, de la acea dată fiind expuse în muzeu aproximativ 1200 de obiecte de artă.
Multe dintre operele expuse erau semnate de artişti importanţi pentru începuturile şi dezvoltarea istoriei artelor plastice din ţara noastră. Câteva exemple în acest sens sunt: Carol Popp de Szathmary („Surugii”), Theodor Aman („Ursarul”), Nicolae Grant Effingham („Breton”), Apcar Baltazar („Legenda lui Făt-Frumos”).
Printre pictorii străini ale căror opere puteau fi admirate la Muzeul Simu se numărau: Firmin Massot („Portret de femeie”); Charles Milcendeau („Orbul”; „Spaniola”); Alexandre Calame („Peisaj”); Eugene Vibert („Cârciuma”).
Conferinţa „Testamentul lui Anastase Simu” susţinută de publicistul Henri Blazian (1902 – 1962) la Radio România, la 29 martie 1935 – sursa: Arhiva Radio România
În ceea ce priveşte sculptura, impresionau busturile patronilor, ale doamnei şi domnului Simu, executate de Antoine Bourdelle – un apropiat al familiei Simu. De acelaşi maestru, „Fructul” încheia orice periplu prin muzeu. Anastase Simu colecţionase şi sculpturi executate de artişti autohtoni, în primul rând de Dimitrie Paciurea.
A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 29 mai 1933.
După ce, la 5 ianuarie 1934, Elena Simu se stingea din viaţă, Anastasie Simu a murit, la un an distanţă, la Bucureşti, la 28 februarie 1935, la vârsta de 81 de ani.
A lăsat întreaga avere prin testament statului român. Actul, legalizat în 1935, prevedea instituirea unei fundații care să-i poarte numele și să se îngrijească de administrarea celorlalte bunuri pe care le lăsase moștenire tot statului român. Importante donații ale soților Simu se duceau către Academia Română, pentru construirea unei biserici cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” în satul Tufeni din Teleorman (suma de 500.000 de lei). Alte sume importante mergeau către Societatea pentru Învățătura Poporului Român, către școlile de pe moșiile pe care cei doi soți le avuseseră în proprietate. Acțiunile, depozitele în bănci și moșiile deținute erau lăsate statului român pentru ca, din roadele lor, opera filantropică și culturală întreprinsă de ei să nu creeze statului griji suplimentare legate de întreținerea și administrarea donației sale.
Apreciind valoarea actelor filantropice ale lui Anastase și Elena Simu și evocându-le viața și faptele, directorul Muzeului Fundației „Anastase Simu”, pictorul Marius Bunescu, afirma într-o conferință ținută la radio – Anastase Simu: Universitatea Radio, ciclul „Colecţionari şi întemeietori de muzee” – în 16 mai 1943, că opera lor reprezintă „un templu al bunătății, aparținând tuturor, și este cel mai splendid omagiu ce se poate aduce omului… Printre atâția colecționari români care se bucurau singuri de frumusețea comorilor de artă aflate în păstrarea lor, s-a ivit deodată unul care n-a mai înțeles să țină ascunse aceste frumuseți. El a apărut ca o necesitate a timpului în care trăia, având viziunea clară a rostului omului bogat în mijlocul unei societăți sărace, și a fost o podoabă a sentimentului de altruism, deosebindu-se cu totul de alți binefăcători ai poporului român. Câtă credință…, câtă dragoste și cât entuziasm trăiau în sufletul său… Acesta a fost Anastase Simu.“
La 21 mai 1937 a fost inaugurată o nouă secţie a muzeului, în fosta locuinţă a proprietarilor, care a primit titulatura „Casa-Simu-Muzeu”, în conformitate cu testamentul colecţionarului.
În 1943, muzeul a fost închis, iar în februarie 1944, de teama bombardamentelor, valoroasa colecție a fost evacuată la Câmpulung. Avea să revină apoi în București și să fie accesibilă publicului până în anul 1960.
În anul 1964, clădirea muzeului a fost demolată, în locul său construindu-se blocul „Eva”.
În prezent, o mare parte a Colecţiei Elena şi Anastase Simu poate fi admirată la Muzeul Colecţiilor de Artă, secţie a Muzeului Naţional de Artă al României. Lucrări reprezentative sunt adăpostite şi de Pinacoteca Municipiului Bucureşti.
În februarie 2020, varianta demo a aplicaţiei de realitate virtuală a Muzeului Simu a putut fi experimentată în spaţiul Punctului de informare turistică din Pasajul Universitate.
În perioada 19 iunie – 27 septembrie 2020, Muzeul Municipiului Bucureşti a găzduit, la Palatul Şuţu, expoziţia „Muzeul Anastase Simu şi Pinacoteca Bucureşti”.
