Atentatul de la Moscova continuă să suscite ecouri și analize în presa internațională. New York Times detaliază cele două teorii plauzibile vehiculate referitor la cine se află la originea masacrului în care au fost uciși cel puțin 139 de oameni. Prima este aceea că a fost un complot intern, orchestrat de serviciile de securitate rusești ori cel puțin executat cu știrea lor, iar a doua este ipoteza terorismului islamist. Argument pentru prima teorie ar fi momentul atentatului – imediat după realegerea lui Putin luna aceasta și fix când ar avea nevoie să mobilizeze zeci de mii de noi soldați pentru războiul din Ucraina. În sprijinul celei de-a doua ipoteze stă istoria recentă a terorismului islamist în Rusia. După cum reamintește cotidianul american, SUA alertaseră Moscova la începutul lunii martie despre iminența unui atac, dar avertismentul a fost ignorat.
„Indiferent dacă ce s-a întâmplat în Rusia e terorism islamist, conspirație a FSB ori o combinație dezgustătoare între cele două, pentru Occident este de rău augur”, este concluzia analizei din New York Times, care adaugă: „După cum a constatat Israelul pe 7 octombrie, dușmanii de moarte ai unei țări nu sunt domesticiți sau învinși doar pentru că conducătorii acelei țări și-au găsit alte priorități”.
În context, Corriere della Sera remarcă faptul că acuzațiile Moscovei la adresa Occidentului îngrijorează, în special, țările din Europa de Est. În opinia editorialistului, cele mai vulnerabile la amenințarea rusă sunt țările baltice, dar și Polonia, care se învecinează cu Belarusul amicului fidel Lukașenko, precum și Moldova, din care face parte de jure Transnistria, o regiune locuită de ruși și autoproclamată independentă de aproape 35 de ani.
„Este cea mai fierbinte zonă, unde întreaga NATO este implicată direct în garantarea securității Estoniei, Letoniei și Lituaniei. Suedia este, de asemenea, pe cale să-și trimită trupe în acea regiune. Punctul discordiei dintre Polonia, NATO și Rusia ar putea fi coridorul Suwalki, care unește Țările Baltice cu Polonia, despărțind Belarusul de provincia rusă Kaliningrad. Acolo ar putea avea loc cel mai probabil un atac terestru, avertizează publicația italiană.
Legat de mediatizarea suspecților arestați de forțele de securitate după lovitură, Washington Post observă că Rusia găzduiește milioane de imigranți și lucrători temporari din Asia Centrală, care sunt acum țintele agresiunii xenofobe. În regiunea Amur din Orientul Îndepărtat al Rusiei, un centru comercial frecventat de migranți din Asia Centrală a fost incendiat de atacatori necunoscuți. Și în Kaluga, oraș situat la sud-vest de Moscova, un grup de bărbați a bătut trei cetățeni ai Tadjikistanului, dintre care unul a fost internat în spital. Recent, poliția și garda națională au percheziționat un depozit uriaș de la periferia Moscovei, potrivit agenției de știri de stat Tass. Ca urmare a dezvăluirii identității suspecților de la Sala Crocus, discriminările și atacurile xenofobe asupra populației din Asia centrală se vor intensifica, conchide Washington Post.
În Ucraina, pe de altă parte, ține capul de afiș o nouă schimbare la vârf, notează Le Monde. Demiterea secretarului Consiliului de Apărare și Securitate Națională al Ucrainei, Oleksi Danilov, nu a fost precedată de zvonuri, așa cum se întâmplă foarte des în cazul remanierilor decise de președintele ucrainean. În fruntea Consiliului de Apărare și Securitate Națională (RNBO), aflat direct sub autoritatea președintelui ucrainean, a fost numit Oleksandr Litvinenko, până atunci director al serviciului de informații externe. „Litvinenko nu este o figură politică, ci un analist extrem de talentat și un organizator respectat, de unde și numirea sa în acest post”, apreciază diplomații consultați de Monde. Sarcina principală a noului secretar, cu experiență în probleme de securitate internațională, va fi să perfecționeze acordurile de cooperare în materie de securitate pe care Ucraina le negociază în prezent cu Statele Unite și Japonia, adaugă Le Monde.
Turcia va organiza alegeri locale pe 31 martie, un test important pentru guvern și opoziție, aflăm din publicația Sabah, care detaliază: „Treizeci și patru de partide politice vor concura pentru voturi în 81 de provincii. Peste 61 de milioane de oameni sunt eligibili să voteze, iar 1 milion de tineri alegători își vor exercita votul pentru prima dată la aceste alegeri. Majoritatea electoratului se află în 30 de orașe mari, în timp ce peste 13,5 milioane de alegători vor vota în alte 51 de orașe”. După cum relatează publicația turcă, la ultimul miting electoral din actuala campanie, președintele Erdogan le-a transmis susținătorilor că ar trebui să-și convingă rudele, prietenii și cunoștințele din Istanbul să voteze și i-a „avertizat” în legătură cu „persoanele care lucrează zi și noapte pentru a strânge fraudulos voturi pentru principalul partid de opoziție (Partidul Popular Republican, CHP)”.
„Alegerile locale din Turcia reprezintă un test al popularității lui Recep Tayyip Erdogan și a partidului său” – citim în cotidianul grec Efimerida, care crede că președintele turc este nerăbdător să recâștige primăriile marilor orașe pe care le-a pierdut în urmă cu cinci ani. Care este motivul, dincolo de cel pur electoral? O victorie a candidaților partidului de guvernământ la Istanbul și Ankara l-ar putea determina pe Erdogan să încerce o nouă revizuire a Constituției pentru a rămâne la putere și după sfârșitul mandatului actual.
În schimb, dacă primăriile marilor orașe rămân în mâinile opoziției, care este dezbinată și demoralizată după înfrângerea de la alegerile prezidențiale și parlamentare de anul trecut, acest lucru o va ajuta să-și revină.
Aceeași publicație elenă notează că sondajele anunță o luptă strânsă pentru primăria Istanbulului între candidatul puterii și cel al opoziției, aflat acum în funcție. După cum remarcă editorialistul elen, alegătorii kurzi, care reprezintă aproximativ 10% din electoratul din Istanbul, vor juca un rol crucial în balanța scrutinului.
Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMÂNIA
