Autor:Alexandru Eduard Balaci
Context
Pe data de 23 aprilie 1791, aproape de Mercensburg, Pennsylvania, s-a născut al XV-lea președinte al Statelor Unite (1857-1861), James Buchanan. Acesta a rămas în istorie ca fiind cel care nu a putut opri începutul războiului civil din Statele Unite, întrucât nu a dorit să piardă sprijinul statelor care nu doreau abolirea sclaviei. În epocă, Buchanan a fost criticat după ce și-a încheiat mandatul iar portretul său a fost înlăturat din Capitoliu.
Viața lui Buchanan
Buchanan a fost fiul lui James Buchanan senior și Elisabeta Speer, care au venit în Statele Unite din nordul Irlandei. James Buchanan senior s-a stabilit în Statele Unite în 1783 și a lucrat ca depozitar. Buchanan junior a învățat la Dickison College în Carlisle, Pennsylvania și a finalizat studiile în 1809. Ulterior, acesta a vrut să urmeze o carieră în avocatură și s-a înscris la Facultatea de Drept din Lancaster, Pennsylvania. În 1812 a promovat examenul de barou și a început să profeseze în avocatură. Încă din facultate, Buchanan a descoperit că avea un talent oratoric deosebit, fiindu-i extrem de ușor să formuleze argumente pe diverse teme.Acest lucru l-a ajutat în cariera de avocat și i-a deschis calea către politică. Din punct de vedere al vieții private, el a ales să nu se căsătorească niciodată și a rămas singurul președinte celibatar din istoria Statelor Unite.
Cu toate acestea, Buchanan s-a logodit cu Anne C. Coleman, fiica unei familii înstărite din Pennsylvania, însă a rupt logodna fără a fi cunoscut motivul iar logodnica lui s-a sinucis la scurtă vreme după acest eveniment. Buchanan a intrat în partidul democrat, a fost ales deputat, senator și a locuit pentru scurtă perioadă cu un alt senator celibatar, William R.King, care a reprezentat statul Alabama. Conform unor mărturii ale acelor vremuri, Buchanan ar fi avut o relație cu senatorul din Alabama, care însă nu a putut fi demonstrată. În momentul în care el a fost ales președinte, a început să întrețină relații intime cu nepoata lui, Harriet Lane, în vârstă de 27 de ani, pe care o avea în grijă din momentul morții mamei ei. Ea a i-a fost alături în momentul în care James Buchanan a fost diplomat și a efectuat călători în Europa, pentru a reprezenta Statele Unite.
Primele funcții politice
Buchanan a militat constant pentru federalism și a criticat curentul monarhist, fiind consilier local în Pennsylvania pentru doi ani (1814-1816) și deputat în Camera Reprezentativă pentru zece ani (1821-1831).El a intrat în partidul democrat după ce formațiunea politică unde era membru a dispărut și a avut nevoie de sprijinul unui alt partid politic. El a fost și diplomat, fiind trimis să reprezinte Statele Unite în Sankt Petersburg (1831-1833), în timpul administrației Jackson și a fost senator pentru 11 ani (1834-1845). Cariera diplomatică l-a recomandat pentru un post de Secretar de Stat între (1845-1849) în timpul administrației Polk. În același timp, Buchanan a fost martor la anexarea provinciei Texas, în timpul războiului mexico-american, dar nu s-a implicat direct în procesul de gestionare al războiului și implicit al anexării provinciei Texas, întrucât el se ocupa cu probleme internaționale.
El s-a ocupat de conflictul cu Marea Britanie pentru Oregon. Administrația și-a lansat și un slogat care popularizeze mandatul de negociere „Fifty-four, fourty or fight!”. Acest slogan a descris pretențiile teritoriale pe care le avea față de Marea Britanie, până să se ajungă la război. În ciuda acestui slogan, Statele Unite au obținut mai multe teritorii, ceea ce l-a propulsat pe Buchanan pentru nominalizarea de candidat al democraților pentru biroul oval, în 1844. Întrucât nu era suficient de cunoscut în toate statele, Buchanan se retrage din cursă și îi lasă loc președintelui Polk. Ulterior, în 1848, Buchanan nu reușește să convingă partidul democrat să-l sprijine pentru o potențială cadidatură la funcția supremă în stat și se retrage din politică până în 1853, când este trimis ambasador în Marea Britanie.
Problema sclaviei
În Congres, Buchanan s-a situat de partea statelor din sud, cu toate că a afirmat în repetate rânduri că sclavia este în contradicție cu moralitatea și trebuie abolită. În acest sens, el doar s-a limitat la discursuri dar a sprijit în continuare sclavia din rațiuni politice. Ulterior, el a afirmat că eliberarea sclavilor ar conduce către apariția unui curent în care foștii sclavi iar controla pe cei care i-au condus. În 1846 s-a opus propunerii „Wilmot Proviso” care limita extinderea sclaviei în toate teritoriile Statelor Unite. El a sprijinit compromisul din 1850, care a adus egalitatea in congres, între statele care suportă sclavia și cele care au interzis-o. În timp ce era trimis în Marea Britanie, acesta a redactat un manifest prin care recomanda achiziționarea „Cuba” de la regatul Spaniei, pentru a opri o potențială răscoală a sclavilor de acolo care ar putea inflama și mai mult militanții pentru abolirea sclaviei.
Nominalizarea lui Buchanan
Eforturile sale nu au rămas nerăsplătite astfel încât, în 1856 a fost nominalizat drept candidat, din partea partidului democrat, la funcția de președinte, pe care o obține, cu 174 de voturi pentru, în timp ce republicanii au obținut 114 voturi. În timpul campaniei a afirmat că 10 cenți pe zi reprezintă o sumă potrivită pentru o zi de muncă, astfel că el a fost poreclit „Ten-Cent Jimmy”. În funcția de președinte, Buchanan nu a reușit să fie un mediator între nord și sud, cum cere funcția de președinte și chiar a fost acuzat că nu ar avea viziunea necesară pentru a opri un potențial conflict civil. Strategia lui a fost de a menține uniunea dintre nord și sud și a proteja sclavia doar în partea de sud. În acest sens, el a trecut o lege, denumită Fugitive Slave Act (1850), prin care sclavii care fugeau în nord, trebuiau „returnați” în sud, pe plantațiile de care aparițineau, fără a fi ascunși. Problema sclaviei s-a transformat în conflict în Kansas, astfel că el a încercat să-I determine pe cetățeni să accepte pachetul de legi, denumit „Lecompton Constitution” prin care era permisă sclavia.
Războiul era aproape iar Buchanan încerca să mențină unitatea dintre nord și sud. Criza economică din 1857 a generat multe probleme, însă scânteia de care a fost nevoie pentru a începe decăderea politică a acestuia a fost asaltul lui John Brown, un militant pentru interzicerea sclaviei, ascupra arsenalului militar din Harpers Ferry, Virginia, în 1859. În 1860, Convenția Democrată Națională s-a scindat în două părți, care au susținut separat doi candidați. Nici o parte nu l-a mai susținut pe Buchanan iar acest lucru a permis lui Abraham Lincon să căștige mandatul de președinte în 1861. Pe 20 decembrie 1860, Carolina de Sud a părăsit uniunea iar la câteva luni distanță, alte șapte state au urmat exemplul. Buchanan a criticat retragerea dar a motivat că nu a putut face altceva pentru a opri asemenea evenimente. Cabinetul lui Buchanan a început să demisioneze treptat iar legile președintelui au fost oprite de Congres. Războiul a devenit inevitabil dar președintele nu a vrut să cedeze bazele militare care erau sub controlul administrației prezeidențiale. În momentul în care proviziile federale au fost atacate de artilerie, președintele nu a mai putut reacționa iar războiul a început.
Pe 4 martie 1861, acesta a părăsit biroul oval și s-a retras în Wheatland,lângă Lancaster. Deși s-a retras din viața politică, reputația sa a avut de suferit, întrucât Congresul a redactat o declarație prin care l-a făcut răspunzător pentru războiul civil. Președintele Lincoln l-a atacat constant în presa vremurilor și sub valul de critici, James Buchanan s-a apărat eroic în mediul public, menționând că posteritatea îi va demonstra nevinovăția.
El a trecut la cele veșnice pe data de 1 iunie 1868, în Lancaster, Pennsylvania.
Sursa foto: Wikipedia
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/James-Buchanan-president-of-United-States
https://www.history.com/topics/american-civil-war/secession
https://www.whitehouse.gov/about-the-white-house/presidents/james-buchanan/
