Autor:Alexandru Balaci
Introducere
În urmă cu 81 de ani (1943), între 19 aprilie şi 16 mai, a avut loc revolta populaţiei evreieşti din ghetoul Varşoviei împotriva trupelor germane (rezultatul reprimării revoltei: 60.000 de morţi şi ghetoul complet distrus). Data de 19.IV.1943 corespundea cu 27 Nisan în calendarul ebraic, dată aleasă pentru a comemora „Ziua Holocaustului” (Yom Ha-Shoah). Ziua se marchează anual, din 1979, la iniţiativa Parlamentului israelian, în amintirea celor aproximativ şase milioane de evrei ucişi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Revolta din ghetoul Varșoviei, unul dintre cele mai puternice acte de rezistență evreiască din timpul Holocaustului, s-a soldat cu succesul nemților. În urma revoltei, alți 50.000 de evrei au fost uciși sau deportați către „Treblinka” sau alte lagăre. Alți zeci de mii de oameni au murit în ghetoul din Varșovia de-a lungul anilor din cauza condițiilor de trai, a foametei sau a bolilor.
Context
În noiembrie 1940, după invazia germană, evreii din capitala poloneză și din împrejurimi, în număr de aproximativ 500.000, sunt aduși într-un cartier transformat în ghetou și izolat de restul orașului prin bariere și ziduri. Cartierul era brăzdat de un bulevard, iar evreii treceau dintr-o parte în alta , pe deasupra, cu ajutorul unei pasarele. Ghetoul avea 300 de hectare, ceea înseamnă că densitatea populației era de 150.000 de locuitori pe kilometru pătrat (adică de patru-cinci ori mai mare decât într-un oraș normal. Era separat de restul orașului de un zid de aproximativ 3 metri înălțime, acoperit de sârmă ghimpată și păzit non-stop.Asemenea tuturor ghetourilor, și cel din Varșovia este administrat de un consiliu evreiesc („Judenraat”), condus de un inginer, Adam Czerniakow, desemnat de primărie. Pe 22 iulie 1942, nemții îi cer o listă de copii care să fie transferați în Est, în lagărele de muncă.
Este posibil ca Adam Czerniakow să fi avut informații despre adevăratul scopt al acestor convoaie de la evreii care reușiseră să evadeze din lagărul de exterminare din Chelmno. Czerniakow nu poate participa la așa ceva și decide să se sinucidă, lăsând o scrisoare emoționantă pentru a-și cere iertare pentru gest, însă fără a oferi vreo explicație.
Fără sprijinul lui Czerniakow, germanii încep „Marea Deportare”. În fiecare zi, între 5.000 și 6.000 de evrei sunt duși la „Umschalgplatz” și de acolo transferați cu trenul la Treblinka. Pe 12 septembrie 1942, când prima etapă a deportării se încheie, nu mai rămân decât 60.000 de supraviețuitori în ghetoul a cărui suprafață a fost redusă drastic de germani. Pe 18 ianuarie 1943, în timp ce Wehrmachtul se află în mare dificultate la Stalingrad, începe a doua etapă a deportării evreilor din Varșovia. Ultimii supraviețuitori din ghetou nu mai au nici o îndoială în privința soartei care-i așteaptă.
Printre ei se aflau vreo sută de responsabili ai mișcării de tineret. Ei organizează rezistența. Fug, se ascund, ripostează, de bine, de rău tentativelor germane cu puținele arme pe care le au la dispoziție. Pe 19 aprilie 1943, când 850 de soldați germani pătrund în forță în ghetou pentru a-l lichida definitiv, evreii îi așteaptă deciși să reziste, baricadați în subsoluri. Erau cam 3.000 în grupul de rezistenți coagulți în special în jurul Organizației Combatanților Evrei, condusă de tânărul Mordechai Anilewicz și al Uniunii Evreiești Armate, a lui Pawel Frenkiel. Generalul SS Jürgen Stroop, care conduce operațiunea, este surprins de rezistență. Cheamă în ajutor încă 2.000 de soldați și tancuri. În conflict mor aproximativ 6.000 de evrei sau se sinucid, cum a fost cazul lui Moderchai Anilewicz, pe 8 mai 1943. Alți 7.000 sunt împușcați pe loc.
Restul sunt deportați. Confruntându-se cu o opoziție puternică și cu primele eșecuri, germanii au început să incendieze sistematic clădirile, transformând străzile ghetoului într-o capcană de foc. În timp ce luptele continuau în ghetou, unități ale armatei poloneze clandestine au acționat împotriva germanilor în exteriorul ghetoului. Trei secțiuni ale Armatei Naționale au încercat fără succes să spargă zidurile ghetoului cu explozibili. Evreii condamnați au luptat până la începutul lunii mai. Ultimul act simbolic al revoltei a fost demolarea de către germani a Marii Sinagogi de pe strada Tłomackie din Varșovia. Câțiva scapă de moarte, fugind prin rețeaua de canalizare. Revolta e înăbușită, iar ghetoul e ras de pe fața pământului. Tragedia va deveni pentru evrei și pentru adversarii nazismului un simbol al spiritului de rezistență.
Cancelarul german Willy Brandt va îngenunchia pe 7 decembrie 1970 în fața Memorialului închinat revoltei ghetoului din Varșovia, într-un gest de pocăință istorică. La 80 de ani evenimentul însângerat din ghetoul din Varșovia, tragedia a fost comemorată de trei președinți, ai Israelului, ai Germaniei și ai Poloniei.
„ Oricine seamănă ură, oricine calcă în picioare, calcă în picioare mormintele eroilor din Ghetoul din Varșovia, călcă în picioare mormintele evreilor uciși, dar și ale celor care i-au ajutat”, a spus președintele polonez Andrzej Duda.
Președintele israelian Isaac Herzog și președintele german Frank-Walter Steinmeier au participat la comemorările care au început cu sunete de sirene în capitala Poloniei.
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.gov.pl/web/romania-ro/noi-suntem-custozii-acestei-memorii-a-80-a-aniversare-a-revoltei-din-ghetoul-varoviei
https://www.britannica.com/event/Warsaw-Ghetto-Uprising
