Atenția presei internaționale continuă să fie captată de conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu, cu toate complicațiile lor, în vreme ce în Occident se profilează un pericol venit din interior la adresa unuia dintre pilonii societăților deschise: libera exprimare.
„Liderii NATO și ai UE au salutat sâmbătă aprobarea de către Camera Reprezentanților din SUA a unui mult așteptat pachet de ajutor de 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina”, anunță La Libre Belgique, precizând că „SUA sunt principalul susținător militar al Ucrainei, dar Congresul nu mai aprobase finanțări pentru Kiev de un an și jumătate din cauza certurilor politicianiste”. „Satisfacție din partea președintelui ucrainean, NATO și UE, în timp ce Moscova avertizează că situația globală se va agrava”, sintetizează reacțiile diplomatice Euronews. „NATO anunță trimiterea mai multor sisteme de apărare antiaeriană în Ucraina”, titrează ziarul catalan El Periódico, explicând că decizia a fost luată vineri la o reuniune ministerială de urgență. „NATO a făcut un inventar al capacităţilor existente pe toate liniile şi există sisteme care pot fi puse la dispoziţia Ucrainei.” Pe de altă parte, consemnează portalul european Politico, șeful diplomației americane pleacă în China pentru a o soma să-și sisteze ajutorul militar pentru Rusia. „Beijingul îi trimite Moscovei totul, de la piese de rachete și drone până la strunguri”, mai exact „tehnologii cu dublă utilizare, atât civilă cât și militară”. Cotidianul francez Les Echos evidențiază într-o analiză „adaptabilitatea incredibilă a societății ucrainene după doi ani de război”, remarcând că „în general ucrainenii par mai puțin nemulțumiți decât un parizian confruntat cu o grevă la metrou”. În orice caz, „în ciuda eșecurilor de pe front, o mare majoritate mai crede în victorie și recucerirea teritoriilor pierdute”. Legat de votul din Congres, revista americană The Atlantic titrează sec „Trump se dezumflă”, fiindcă „nu numai Putin a pierdut” prin acest vot. 16 luni „și-a făcut Trump de cap”, blocând ajutorul, ba chiar aruncând în aer în ianuarie „cea mai dură lege a imigrației – doar pentru a-l văduvi pe Joe Biden de o victorie bipartită”. The Washington Post scrie că abia după ce și-a epuizat toate celelalte opțiuni a făcut Camera lucrul corect în privința Ucrainei, validând aforismul conform căruia „pe America se poate conta mereu că va face lucrul corect, după ce va fi epuizat toate celelalte alternative”. După el, „ajutorul a venit fix la timp pentru a se evita un colaps al Ucrainei anul acesta”. Săptămânalul britanic The Economist apreciază că „pentru Ucraina consecințele se vor simți aproape imediat, prevenind înfrângeri grave pe front pe termen scurt și subminând pe termen lung încrederea Rusiei în economia ei de război în calitate de mașinărie de neoprit”. The Financial Times subliniază că frontul ucrainean nu este decât fațada unui conflict mult mai amplu. Semnificativ e că banii pentru Ucraina au fost votați separat dar concomitent cu cei pentru Israel și Taiwan, ceea ce „demonstrează clar cum văd acum lumea America și aliații ei din Europa și Asia. Luați la un loc, toți acești bani sunt meniți a contracara cele patru țări considerate o «axă a adversarilor»: Rusia, China, Iran și Coreea de Nord”.
„Actualitatea e din nou foarte agitată în Orientul Mijlociu. SUA au fost ieri singura ţară care s-a opus prin veto în Consiliul de Securitate ONU aderării cu drepturi depline a Palestinei. Israelul a lansat un atac aerian care a demonstrat că poate lovi instalaţiile nucleare iraniene. SUA şi UE îi impun noi sancţiuni Iranului. Israelul a dat undă verde operaţiunii terestre la Rafah”, sintetizează ziarul turc Sabah ultimele evoluții din regiune. „Israelul îi convoacă pe ambasadorii țărilor care au votat pentru un «stat palestinian» la ONU”, transmite publicația belgiană Le Vif. „Un apel la recunoașterea unui stat palestinian – la șase luni de la masacrul din 7 octombrie – constituie o primă pentru terorism”, a avertizat diplomația israeliană. France 24 consideră că răspunsul reținut al Israelului la atacul iranian recent e un mesaj cu tâlc: „ne păstrăm calmul pentru că atacul vostru oricum nu ne-a afectat. Pe de altă parte, fiți conștienți că vă putem atinge chiar în inima Iranului”. Agenția italiană Ansa menționează totuși și o „explozie puternică de vineri la o bază militară de lângă Bagdad care găzduiește trupe ale armatei și paramilitari pro-iranieni”, referitor la care multe bănuieli se îndreaptă spre Israel. Le Nouvel Observateur crede că „atacul iranian a ajutat Israelul și SUA să-și depășească divergențele cu privire la războiul din Gaza; a atenuat, de asemenea și mai presus de toate, izolarea internațională a statului evreu care crescuse după 7 octombrie”. Pe de altă parte, „răspunsul israelian la atacul iranian ar putea face obiectul unui târg între prim-ministrul Netanyahu și Joe Biden: de exemplu absența unui răspuns în schimbul unei ofensive la Rafah”. The New York Times apreciază că „gestionarea crizei în culise de către președintele Biden pare să fi oprit declanșarea unui război regional – deocamdată. Însă această victorie tactică e în realitate parte a unui eșec strategic mult mai amplu al SUA în regiune”. O analiză a revistei Foreign Affairs conchide că „atât timp cât Iranul își va urma strategia de încercuire a Israelului și-și va înarma interpușii care amenință centrele demografice israeliene, Israelul va fi obligat să-și continue campania de contracarare a Iranului. Cu cât va persista mai mult această dinamică, cu atât mai probabil e să izbucnească un război fățiș. Acesta ar atrage invariabil și SUA, interpușii regionali ai Iranului și poate chiar și state vecine”. Săptămânalul german Der Spiegel arată că Israelul și Iranul sunt prinse „într-o spirală periculoasă a violenței”, astfel încât „pericolul unui război total în Orientul Mijlociu e mai ridicat ca niciodată”.
The Jerusalem Post abordează pe larg răspândirea dogmei islamiste în Europa, întrebându-se „cum de nu pot realiza țările europene că războiul Israelului contra Hamas e și războiul lumii libere contra răspândirii radicalismului islamic? Cum de nu se trezesc țările și nu văd ceea ce deja se întâmplă în Regatul Unit, Franța, Belgia și Germania, cu enclave musulmane înființate de refugiați? Dintre acești musulmani se ridică teroriștii care atacă țările care le-au oferit refugiu.” O altă publicație israeliană, Ynet News, se preocupă de aspectul propagandistic al războiului, explicând: Hamas „și-a instruit luptătorii să ucidă, să mutileze cadavre, să violeze femei, să ardă bebeluși. Toate acestea cu un unic scop: să declare în cel mai barbar mod posibil un război de la care nu mai există cale de întoarcere. Pare complet irațional ca o organizație teroristă care controlează un spațiu în care civilii nu au protecție să forțeze o putere militară regională să o lovească cu toată furia. Așadar, care e, mai exact, planul de război al Hamas?” Planul e să manipuleze opinia publică globală care, înghițind credulă toate știrile false ale palestinienilor, acționează precum o „artilerie, forță aeriană și marină care luptă în numele unei organizații teroriste barbare.” Unii politicieni europeni observă pericolul, după cum o face fostul ministru britanic de interne Suella Braverman, care în cotidianul The Telegraph îi cere demisia șefului poliției din Londra din cauza marșurilor săptămânale pro-palestiniene imense, la care au loc frecvent manifestări antisemite și pro-terorism care sunt de obicei trecute cu vederea de poliție – reproșează ea.
Editorialul cotidianului american The Wall Street Journal e dedicat tentativelor de interzicere a conferinței național-conservatoare de la Bruxelles de săptămâna trecută. „Mișcarea național-conservatoare e o grupare pestriță care include mulți gânditori de valoare și nu puțini țicniți. Dar nimic din ce susțin ei nu justifică decizia autorităților belgiene de a trimite poliția să închidă conferința. E încă un exemplu că cenzorii de azi sunt mai degrabă la stânga decât la dreapta.” Iar „o societate care protejează discursul politic controversat nu este liberă”, conchide tranșant The Journal. Săptămânalul cel mai longeviv din lume, britanicul The Spectator, adună sub titlul „Nici Poliția Gândirii a lui Orwell n-a mers atât de departe ca [premierul canadian] Trudeau” mai multe exemple de reprimare a liberei exprimări în Occident. După legea privind „delictele din ură” care i-a adus premierului scoțian o cădere în sondaje de 15%, și Irlanda se pregătește să adopte o măsură similară, în vreme ce guvernul polonez vrea să facă infracțiune din „defăimarea” unei persoane LGBT, iar Canada intenționează să reglementeze discursul online. Legea canadiană e „de departe cea mai gravă”. ”Atât de distopică încât nici măcar George Orwell și Philip K. Dick n-au putut s-o anticipeze.” În fine, ziarul progresist britanic The Guardian se alătură și el, mai degrabă surprinzător, acestor semnale de alarmă. El condamnă nu numai cenzura contra conservatorilor la Bruxelles, ci și cenzura statului german contra unei conferințe despre palestinieni, precum și interzicerea oricărei activități politice în Germania a politicianului elen de stânga Yanis Varoufakis. „Trebuie să ne opunem tentativelor de a se cenzura discursul politic și criticile sub pretextul «protejării publicului».” Și, mai amintește Guardian, „cei care luptă pentru schimbare socială sunt întotdeauna cei mai afectați de impunerea cenzurii”.
(Andrei Suba, RADOR)
