Luni, 13 mai, se împlinesc 120 de ani de la naşterea celebrei actriţe de teatru şi film Elvira Godeanu, formată în generația de aur a marilor actori interbelici.
* * * * *
Elvira Godeanu s-a născut la 13 mai 1904, la Bucureşti, fiind fiica Josefinei Visner din Târgu Jiu și a lui Constantin Godeanu din București. Părăsită de soț la doar câteva luni de zile de la căsătorie, Josefina se întoarce la părinții săi din Târgu Jiu, unde fiica ei poate crește într-o atmosferă caldă, primitoare, alături de bunici.
Elvira şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Târgu-Jiu.
Între anii 1911 și 1915 urmează școala Primară de fete nr. 1 din reşedinţa Gorjului, pe care o absolvă cu media generala 8,27.
Din anul 1916, Josefina își găsește o slujbă la un pension din Caracal, iar Elvira urmează acolo cursurile Pensionului doamnei Lilly Puricescu, doctor în litere la Sorbona şi bună cunoscătoare a limbilor franceză, germană, greacă, latină şi sanscrită.
În anul 1921, Elvira a revenit la Bucureşti şi s-a înscris la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, secţia artă dramatică, la clasa lui Constantin Nottara.
La doar 21 de ani, după terminarea studiilor, va debuta la Compania Tantzi Cutava-Mişu Fotino, într-o reluare – ”Fracul” (de Gabor Dregely).
În stagiunea 1926-1927 vine şi afirmarea artistei, odată cu cel de-al doilea spectacol din stagiune, la 5 martie 1927, când Mişu Fotino a pus în scenă ”Măiastra fără inimă”, adaptarea lui Vasile Voiculescu după ”Prinţesa Turandot”, de Carlo Gozzi.
Extrem de frumoasă, actrița Elvira Godeanu a stârnit mari pasiuni, dar și multe bârfe în epocă, atribuindu-i-se titulatura de „vampă sută la sută”, în ciuda faptului că, în realitate, Elvira Godeanu a fost o femeie simplă și cordială.
A fost mai întâi membră a trupei Teatrului Lucia Sturdza Bulandra şi apoi, din 1929, a Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a fost angajată de Liviu Rebreanu, directorul teatrului şi unde avea să interpreteze roluri memorabile.
Au urmat creaţii scenice variate, roluri de dramă şi comedie din repertoriul naţional şi universal: ”Care din ele”, comedia lui Anton Bibescu; ”Femeia şi paiaţa”, de Pierre Frondaie, dramatizarea aparţinând lui Pierre Louis; ”Ispăşirea Florentinei”, de Al. Kiriţescu, ”Elisabeta. Regina Angliei”, de Ferdinand Bruckner, în ambele jucând alături de Maria Filotti; tragicomedia ”Troilus şi Cressida”, de Shakespeare; ”…Escu”, de T. Muşatescu (premiera la 11 decembrie 1932), ”Dama cu camelii” ş.a. A fost şi Ziţa din ”O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale, Lotte din dramatizarea după ”Suferinţele tânărului Werther”, de Goethe etc.
A jucat, de asemenea, în ”Moartea unui artist” de Horia Lovinescu, ”Vizita bătrânei doamne” de Friedrich Dürrenmatt, ”Apus de soare”, de Barbu Ştefănescu-Delavrancea, ”O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale.
Elvira Godeanu a mai colaborat şi la spectacolele Companiei Bulandra (”Un cuib de viespi” sau ”Gaiţele”, de Al. Kiriţescu, 1930).
A jucat pe scenă alături de mari actori, precum Alexandru Giugaru, Radu Beligan, George Calboreanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Maria Filotti, Aura Buzescu, Cella Dima, Marioara Voiculescu, Sonia Cluceru, Silvia Dumitrescu-Timică, Nicolae Brancomir, Ion Manu, R. Bulfinski, Aglae Metaxa, ş.a.
Spectacolele în care a jucat de-a lungul carierei sale au fost puse în scenă de Ion Şahighian, Soare Z. Soare, Vasile Enescu.
A apărut şi în câteva producţii cinematografice, ”Maiorul Mura” (1928, regia Ion Timus), ”Povara” (1928, regia Jean Mihail) şi ”Ciuleandra” (1930, regia Liviu Ciulei). A interpretat-o magistral pe Zoe Trahanache în filmul „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale (1953, regia Victor Iliu şi Sică Alexandrescu).
A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
A fost căsătorită, din 31 mai 1954, acesta fiind bărbatul care a iubit-o, a susținut-o în carieră și i-a rămas alături timp de 50 de ani.
Una dintre cele mai scandaloase relații atribuite Elvirei Godeanu a fost presupusa idilă cu Gheorghe Gheorghiu Dej, bârfele vremii vorbind despre o cerere în căsătorie. Într-un interviu acordat peste ani, actrița a recunoscut că, de fapt, nu l-a cunoscut pe Gheorghiu Dej.
În mai 1991, cu puţin timp înainte de trecerea în eternitate, avea să fie omagiată la UNITER.
Elvira Godeanu a murit la 3 septembrie 1991 şi a fost înmormântată în Cimitirul Bellu din Bucureşti.
În anul 2015 a fost reînhumată în Cimitirul Catolic din Târgu Jiu.
În memoria sa, în anul 1993 s-a înfiinţat la Târgu-Jiu Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, iar în 13 mai 2002 – Fundaţia „Elvira Godeanu”, aceasta propunându-şi să organizeze gale literare şi artistice anuale, spectacole de teatru pentru adulţi şi copii, producţii de filme şi decernarea unor premii „Elvira Godeanu”.
De asemenea, la Târgu Jiu se desfăşoară anual Festivalul Naţional de Teatru ”Zilele Elvira Godeanu”.
La 25 mai 2013, pe Aleea Celebrităţilor din municipiul Târgu-Jiu au fost dezvelite trei stele, închinate Elvirei Godeanu, respectiv lui Tudor Arghezi şi lui Sergiu Nicolaescu.
