Autor:Alexandru Eduard Balaci
Context
Pe 15 decembrie 1870, în satul Pirnitz, Moravia s-a născut Josef Franz Maria Hoffmann, arhitect și promotor al curentului „artei moderne”, apărut în Statele Unite și promovat în Europa din 1895. El a trecut la cele veșnice pe 7 mai 1956, în Viena, Austria.
Viața și conceptul de „artă modernă”
Hoffmann s-a născut într-o familie cu trei surori, el fiind singurul băiat al familiei. În copilărie, Hoffmann a primit porecla „Pepo”. Tatăl lui a fost om de afaceri și primar al satului unde s-a născut. În afaceri, tatăl lui Hoffmann a realizat o avere considerabilă din industria bumbacului, care era extrem de profitabilă în acele vremuri. În formarea sa, Hoffmann a fost influențat de tradițiile locale ale satului unde s-a născut. Familia lui și-a construit casa conform influențelor locale ale satului în care locuiau. La școala, Hoffmann nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, fiind-ui dificil să promoveze examenele de la sfârșit de an. Cea mai dură experiență din școala generală a fost examenul de la finalul clasei a cincea, pe care l-a picat întrucât nu s-a pregătit corespunzător. În schimb, Hoffmann prefera să petreacă timp cu fiul unui arhitect, care lucra la construcția clădirilor proiectate de tatăl lui. În acest fel, Hoffmann și-a descoperit chemarea pentru arhitectură, cu toate că tatăl lui dorea ca fiul să se specializeze în drept, întrucât era mult mai profitabil. În 1887 s-a înscris în departamentul arhitecturii din Brünn’s Höhere Staatsgewerbeschule. În același timp, el s-a înscris și la școala de arhitectură iar în 1891 a promovat ultimul examen și s-a înscris la un curs de arhitectură practică la Militärbauamt.
În 1892, Hoffmann și-a depus candidatura pentru Akademie der bildenden Künste ( Academia Artelor din Viena). El a fost acceptat și s-a stabilit la Viena, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. În octombrie, el s-a înscris într-o clasă specială de arhitectură, condusă de Karl von Hasenauer, principalul promotor al stilului arhitectural istoric. După ce Hasenauer a trecut la cele veșnice, în 1894, Otto Wagner a preluat clasa acestuia. Hoffmann a declarat ulterior că Wagner este cel care l-a inspirat în stitul arhitectural. Din 1895, Hoffmann a primit o bursă, denumită „Rome prize” și și-a petrecut anul următor în Italia. În 1897, el s-a întors în Viena și a început munca în arhitectură. Din 1899, Hoffmann a primit postul de profesor la Academia de Arte din Viena și a deținut acest post până în 1936, moment în care se retrage din învățământ.
De la catedră, Hoffmann a inspirați mulți arhitecți respectați din perioada postbelică. În momentul în care s-a deschis expoziția universală de la Paris, din 1900, Hoffmann a proiectat camerele pentru Kunstgewerbeschule, în traducere: Școala de Arte și Meșteșug. În 1901 a călătorit în Anglia și l-a întâlnit pe arhitectul scoțian, Charles Rennie Mackintosh. Contactul direct cu alte stiluri arhitecturale l-a influențat decisiv în proiectele sale. Cel mai bun exemplu este reprezentat de momentul în care acesta și-a deschis atelierul: Wiener Werkstätte, pe care l-a proiectat în conformitate cu influențele care l-au inspirat. Mai mult decât atât, Hoffmann a început să proiecteze locuințe în suburbiile orașului Viena, prin care el își construia, treptat, viziunea artistică. În 1903, Hoffmann a proiectat Sanatoriul Purkersdorf, din Austria iar proiectul a fost concretizat în 1904. Viziunea acestuia a presupus o clădire impozantă, cu zone de relaxare pentru pacienți, unde doctorii puteau să le ofere examinări fizice și psihice, fără a leza pacienții. Această instituție a fost proiectată pentru persoanele înstărite, care doreau tratamente pentru boli cronice. Pe lângă clădirea propriu-zisă, Hoffmann a amenajat și grădini, unde pacienții se puteau plimba, fără zgomotul cotidian al capitalei. În 1905 a proiectat Palatul Stoclet, una dintre marile sale realizări, care este prezentă și în patrimoniul UNESCO din 2009. El s-a ocupat doar exteriorul acestei clădiri, în timp ce interiorul a fost realizat de Gustav Klimt, George Minne, Carl Otto Czeschka, Michael Powolny, Leopold Forstner și Franz Metzner. Ulterior, Hoffmann a lucrat la mai multe proiecte, precum: Brauner, Beer-Hoffmann, Wittgenstein, Ast și Primavesi. Datorită realizărilor sale, el a primit mai multe contracte cu autoritările locale, unde s-a ocupat de aspectul interior al unor clădiri comerciale. Un alt proiect major al lui Hoffmann a fost Kabarett Fledermaus, care s-a dat în folosință din 1907.
Din 1908 a proiectat o clădire de expoziții, Kunstschau iar în același timp, el făcut cunoștință cu Otto Primavesi. Cu ajutorul acestuia, Hoffmann primește în 1912 un proiect pentru o casă, în Cehoslovacia, care este gata în 1914. Tot în 1914, Hoffmann a proiectat pavilionul Austriei la expoziția din Cologne iar ulterior, în 1934, el a realizat pavilionul Austriei pentru Bienala din Veneția. Din 1920 a fost desemnat arhitect șef al orașului Viena. În 1925, a primit misiunea de a proiecta pavilionul Austriei la Expoziția Internațională de Arte Decorative din Franța, Paris.
Din poziția de arhitect al orașului Viena, Hoffmann a proiectat mai multe locuințe, pe care le-a integrat în aspectul arhitectural al capitalei Austriei. Din acest moment, Hoffmann s-a concentrat pe proiecte legate de locuințe, mai degrabă decât pe proiecte de mari dimensiuni, până la decesul acestuia în 1956, în urma unui infarct.
Bibliografie
https://www.britannica.com/art/Art-Nouveau
https://www.neuegalerie.org/collection/artist-profiles/josef-hoffmann
https://www.artandhistory.museum/en/josef-hoffmann
