Autor:Alexandru Eduard Balaci
Introducere
Eticheta reprezintă norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor, în relațiile diplomatice, care au fost utilizate din cele mai vechi timpuri. Prin etichetă, aristocrația își demonstra educația, în comparație cu cetățenii de rând, care nu au beneficiat de educație primară. În Evul Mediu, procentul oamenilor care cunoașteau carte era extrem de scăzut, astfel că, majoritatea persoanelor nu știau să scrie și să citească. Mai mult decât atât, chiar dacă știau să scrie și să citească, nu toate persoanele aveau acces la astfel de informații, întrucât se consideră că sunt destinate exclusiv aristocrațiilor, membrilor curții regale, diplomaților și unei mici părți a funcționarilor de stat.
Una dintre cele mai vechi cărți de bune maniere, dateză din anul 1190 (d.Hr) și poartă denumirea Book of the Civilized Man. Cartea este scrisă de Daniel Beccles, despre care nu se cunosc multe lucruri. În schimb, cartea reprezintă un poem de 3000 de versuri în latină, pentru a putea fi dictată persoanelor care nu știau să citească, întrucât existau și aristocrați care nu știau să citească.
Eticheta medievală
Mesele medievale aveau mulți invitați, fiind un bun prilej pentru a demonstra puterea financiară a persoanei care organiza mesele. Invitații prezenți la aceste evenimente erau denumiți „compaignon” în franceză, care reprezintă un cuvânt compus din com (împreună cu) și panis (pâine), din care rezultă: cel care împarte pâine cu ceilalți.
Mâncarea și băutura erau servite de persoane care dețineau un rang scăzut iar eticheta presupunea ca bărbății să ofere oportunitatea femeilor să fie primele care degustă din mâncare sau băutură. De asemenea, bărbații erau cei care serveau primii femeile. Această regulă nu putea fi încălcată niciodată iar bărbatul care era servit de femeie, chiar dacă era soția lui, era considerat nicioplit, lipsit de maniere și needucat.
Paharele pentru băutură erau rontunde și erau pasate de la o persoană, la altă,astfel încât, nici o persoană nu apuca să bea din același loc din care a băut cel de dinainte. În momentul în care preparatele erau servit, mâncarea era savurată cu mâinile, întrucât furculițele intră mai târziu în eticheta meselor festive. Singurele furculițe folosite erau în bucătărie, pentru prepararea rețetelor. În schimb, existau cuține, care puteau fi aduse persoanei care deține cel mai mare rang, în general, gazda oferea invitațiilor lingurițe. În cele mai multe cazuri, invitații își aduceau cu ei cuțite, pentru a nu fi învinovățită gazda, care a oferit cuțite doar unei persoane sau a provocat un duel, întrucât cuțele erau folosite și drept arme.
Un obicei lipsit de maniere care a apărut la evenimentele private și oficiale, a fost scobitul între dinți, cu cuțitul pentru mâncare. Acest obicei s-a perpetuat în societatea franceză și englezească, astfel că, regii au ajuns să amenințe invitații cu pedepse corporale. Întrucât persoanele cu cel mai mare rang obișnuiau să practice acest lucru, după masă, gazdele și ceilalți invitați închideau ochii.
Banchetele și mesele nu presupuneau scaune individuale pentru invitați, ci bănci, doar persoana cu cel mai mare rang primea un scaun individual. Mesele erau aranjate în formă de U iar calitatea feței de masă, a măcării și băuturii, demonstra respectul gazdei față de invitați. Pe măsură ce timpul a trecut, porțiile au fost înjumătățite iar băutura de proastă calitate a fost utilizată pentru a salva bani.
Exemple de preparate:
Aperitiv
Carne de căprioară cu terci de grâu
Ghiveci de legume cu carne
Capete de porc mistreț
Boi fripți
Lebădă friptă
Porc prăjit
Foietaje dulci
Vin și Miere
Al doilea fel
Ghiveci gelatinos
Supă clară
Capete de animale fripte
Porci la grătar
Fazani fripți
Stârci fripți
Pui glazurați
Plătică
Tarte
Piftie de cerb
Al treilea fel
Tocană de migdale cu miere și ou
Sirop de miere cu vin
Friptură de căprioară
Friptură de pui
Friptură de iepure
Fripturi de curcan
Friptură de potârniche
Friptură de ciocârlie
Scultură din carne
Invenția Cardinalului Richelieu
Tradiția meselor festive și protocolare s-a preluat până în zilele noastre, însă multe cutume considerate lipsite de educație și indecente au dispărut. În secolul al XVIII-lea, în Franța lui Ludovic al XIV-lea, tradiția meselor s-a perpetuat din perioada medievală, inclusiv la nivel din punct de vedere al gesturilor lipsite de eleganță. Din postura sa de Prim-Ministru ( titulatură care folosită în Franța din 1624), Richelieu a reprezentat monarhia franceză la discuții cu diverși invitați străini. La majoritatea meselor, obiceiul referitor la utilizarea cuțitului pentru scobit între dinți era utilizat , însă acest lucru îl enerva profund pe Richelieu. Acesta a dat ordin ca toate cuțitele pentru mesele oficiale să fie cu vârful ușor îndoit, pentru a preveni acțiuni lipsite de maniere. Ordinul lui Richelieu a provocat nervozitate în rândul aristocrației franceze și străine, însă nu mulți oameni au avut curajul să conteste gândirea cardinalului.
La un timp distanță, navigatorii portughezi au adus din lumea nouă scobitori din lemn de portocal, care au pus căpat acestui obicei primitiv.
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Armand-Jean-du-Plessis-cardinal-et-duc-de-Richelieu
https://www.laurawindsoretiquette.com/medieval-banqueting
https://dexonline.ro/definitie/eticheta
