Autor:Alexandru Eduard Balaci
Motto:
„Domnul V. Voiculescu, poetul de vers românesc, smălţat simplu dar cu arcuiri irosite în azur, iată un ochi viu, deschis asupra a ceea ce se ticluieşte în laboratorul programelor radiodifuzate.
Ora satului se bucură de îngrijirea sa directă şi apropiată. Cuvântul şi cântul, îngemănate pentru a fi trimise hrană sufletească ţăranilor dintre glii şi păduri. […] Ora copiilor îşi adaogă izbânzile sub mâna d. V. Voiculescu. Piesele pentru cei mici înfloresc şi cresc sub atenta sa supraveghere. […] Conferinţele trec prin vama de intelectual a autorului „Umbrei”. Universitatea Radio are în frunte-i un redactor de mare cinste.
Personalitatea literară a d. Vasile Voiculescu se durează lent, dar temeinic. Volumul de poesii „Pârga”, „Poeme cu îngeri”, apoi „Destin” şi în urmă „Urcuş”, iată stâlpi falnici încrustaţi în marmură pentru un templu al poesiei adevărate. „Fata ursului” şi „Umbra”, două piese de teatru jucate la Teatrul Naţional Bucureşti întregesc măsura artistică a scriitorului nostru, iscusit faur de vorbe, îndrăgostit de graiul şi eposul poporal.” (Revista Radiofonia din 1 august 1937, N. Papatanasiu, articolul „V. Voiculescu, Medalioane radiofonice).
La 26 aprilie 1963, trecea la cele veșnice Vasile Voiculescu (numele real: Vasile Costache Voicu), medic şi scriitor (poet, prozator, dramaturg); din 1930 a iniţiat la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă pentru săteni, „Programul pentru sate”, care va deveni „Ora satului” (în care a fost prezent atât ca medic, cu sfaturi de specialitate, cât şi ca reporter de actualităţi rurale); a colaborat, de asemenea, constant la emisiunea „Universitatea Radio”; după 1944 a participat la reuniunile literare ale grupului „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim din Bucureşti; în august 1958 a fost arestat, fiind eliberat în mai 1962, cu mai puţin de un an înainte de moarte; membru post-mortem al Academiei Române din 1993.
Medic, poet, scriitor, jurnalist
Vasile Voiculescu s-a născut pe 27 noiembrie 1884 în comuna Pârscov, județul Buzău. Era fiul lui Costache Voicu și al Sultanei Hagiu. Ulterior, scriitorul a luat numele de Voiculescu. Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău, acolo unde a absolvit și cursul primar, după care a urmat studiile liceale la Liceul Alexandru Hâjdeu, apoi la Liceul „Gheorghe Lazăr ”din București.
Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, pe care o va abandona curând la stăruința rudelor și trece la Facultatea de Medicină din Bucuresti, pe care o absolvă, iar în mai 1910 susține licenta. Urmează deplasări prin țară, unde și-a practicat cu pasiune și devotament profesia.
S-a căsătorit cu Maria Mitescu, studentă şi ea la Medicină femeia alături de care va rămâne toată viaţa şi cu care a avut cinci copii.
Şi-a susţinut, în 1910, teza de doctorat „Rezecţia intestinului cu sutură termino-terminală în herniile strangulate”. Până în 1917, practică medicina în mai multe zone rurale: Ocolul (jud. Gorj), Bezdead şi Tătărani (jud. Dâmboviţa), Buftea, Budeşti (jud. Ilfov). A participat la campaniile din 1913 şi 1916-1917, în Primul Război Mondial, fiind medic militar la Bârlad. În 1918, a fost numit medic al Domeniilor Coroanei. Din 1922 a activat ca medic şi profesor la Institutul ”Pompilian” din Bucureşti, funcţionând în acelaşi timp şi ca medic de circumscripţie, potrivit lucrării ”Membrii Academiei Române 1866-2003” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).
La Bârlad l-a întâlnit pe Alexandru Vlahuţă, care a devenit mentorul său spiritual. Prietenia dintre cei doi a continuat şi după întoarcerea lui Vasile Voiculescu la Bucureşti (1918). Din 1922, pe lângă activitatea de medic, îl regăsim și domeniul cultural: este numit director la „Fundatia culturală”, lucrează de asemenea în cadrul postului național de radio, ca referent literar. Scrie, pe teme medicale, pentru săteni, dar și o culegere de proverbe în colaborare). Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, ii citește pe Littre Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiaza opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizica. Debutul literar are loc în anul 1912, în „Convorbiri literare”. Primul volum de poezii l-a publicat în 1916, iar în 1920 a devenit membru al “Societăţii Scriitorilor Români”. În 1922, era medic şi profesor de igienă la Institutul Pompilian din Bucureşti. Apoi publică volume de poezii, teatru, nuvelistică.
După ce s-a mutat la București a avut o bogată activitate editorială, publicând numeroase articole, dar și ca redactor la Radio România, unde a alcătuit rubrici medicale zilnice și emisiuni literare săptămânale vreme de 15 ani. A primit ca invitați un număr impresionant de poeți și scriitori. Iniţiată de scriitorul Vasile Voiculescu în 1929 şi suspendată apoi timp de peste trei decenii, emisiunea ”Revista literară radio” a fost reluată în 1966, pe 9 aprilie şi difuzată săptămânal.
Din 1930, a iniţiat la Radio o rubrică permanentă pentru săteni (”De vorbă cu sătenii”) şi emisiunea ”Sfatul medicului”.În 1941 primește Premiul Național de Poezie.
În 1941, după bombardamentul asupra orașului Bucuresti, postul de radio se mută la Bod, langă Brașov. In fața microfonului rostește adesea cuvinte de îmbărbatare tinerii soldați de pe front.
În 1941 demisionează din postul de director al Centrului de sănătate nr.4 . În răgazul dintre două emisiuni, poetul alege la Bușteni s-o vada pe Gabriela, singurul său copil aflat acum mai aproape, adusă pentru a fi pusă la adapost de eventualele noi bombardamente asupra Capitalei.Fiii săi, Radu si Ionica Voiculescu, erau pe front.
În 1942, poetul-redactor initiază o noua rubrică radiofonică, intitulată La masa de lucru. Primul invitat este bunul sau prieten, Ion Pillat, apoi Ionel Teodoreanu, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Corneliu Moldovanu, I.A.Basarabescu. Vasile Voiculescu a ocupat diferite funcţii: subdirector şi referent al Fundaţiilor Regale, şef al Propagandei Sanitare din cadrul Direcţiei Educaţiei Poporului din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, referent la Societatea de Difuziune Radiotelefonică, membru în consiliul Eforiei Sanitare şi de Ocrotire a municipiului Bucureşti, membru în Comisia de Cenzură Cinematografică de pe lângă Ministerul Propagandei Naţionale.
A fost membru al Societăţii Scriitorilor Români şi al Societăţii Autorilor Dramatici Români.
Din cauza convingerilor sale democratice, medicul şi scriitorul Vasile Voiculescu a avut de suferit după instalarea regimului comunist. Instalat în funcţia de director de programe culturale la Radio România, Voiculescu a fost înlăturat în 1946. Cea mai grea lovitură a fost moartea soţiei, răpusă de o hemoragie cerebrală în 1946. După 1947, nu mai publică, însa scrie foarte mult; aceste opere, apărute postum, ne vor dezvalui un poet și un prozator de mare profunzime si complexitate lirică. După 1958, poetul nu mai poate scrie nimic; ba chiar, „victimă a unei erori judiciare, este intemnițat, între 1958 și 1962.
S-a întâmplat pentru că Vasile Voiculescu a început să frecventeze cercul religios “Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim, asociaţie de intelectuali vânată şi desfiinţată de autorităţi în 1948. Din cauza faptului că a păstrat de-alungul anilor legături cu intelectualii de la ”Rugul Aprins”, Voiculescu a intrat în vizorul comuniştilor.
La 74 de ani, în Duminica Paştelui, pe 5 august 1958 a fost arestat şi pus sub acuzare pentru infracţiunea de “uneltire contra ordinii sociale”. După un proces lung în care a fost anchetat şi chinuit de atorităţi, scriitorul a fost condamnat la 5 ani de închisoare. A fost ţinut în temniţele comuniste de la Aiud şi Jilava. A murit în noaptea de 26 spre 27 aprilie 1963 în București și a fost înmormântat la cimitirul Bellu.
Postum, i-au fost publicate „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu” (1964), două volume de „Povestiri” (1966, Capul de Zimbru şi Ultimul Berevoi), ”Iubire Magică” (1970), care include şi povestirea ”Lostriţa”, romanul „Zahei orbul” (1970).
Vasile Voiculescu a fost ales, la 21 aprilie 1993, post-mortem, membru al Academiei Române.
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.vasilevoiculescu.eu/
Nemuritorii – Scriitorul Vasile Voiculescu şi Radiodifuziunea
https://historia.ro/sectiune/portret/de-ce-era-numit-poetul-vasile-voiculescu-medicul-2248755.html
