Miercuri, 1 mai, se împlinesc 75 de ani de la moartea pictorului şi academicianului Gheorghe Petraşcu, unul din maeştrii artei româneşti.
Gheorghe Petrovici, pe numele avut la naştere, a venit pe lume la 20 noiembrie/2 decembrie 1872 – sau conform altor surse, la 1 decembrie 1872 – , la Tecuci, judeţul Galaţi, într-o familie cu tradiţii culturale. Părinții săi erau mici proprietari din ținutul Fălciu, Costache Petrovici-Rusciucliu și soția acestuia Elena, născută Bițu-Dumitriu.
Încă de tânăr demonstrează înclinaţii artistice, iar în 1889 a terminat cursurile gimnaziului de la Tecuci, unde a fost remarcat de profesorul de desen Gheoghe Ulinescu.
Frecventează, apoi, între anii 1889-1892, Liceul real din Brăila, unde a luat şi bacalaureatul.
În 1892, a fost admis la Facultatea de Științe naturale din București ale cărei cursuri le-a urmat timp de doi ani de zile, iar între anii 1893-1898, parcurge studii superioare la Academia de Belle-Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu şapte medalii de bronz şi trei menţiuni.
La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, primeşte – de la Ministerul Instrucţiunii Publice, condus de Spiru haret – o bursă pentru a se perfecţiona în străinătate. După un scurt timp petrecut la Műnchen, pleacă la Paris, unde, între anii 1898-1902, urmează cursurile Academiei Julian. În acea perioadă se perfecţionează în atelierul lui William-Adolphe Bouguereau şi va face dese călătorii în ţară şi în Europa.
În anul 1900, are prima sa expoziţie personală la Ateneul Român, în cadrul căreia a expus 60 de lucrări. Este remarcat de scriitorii Barbu Delavrancea şi Alexandru Vlahuţă, care îi cumpără câte o lucrare.
În anul 1901, alături de alţi tineri veniţi să studieze la Paris – Ipolit Strâmbulescu, Ștefan Popescu, Arthur Verona, Kimon Loghi, Nicolae Vermont, Frederic Storck și Ștefan Luchian – , a pus bazele societăţii „Tinerimea Artistică”.
Va picta peisaje, atât în ţară (Sinaia, Târgu Ocna, Câmpulung-Muscel), cât şi în Franţa (Vitré, Saint-Malo), Spania (Podul San Martin din Toledo) şi mai ales în Italia (Veneţia, Chioggia, Napoli).
În anul 1902, împreună cu Ferdinand Earle, a făcut o călătorie în Anglia, Olanda, Belgia și Germania, iar în 1904, a călătorit în Italia, la Florența și Napoli, unde s-a împrietenit cu pictorul francez Emile Bernard.
Între anii 1903 şi 1923, are numeroase expoziţii personale la Ateneul Român, apoi la „Căminul Artei” (1926-1930), culminând cu cele două retrospective de la „Sala Dalles” din anii 1936 şi 1940.
În anii 1924, 1938 şi 1940, a participat la Bienala din Veneţia.
În anul 1905, a participat la Expoziţia internatională de artă de la München, în perioada 1906 – 1907, a publicat, sub pseudonimul Sanzio, cronici despre artă, în perioada decembrie 1906 – ianuarie 1907 a făcut o călătorie la Assuan în Egipt.
În anul 1908, a participat – fără succes – la concursul pentru ocuparea catedrei de desen la Școala de Belle-Arte din București. Concursul a fost precedat de o expoziție cu lucrările concurenților Octav Băncilă, Jean Alexandru Steriadi, Frederic Storck, Arthur Verona, Apcar Baltazar, Dimitrie Paciurea și alții.
În 1914, a fost numit conservator la Pinacoteca statului, iar în anul 1916, a făcut parte dintre expozanții de la Galerie Artistique de Independence Roumaine.
În anul 1918, a început să lucreze gravură în metal, în 1930, a participat la Expoziția de artă românească modernă de la Bruxelles, Haga și Amsterdam, iar 1935, a participat la Expoziția internațională de la Bruxelles.
A impresionat prin forţa expresivităţii din peisaje şi scene de interior şi prin cromatica ce susţine un tip de concreteţe a realului.
Dintre lucrările sale mai importante, pot fi remarcate „Interior la Târgovişte”, „Autoportret”, „Interior cu fotoliu roşu”, „Casă din Câmpulung”, „Peisaj din Vitré”, „Natură moartă cu tingire”, „Natură moartă cu vase şi cărţi”, „Toledo”, „Odaliscă”, „Iarna”, Floarea soarelui”, „Femei la scăldat”, „Anemone” ş.a.
La 27 mai 1936, a fost ales membru titular al Academiei Române, fiind primul artist vizual ales în această calitate, după Nicolae Grigorescu, iar la 12 august 1948, devine membru onorific al acestui for.
În anul 1942, după ce participă la Bienala de la Veneția, Gheorghe Petraşcu se îmbolnăveşte și va înceta să mai lucreze. În următorii ani, doar a trimis lucrări realizate în trecut la principalele manifestări expoziționale din țară și străinătate.
A primit „Marele Premiu” al „Expoziţiei Internaţionale” din Barcelona (1929) şi al celei de la Paris (1937). De asemenea, în anul 1932, a fost distins cu Legiunea de onoare, de către guvernul francez.
A fost căsătorit, din anul 1911, cu Lucreția Marinescu, cea care i-a fost și modelul preferat.
Gheorghe Petraşcu a murit la 1 mai 1949, la Bucureşti.
În anul 1972, la aniversarea a 100 de ani de la naşterea artistului, Galeria Naţională din Bucureşti a organizat o expoziţie retrospectivă cu o selecţie a operelor sale din principalele muzee şi colecţii din România, relevând autenticitatea stilistică a unui pictor român de certă valoare europeană.
În 1973 a fost realizat filmul documentar „Gheorghe Petraşcu”, în regia Ninei Behar, imaginea Doru Segal.
În septembrie 2022, Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă din argint cu tema „150 de ani de la naşterea lui Gheorghe Petraşcu”.
În cadrul licitaţiilor de artă, operele lui Gheorghe Petraşcu sunt printre cele mai bine cotate.
Astfel, în 2008, pictura „Toledo – Podul Alcantara”, s-a vândut cu 61971 de euro, iar „Femeie pe balustradă” a fost adjudecată pentru 57639 de euro.
În 2009, pentru „Natură statică cu carte şi faţă de masă în carouri”, s-a obţinut preţul de 56000 de euro, iar „Veneţia” a fost cumpărată cu 47250 de euro.
În anul următor, pictura „Case la Chioggia”, s-a adjudecat pentru suma de 50000 de euro iar „Brutărie (Casă cu cer închis)”, cu 44000 de euro
Lucrarea sa „Veneţia”, a fost vândută în 2011, cu suma de 66744 de euro, iar “Interior în atelierul artistului” a fost adjudecată pentru preţul de 62500 de euro.
În acelaşi an, „Natură statică cu ulcică, pensule şi carte de artă” s-a achiziţionat cu 48000 de euro, „Vedere în portul Chioggia”, pentru 48000 de euro, iar „Natură statică cu pere verzi”, la preţul de 44000 de euro.
În anul 2022, în licitaţii, lucrarea lu Petraşcu, „Interior de atelier” s-a adjudecat cu suma de 16000 de euro, iar „Iole la Veneția”, s-a cumpărat cu suma de 13500 de euro.
Tot în 2022, alte lucrări ale sale s-au vândut astfel: „Église Saint Martin (Montreuil)” – 14000 de euro, „Intrare la Mănăstirea Târgoviște” – 10000 de euro, „Case la Vitré” – 20000 de euro, „Natură statică cu cărți și ceramică” – 10000 de euro, „Natură statică cu mere și cărți” – 16000 de euro, „Apus la Turtucaia” – 25000 de euro.
În 2023, pictura sa „Interior cu portret de familie”, s-a adjudecat pentru suma de 35000 euro, „Veneția (Chiesa di San Marcuola)” a fost cumpărată cu preţul de
17000 euro, iar „Flori nalbe” cu 16000 de euro.
În Târgovişte există Casa-atelier „Gheorghe Petraşcu”, pictorul ridicând imobilul în anul 1922. El a ales acest oraş atât pentru atmosfera liniştită, patriarhală, cât şi datorită istoriei acestei aşezări, cunoscută, printre altele, pentru Ansamblul monumental „Curtea Domnească”.
Construcţia este una simplă, cu două încăperi la parter, atelierul aflându-se în cea mai mare dintre ele, la care se adaugă, la etaj, alte două camere, de mici dimensiuni, destinate copiilor.
Inaugurarea ca expoziţie permanentă a casei-atelier a avut loc la 12 aprilie 1970, iar atracţia principală a acesteia este reprezentată de cele 51 de exponate, uleiuri şi grafică, ce dezvăluie publicului, succint, etape majore din opera pictorului, surprinzând toate genurile abordate: peisaje, portrete, naturi statice şi chiar o mostră din ciclul „Interioare”.
