Vineri, 12 aprilie, se împlinesc 105 ani de la naşterea Elenei Arnăuţoiu, un simbol al luptei anticomuniste, sora fraţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu, cei care au condus cea mai lungă şi puternică rezistenţă anticomunistă din Europa, între anii 1949 şi 1958.
* * * * *
Elena Ion Arnăuţoiu s-a născut la 12 aprilie 1919 la Nucşoara, fiind fiica învăţătorului Ion (Iancu) Arnăuţoiu şi a Laurenţiei.
Elena Arnăuţoiu s-a căsătorit în 1938 cu Florea Ion, profesor de istorie la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel. Au avut împreună un fiu, Viorel.
În anul 1948, România căzuse pradă sistemului comunist impus de la Moscova, iar consecinţele erau dezastruoase: elitele politice şi democratice ale societăţii erau lichidate sau aruncate în temniţe, liceele şi facultăţile erau golite pe criterii ideologice de elevii indezirabili, de studenţi, precum şi de marii profesori, administraţia răspundea la comenzile politice, iar asupra satelor plana ameninţarea desproprietăririi. Peste toate, libertatea şi dreptul la proprietate erau înlocuite de un sistem mincinos şi criminal, care promova ura.
În faţa acestui pericol, în munţii României începuseră să se organizeze grupuri de rezistenţă împotriva comunismului, cele mai multe formate din ţărani simpli.
Toma Arnăuţoiu a fost ofiţer de carieră în anii ’40, a făcut parte din garda regală a Regelui Mihai şi a urât comunismul.
În perioada 1949 – 1958, în comuna argeşeană Nucşoara a fost organizată cea mai puternică şi lungă rezistenţă anticomunistă din Europa, supranumită „Haiducii Muscelului”.
Grupul de 16 partizani care au luptat împotriva regimului comunist au fost conduşi de fraţii Petre şi Toma Arnăuţoiu, însă acesta a fost susţinut de sute de oameni din comună, inclusiv de numeroase femei, printre care s-a numărat şi Elena Arnăuţoiu.
Toma Arnăuţoiu cunoştea munţii şi va schimba des ascunzătorile.
Partizanii din Nucşoara au fost hăituiţi de Securitate timp de aproape zece ani, însă au rezistat doar cu sprijinul consătenilor ataşaţi de familia Arnăuţoiu. Sprijinul consta în primul rând din alimente, dar şi bocanci, pături, cojoace, îmbrăcăminte, binocluri, şi ocazional arme şi muniţie. La nevoie mergeau la cabane forestiere sau chiar turistice (Padina) rechiziţionând alimente şi alte obiecte, dar lăsând de fiecare dată o chitanţă semnată pentru a nu crea probleme cabanierilor. Confruntarea cu un grup de securişti care pozau în turişti a fost alt prilej de a face achiziţii utile. Prin intermediari, au intrat în posesia unui aparat de radio cu baterie, ceea ce le-a permis să fie la curent cu evenimentele din 1956 din Ungaria.
Grupul a fost denumit, mai întâi, „Haiducii Muscelului”, iar după aceea „Partizanii Libertăţii”.
În ultima lor ascunzătoare, Securitatea avea să găsească şi să fotografieze radioul, ziare din perioada revoluţiei ungare, un mic arsenal, şube, cuşme şi capacul care imita stânca cu care blocau intrarea.
Securitatea a reuşit până la urmă să-i prindă punând la cale un plan al locţiitorului şefului Direcţiei Securităţii Piteşti – căpitanul Nicolae Pleşiţă, ulterior ajuns general – prin care Grigore Poenăreanu, fost coleg de şcoală al lui Toma Arnăuţoiu, a fost şantajat şi racolat.
La 20 mai 1958, fraţii Arnăuţoiu au coborât din ascunzătoare la casa lui Grigore Poenăreanu pentru a ridica diverse lucruri, iar trupele de intervenţie aflate în preajmă au putut să-i prindă pe cei doi şi apoi i-au obligat să le indice locul ascunzătorii.
Arestaţii au fost duşi la sediul Securităţii din Piteşti şi anchetaţi timp de un an, iar Tribunalul Militar al Regiunii a II-a i-a condamnat la moarte pe fraţii Arnăuţoiu, dar şi pe alţi 14 oameni care i-au ajutat timp de nouă ani, cât au fost urmăriţi.
Elena a suferit două condamnări: prima de doi ani şi două luni şi a doua de patru ani, cu confiscarea averii, după arestarea fraţilor ei, Toma şi Petre, în 1958.
Elena Arnăuţoiu a petrecut aproape şapte ani de închisoare în teribilele penitenciare comuniste, şi-a pierdut patru fraţi şi părinţii (mama sa a murit după 10 ani de închisoare).
Elena Arnăuţoiu a fost arestată prima dată în decembrie 1950 și închisă până în februarie 1953, la Ocnele Mari, Pipera și Ghencea.
Elena a fost din nou arestată în 22 iunie 1958 și anchetată la Securitatea din Pitești. A fost condamantă – prin sentința Tribunalului Militar București – la 5 ani închisoare corecțională pentru ”omisiune de denunț” (nu a vrut să spună unde se ascund frații ei – Toma și Petru). A fost închisă la Pitești, Jilava, Miercurea Ciuc și Arad.
A fost o eroină care a trecut prin multe drame familiale dureroase, însă care nu s-a lăsat doborâtă vreodată.
A fost eliberată la 21 februarie 1962.
În august 2016, Elena Ion Arnăuţoiu a fost decorată de preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler pentru curajul de a lupta împotriva regimului comunist.
În 2017, Elena Arnăuţoiu a fost decorată de către Patriarhia Română cu Crucea Patriarhală, iar în 2018, Episcopia Argeşului şi Muscelului i-a conferit Medalia Sfânta Muceniţă Filofteia.
În luna noiembrie 2018, Elena Ion Arnăuţoiu a mai trecut printr-o dramă: băiatul său s-a stins din viaţă.
Iar dincolo de suferinţele teribile îndurate în temniţele comuniste, marea dramă a Elenei Arnăuţoiu a fost că nu a reuşit să găsească locurile în care au fost îngropaţi fraţii şi părinţii săi.
Elena Arnăuţoiu a murit la 30 iunie 2019, la vârsta de 100 de ani.
