Autor:Alexandru Eduard Balaci
Context
Avioanele de zbor au reprezentat o invenție care au îmbunătățit transportul, viața și securitatea granițelor. Transportul pe cale aeriană a înjumătățit durată călătoriilor și a adus omenirii noi capabilități militare care au fost utilizate în cele două conflagrații mondiale. Serviciul aerian regal britanic ( Royal Air Force) a asigurat apărarea regatului unit și a scos în evidență priceperea piloților din regat.
Apariția
Royal Air Service a apărut ca un serviciu separat de armata britanică, independentă. Divizia a fost a fost transformată într-un minister public, sub conducere unui ministru (în Anglia: Secretar de Stat pentru Aer ).În momentul apariției, Royal Air Force a avut 290.000 de angajați și 23.000 de avioane. Avioanele au fost trimise în Primul Război Mondial, din 1 aprilie 1918, pe frontul de Vest. Un succes cunoscut al piloților din Royal Air Service a fost doborârea Baronului Manfred von Richthofen, poreclit (The Red Baron), datorită numărului de avioane doborâte în timpul Primul Război Mondial, aproximativ 80. Acesta a fost doborât de căpitanul Roy Brown, din escadrila 209 a piloților și soldaților australieni, din divizia 24.
La început, nu existau grade militare specifice pentru piloții din Royal Air Force, ci primeau brevet militar oferit soldaților care luptau la sol. Gradele militare specifice pentru piloții aeriene din Royal Air Force au fost introduse prin ordinul ministerial nr. 973/1919. În anul 1918, în urma unor discuții interne, s-a decis unirea serviciului marinei, cu cel al militarilor de sol și ai aerului, dând naștere Royal Air Force.
Misiunile aeriene nu au vizat doar apărarea regatului și dominioanelor, dar și apărarea protectoratelor. Fiind sub mandat britanic, Palestina a fost amenințată de o intervenție otomană în 1918, iar acest lucru a determinat trimiterea unei escadrile aeriene la Wadi El Fara. Avioanele au primit misiunea să atace toate trupele otomane în retragere. Extinderea acestui serviciu în toate dominioanele engleze a determinat Ministerul Apărării să trimită avioane 100 de avioane pentru fiecare teritoriu, inclusiv India. Avioanele oferite au fost: Havilland DH9 , bombardiere DH9A, Sopwith Dolphins și Salamanders, Bristol F2Bs, avioane Royal Air Force SE5A și avioane de instrucție Avro 504. Acest lucru a determinat înființarea unor servicii de apărare statale pentru Canada, Australia și Africa de Sud.
Imediat după încheierea ostilităților, paradele aeriene ale Royal Air Force au început să fie organizate pe teritoriul Angliei. Dintre acestea, una dintre cele mai cunoscute a avut loc în 1920, în Hendon, unde au putut fi urmărite modele, precum:luptătoare de joasă altitudine fabricate în Bristol. La această parada au participat circa 60.000 de spectatori. Din 1921, sub patronajul familiei regale britanice, a fost creat un serviciu medical special pentru Royal Air Force, din care făceau parte femei. Pe 27 ianuarie 1921, serviciul medical a început să fie trimis în afara Angliei. În 1922, un grup de femei au fost trimise în Irak, unde au oferit îngrijiri medicale și sprijin. La trei ani diferențe, primul serviciu medical aerian a fost înființat la baza RAF Halton. Serviciul medical din Royal Air Force a fost creat doar pentru a include femei, însă din 1985, acest serviciu are și bărbați în subordine.
Prima baza de pregătire pentru cadeți a fost înființată în 1920, în Cranwell, Lincolnshire iar ulterior, la doi ani diferență, o școală pentru pregătirea personalului a fost înființată la Andover, Hampshire. Cadeții erau recrutați de la vârsta de 15 ani și pregătiți la sol, timp de un an.După erau trimiși în misiuni aeriene. Perioada de serviciu militar obligatoriu era de patru ani. Din 1925, pe timp de pace, guvernul britanic a alocat mai multe sume pentru pregătirea și dotarea serviciilor militare aeriene.
Bibliografie
https://www.raf.mod.uk/what-we-do/our-history/
https://www.britannica.com/topic/The-Royal-Air-Force
