Cei doi dictatori, preşedintele rus, Vladimir Putin, şi omologul său belarus, Aleksandr Lukaşenko, au ceva de discutat, dar nu despre dezvoltarea Uniunii Rusia-Belarus, ci despre schimbul de practici represive. La ce să ne așteptăm în continuare de la apropierea în continuare a celor două dictaturi?
La doi ani după invazia de mare amploare a Rusiei împotriva Ucrainei, autorităţile de la Moscova și de la Minsk și-au intensificat în mod cert dialogul despre viitorul Uniunii Rusia-Belarus.
Vladimir Putin și Aleksandr Lukașenko vor petrece două zile, joi și vineri, 11-12 aprilie, împreună, urmând să discute chestiuni legate de ‘situația regională și internațională’ și ‘coordonarea acțiunilor pentru a răspunde provocărilor și amenințărilor existente’. Cu câteva luni mai devreme, părțile au anunțat o creștere cu 38% a bugetului Uniunii Rusia-Belarus, pentru prima dată, în ultimii 20 de ani. Cu toate acestea, acești bani nu vor fi cheltuiți pentru integrarea economică, ci pentru ‘un număr de programe din domeniul apărării’. Jurnalistul Roman Cernikov, specializat în spațiul post-sovietic, susţine că de această dată reprezentanţii Moscovei și Minskului nu se vor mai certa în legătură cu prețul mare al gazelor și calitatea laptelui din Belarus, ci vor examina aspecte precum identitatea cetăţenilor Uniunii Rusia-Belarus, victoria împotriva fascismului, concepţiile propuse de Dughin, creşterea schimburilor comerciale./vdraguta/asalar
www.meduza.io – 11 aprilie
