Interviu în exclusivitate
Reporter: Oana Avram – Este talentată, energică și extrem de iubită în Italia, unde locuiește de mai bine de 30 de ani. Paula Mitrache, alias Haiducii, a devenit cunoscută în întreaga lume, după ce a lansat cover-ul piesei „Dragostea din tei” a trupei O-Zone, pentru care a primit numeroase discuri de aur, de platină și de diamant. A participat la Festivalul de la Sanremo și, de-a lungul anilor, a susținut concerte și în țări precum Belgia, Franța, Germania, Elveția sau Canada, ajungând numărul 1 în topurile muzicale mondiale.
Artista româncă a acordat un interviu în exclusivitate pentru Agenția de presă RADOR, în care a vorbit despre copilărie și despre lansarea carierei muzicale în România, la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, dar și despre familia frumoasă pe care și-a întemeiat-o la Bari și despre turneul pe care l-a început la sfârșitul săptămânii trecute, în Peninsulă.
Reporter: În Italia aveți o carieră muzicală în plină ascensiune, cu o mulțime de fani care vin la concerte și vă fredonează melodiile, dar mi-aș dori să începem discuția noastră cu anii copilăriei. V-ați născut în București și, încă de mic copil, ați descoperit talentul pentru muzică, un adevărat har de la Dumnezeu. Cum a început totul? Cine v-a îndrumat pașii în lumea muzicii?
Haiducii: Cine nu își iubește rădăcinile, nu poate să iubească nici prezentul și nici viitorul. Pentru mine, România reprezintă acel mugur de viață din 14 iunie de la Maternitatea „Giulești”, unde m-am născut țipând, deși îmi place să spun cântând. Apoi, în fața blocului din Drumul Taberei, printre copaci și flori, dădeam spectacole pentru ceilalți copii, inventam melodii în toate limbile, chiar și în chineză sau japoneză. Tata era fanul meu, îl așteptam seara și îi cântam „Lie, Lie Ciocârlie” în bucătăria de la etajul 7. La un moment dat, ne-a cumpărat mie și surorii mele un casetofon și am învățat să înregistrăm propriile noastre „spectacole”. Așa am făcut primii pași în radio, casetofonul a fost primul care ne-a dus spre lumea radioului și a muzicii. Totuși, deși aveam muzicieni în familie – bunicul meu a fost dirijor la Filarmonica din Bacău -, părinții voiau să termin liceul.
Reporter: Însă, ați urmat Şcoala Populară de Artă. Cine v-a fost mentor?
Haiducii: Părinții mei voiau să termin Liceul Economic și de Drept Administrativ. Eu m-am înscris la Şcoala Populară de Artă din București pe ascuns, dar până la urma le-am terminat pe amândouă. I-am avut profesori pe Mihaela Runceanu și pe Ionel Tudor. Eram 10 elevi în total și eram colegă cu Carmen Trandafir, Alexandra Vărgatu, Constantin Bruj și alții.
Visam să cânt în „Minisong”, apoi Ioan Luchian Mihalea a creat grupul „Bazar” cu elevi din cadrul Şcolii Populare de Artă. Mihalea a devenit cel mai bun prieten al meu, mentorul și persoana despre care, atunci când vorbesc, mă înalț spre cer de bucurie, dar în același timp mă întristează foarte mult, pentru că a fost o pierdere imensă pentru muzica și cultura din țara noastră. M-a influențat foarte mult, la înregistrarile în studio a fost cel care m-a învățat să fac lucruri foarte grele, dar cu o ușurință incredibilă. Avea un mare dar și har de a ajuta și a educa tinerii. Ar fi bine ca, piesele pe care le-a compus, să fie duse mai departe.
Reporter: Initial ați cochetat cu modellingul, apoi ați participat la Festivalul de la Mamaia și ați colaborat cu Televiziunea Română, la începutul anilor ’90…
Haiducii: În 1989, am participat la primul concurs de frumusețe. Se numea „Muncă, Tinerețe, Frumusețe” și aveam de susținut probe de dans, muzică, teatru sau cultură generală. Apoi, am participat la Miss București și la Miss România, unde am urcat pe podium. O dată am câștigat un aparat de fotografiat (râde).
La Festivalul de la Mamaia am participat doi ani la rând, în 1990 și în 1991. Am lucrat cu mari muzicieni și compozitori români, printre care Mihai Constantinescu, Ionel Tudor, Andreea Andrei, Alexandru Vilmany, George Natsis, Ştefan Elefteriu. Am multe amintiri frumoase de atunci, cu Laura Stoica, cu prietenul meu Ovidiu Komornik. Am participat la secțiunea „Interpretare” și am cântat două piese: „Tower of love” – text Andreea Andrei, muzică Ionel Tudor – și „Să nu te uiți în urma ta”, pe muzica lui Alexandru Vilmany, dar în franceză, la sugestia lui Luchian Mihalea. În 1991, eu și prietena mea Alexandra Vărgatu Ignătescu am fost backing vocals pentru melodia „Domnișoară, nu pleca”, interpretată de Gabi Cotabiță, care a devenit primul hit după Revoluție.
În Televiziunea Română am prezentat emisiuni de Revelion și am cântat, iar doamna Aurora Andronache m-a învățat ce înseamnă să fii artist în fața și în spatele camerei de filmat, mi-a devenit ca o mamă și îi sunt profund recunoscătoare. A fost ultima persoană cu care am vorbit înainte de a urca pe scena Festivalului de la Sanremo, ani mai târziu.
Reporter: Deși cariera în România era la început, dintr-o dată, viața dumneavoastră a luat o altă întorsătură și, la 20 de ani, ați decis să plecați în Italia, unde v-ați stabilit definitiv și v-ați întemeiat o familie… Toate drumurile duc la Roma, pe dumneavoastră v-au dus la Bari, în regiunea Puglia din sudul Italiei. Credeți în destin?
Haiducii: Toate drumurile duc la Roma, dar se opresc la Sfântul Nicolae, la Bari (zâmbește). Am plecat în ’93 din România, după ce l-am cunoscut pe tatăl fiului meu, care era italian. Fiul meu Antonio a fost și este cel mai important în viața mea și am decis să îl creștem în Italia, dar reveneam des în țară, mergeam în turnee cu Aurelian Temișan, Daniel Iordăchioaie, Ţociu și Palade, Jean Paler, Maria Dragomiroiu. Deși eram mică, Bebe Mihu era managerul nostru, a crezut în mine și cântam adesea în deschiderea spectacolelor Mădălinei Manole. Așa că, da, cred în destin, eu îl iubesc pe Dumnezeu și cred cu tărie că ceva este scris pentru fiecare.
La Bari, primul proiect a fost rolul Serena în filmul intitulat „L’ariamara” și transmis de televiziunea Telenorba din regiunea Puglia, apoi am început colaborarea cu casa de discuri Universo din Roma.
Reporter: Pentru publicul din România sunteți Paula Mitrache, în Italia, însă, ați preluat numele de scenă Haiducii, iar în 2003 obțineați un succes răsunător în întreaga lume, după ce ați înregistrat și ați lansat cover-ul piesei „Dragostea din tei”. Cum s-a născut această idee și cum au fost anii aceia, când toată Italia era la picioarele dumneavoastră?
Haiducii: Am înregistrat „Dragostea din tei” prin octombrie 2003, într-o zi ploioasă, iar la scurt timp, în decembrie, am pierdut-o pe mama. A fost o perioadă ciudată. Eu nu voiam să fac cover-ul piesei, dar directorul de la casa de discuri Universo din Roma insista foarte mult. Mi-au trimis o mașină cu șofer să mă ia de la Bari și, pe tot parcursul drumului, șoferul mi-a pus să ascult numai melodia celor de la O-Zone, în mod insistent, iar pe parbriz lăsaseră un bilețel pe care scria: Ma-ia-hii, ma-ia-huu… În final am înregistrat-o, a devenit prima piesă pop în limba română, care a intrat în topurile muzicale de pe tot globul. În perioada aceea, adesea piesa mea era pe primul loc în topurile muzicale, iar cea a formației O-Zone pe locul al doilea. Am vândut milioane de copii în Europa și am susținut concerte în țări precum Italia, Belgia, Elveția, Franța, Germania sau Canada. Televiziunea publică belgiană mi-a oferit primul disc de platină, apoi au urmat și alte țări.
În 2008, am lansat albumul „Paula Mitrache in Haiducii”, care cuprinde și alte melodii, precum „Respira”, „I need a boyfriend”, etc.
Presa din România a scris, atunci, că m-am certat cu băieții de la O-Zone, însă eu nu i-am cunoscut niciodată. A fost dureros pentru mine să primesc atâtea atacuri din țara mea natală, dar durerea am transformat-o în iubire către oameni, înființând asociația interculturală „Dacia Nicolaiană”, la Bari.
Dar, vreau să își dau o informație în exclusivitate… Ca să vezi ce mare succes poate să aibă piesa „Dragostea din tei”, chiar și acum după ani de zile, David Guetta a cântat, vineri, împreună cu OneRepublic, un nou cover intitulat „I don’t Wanna Wait”, care va fi lansat pe 5 aprilie în întreaga lume. Deci, ne-am întors din nou la un nivel stratosferic al acestui hit. Este extraordinar. Singurul lucru de care îmi pare rău este ca nu o cântă în limba română, este o ediție tare frumoasă, va avea succes.
Reporter: Ați cântat pe mari scene ale lumii și alături de importanți artiști italieni și internaționali, precum Zucchero, și adesea ați purtat costumul tradițional românesc. Este o emoție de nedescris, bănuiesc…
Haiducii: Da, în Franța am avut foarte multe spectacole, am făcut un mare show în fața Turnului Eiffel, a fost foarte emoționant. La fel și la Toronto, în Canada, sau în Germania, unde participam la emisiunile televiziunii naționale. Adesea am purtat „ia” românească, cu care mă mândresc.
Reporter: În 2004 ați prezentat piesa „Dragostea din tei” și la Festivalul de la Sanremo, unde ați fost invitată ca oaspete internațional în ediția prezentată de Simona Ventura. Practic, v-ați împlinit un vis. Ce vibrații ați simțit pe o scenă de asemenea anvergură?
Haiducii: A fost un vis pe care nu l-am visat. Teatrul Ariston este foarte mic, dar când ești pe scenă ți se pare imens, iar tu devii extrem de mic, este înălțător. Eram atât de emoționată, dar în același timp mă simțeam puternică. A trecut într-o clipă. Locul acela îți dă statutul și energia trecututui, dar este copleșitor. La final, publicul s-a ridicat în picioare și a dansat. „Dragostea din tei” a fost o melodie pur și simplu virală.
Reporter: Cum ați gestionat notorietatea în Italia?
Haiducii: Cu simplitate. Am rămas cu picioarele pe pământ. Familia a fost și este cea mai importantă, cel mai mare refugiu. A cânta în română pe tot globul era foarte greu, era și este o responsabilitate, trebuia să duc cu demnitate și respect.
Reporter: În paralel, în 2009, după ce ați devenit cetățean italian cu acte în regulă, ați înființat asociația „Dacia Nicolaiană” și ați fost consilier la Primăria din Bari. Cum a fost acea experiență și ce legături ați creat cu comunitatea românească?
Haiducii: Pe vremea aceea, nu exista consulat la Bari. Am făcut un curs de mediator lingvistic-cultural și am înființat asociația, care avea și rol diplomatic, de exemplu am organizat vizita în oraș a doamnei ambasador Dana Constantinescu. Apoi, am fost aleasă consilier al primarului de atunci, Michele Emiliano, pentru problemele administrative care se iveau, legate de comunitatea romanească din oraș. Am fost și consiliera președintelui Provinciei Bari, Vincenzo Divella. Aceste roluri mi-au dat posibilitatea să rezolv sau să încerc să rezolv problemele birocratice ale românilor.
Reporter: Într-o vreme ați locuit în Sardinia, de care vă leagă multe amintiri, probabil perioada în care v-ați conectat cel mai mult cu natura…
Haiducii: Dacă aș putea să îmi compar viața, aș compara-o cu un pom de măslin. Îmi place să cred că rădăcina este România, trunchiul este Italia, iar fructele, ramurile sunt întreaga lume. Când mă gândesc la România, mă gândesc la bunici, părinți, soră, profesori, mentori, colegi, la oamenii care m-au iubit și pe care îi iubesc. În Sardinia, am redevenit copil, m-am îndrăgostit de peisaje, de tradiții, de arheologie. Am dus acolo măștile tradiționale din Moldova și am defilat împreună cu băștinașii, care purtau măștile tradiționale. În Puglia, am devenit mamă, femeie, soție.
Reporter: Fiul dumneavoastră Antonio, căruia se pare ca i-ați transmis dragostea pentru România, a studiat Medicina la București. Nu v-ați dorit să vă urmeze pașii în muzică?
Haiducii: Icoana de la Tismana, pe care ți-am arătat-o la începutul conversației noastre, este dăruită de Antonio. Când era mic, îl trimiteam adesea în tabere în România, pentru a face schimb de experiență. A mers la Tismana, în nordul Moldovei, în Delta Dunării. El a urmat Şcoala de Muzică la Bari, apoi voia să plece la Londra, apoi în SUA, până la urmă, într-o zi m-a surprins, spunându-mi că vrea să dea admitere la facultate în București. Așa că, apartamentul din Drumul Taberei era liber, a repetat o lună de zile limba română cu cel mai bun prieten al lui, care este tot român, și a intrat la Medicină. În ultimul an de facultate s-a întors la Giovinazzo (Bari), unde locuim, pentru a avea grijă de tatăl lui în ultimele luni din viață. Deși eu și tatăl lui Antonio nu mai eram împreună, am păstrat întotdeauna o relație civilizată, de prietenie, pentru că ne unea dragostea pentru copilul nostru. Antonio a crezut în România și i-a plăcut faptul că tinerii au multe oportunități. Acum este chirurg estetician, și-a deschis prima clinică la Bari, este căsătorit cu o colegă de facultate și sunt foarte mândră de el. Cu muzica a cochetat puțin, la un moment dat activa ca DJ, cu numele de scenă DJ POPCORN, și era în topurile japoneze. Apărea cu o mască în formă de cutie de popcorn pe cap, însă de mic și-a dorit să fie medic.
Reporter: De câțiva ani, v-ați căsătorit cu Micky Falcicchio, care a devenit managerul dumneavoastră. A fost dragoste la prima vedere?
Haiducii: Pe Michele l-am cunoscut la un concert în Puglia, în august 2021, iar în decembrie, de Sf. Nicolae, ne-am căsătorit civil. Din clipa în care ne-am văzut, nu ne-am mai despărțit niciodată. Mi-a devenit manager, se ocupă de concertele mele, m-am reinventat, suntem o echipă puternică împreună, ne completăm. El a fost Mister Italia, a defilat pentru Jean Paul Gaultier, apoi a decis să o ia pe alt drum și i se potrivește foarte bine.
Reporter: Participați la multe emisiuni, iar vineri ați început un nou Tour 2024, care vă va duce prin mai multe orașe din Italia. Ce puteți să îmi spuneți despre aceste noi proiecte?
Haiducii: Am relansat piesa „Dragostea din tei” într-o nouă variantă împreună cu Caffellatte, intitulată „Troppo chic”. Urmează piese noi. Vineri, am început turneul 2024 la evenimentul Cupra Garage, în Bari, apoi vor urma concerte în orașe precum Ravenna, Bolzano, Trani, Messina, Selargius (Sardinia) și multe altele. Totodată, fac un medley cu piese românești ale trupei Fly Project, Inna, Alexandra Stan, care are mare succes la public. De curând, am fost invitată la emisiunea „The Voice Senior”, prezentată de Antonella Clerici, dar și la evenimentul „Arena Suzuki”, la Arena din Verona, prezentat de Amadeus, precum și la „Battiti Live”.
RADOR- 27 martie
