Autor:Alexandru Eduard Balaci
Motto:
„Mă aflam în portul Luanda din Angola, unde sosisem pentru schimbare de echipaj. În cabina mea torcea fericit un motan călduţ şi prietenos. Pentru că trebuie să ştiţi, dragii mei, că în privinţa animalelor am încălcat întotdeauna regulile. Interdicţia de a avea animale la bord se hotărâse numai pentru că trebuiau respectate legile sanitare, carantina mai precis, de 3 săptămâni, iar o navă ca a noastră, de exemplu, stătea în port câteva zile. Totdeauna în voiajele mele am avut prieteni câini, pisici, papagali, hamsteri şi chiar maimuţe, care îmi înseninau ceasurile de relaxare şi chiar pe acelea de tensiune. Tacit, echipajul , format din oameni buni, îngăduiau răsfăţul meu femeiesc. Unicul de altfel! Sper!“ (Rodica Simionescu reda în cartea „Angela Lefterescu – Un căpitan de cursă lungă“).
Context
Teodora Angela Lefterescu, născută pe 3 august 1926 în codrii Sucevei, s-a îndrăgostit de mare și a iubit-o până la sfârşitul vieţii ei. S-a luptat cu societatea şi, în cele din urmă, a ajuns să se îmbarce pe o navă. Era o meserie destinată la acea vreme doar bărbaţilor. Teodora Angela Lefterescu a devenit apoi prima femeie căpitan de cursă lungă.
Prima femeie capitan de cursă lungă
Pentru că era un elev excepţional, părinţii au îndrumat-o spre Medicină. Ea s-a opus, spunându-le că vrea să se facă marinar, însă părinţii au trimis-o cu forţa la Institutul francez din Bucureşti, pentru a urma cursurile de medicină. Erau 58 de candidaţi pe 17 locuri, însă ea a reuşit să ia examenul. Nu i-a plăcut şi după o perioadă s-a dus la Direcţia Marinei Comerciale din Bucureşti. Acolo l-a întâlnit pe domnul Magus, care a sfătuit-o părinteşte să-şi aleagă altă meserie, mai potrivită pentru o fată, cum ar fi cea de ziarist. A ieşit de la directorul general, însă pe culoar a întâlnit un domn care a sfătuit-o să meargă la Constanţa, să se înscrie în sindicatul marinarilor. După o perioadă în care bate la mai multe uşi, cineva o sfătuieşte să meargă la şefi să le arate Constituţia, care spune că şi femeile au dreptul la muncă.
Aşa se face că a ajuns să fie angajată ca ofiţer asistent pe una dintre navele flotei comerciale. Aici, primeşte cele mai grele munci: spală toaletee, puntea, face noduri, face de toate. Cum şefii au văzut că se descurcă la toate, este pusă şi la încercări mult mai grele: i se cere să aducă de la magazie un butoi plin cu 200 de litri de sodă caustică. Cum nu avea forţă să-l care singură, apelează la o soluţie ingenioasă: leagă butoiul cu o funie groasă şi-l rostogoleşte. În tot acest timp, mergea în fiecare săptămână la minister pentru a obține aprobarea de a pleca pe mare. Cariera ei a început prin a fi asistent pe o navă comercială, apoi căpitan secund pe nava „Filimon Sîrbu“ şi „Octombrie Roşu”. A secondat comandanţii de pe navele „Trotuş”, „Jiul”, „Polar I” sau „Dorna”. Din data de 6 februarie 1982 a fost comandantul navei „Ceahlăul”, specializată în pescuitul oceanic.
La data de 6 februarie 1982 ajunge în funcția de comandant pe nava de pescuit oceanic Ceahlău, pe care rămâne până la pensionare în anul 1984. În anul 1999 primeste titlul de cetățean de onoare al municipiului Fălticeni. În ultimii ani din viață a locuit în Constanța, plimbându-se prin locurile pe care nu avusese încă ocazia să le viziteze, până la sfârșitul vieții, în aprilie 2007. A fost înmormântată în localitatea dobrogeană Urluia, unde un meșter local i-a ridicat o cruce pe care a încrustat conturul unui vapor.
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Teodora_Angela_Lefterescu
https://historia.ro/sectiune/general/femeile-marii-irina-constanziu-vlassopol-teodora-577971.html
