Context
La 15 mai e marcată „Ziua Chimiştilor Militari” (Ziua trupelor de apărare NBC – nucleară, biologică şi chimică). A devenit efectivă prin Decizia ministerială 297/15.V.1923 când s-a înfiinţat, în cadrul Ministerului de Război, Comitetul consultativ pentru chestiunile tehnice privitoare la războiul chimic.
Denumirea acestei structuri a suferit, de-a lungul timpului, modificări: Secţia a IV-a a Gazelor de Luptă (din septembrie 1923), Serviciul Apărării contra Gazelor (1925), Direcţia Serviciului Chimic Militar (1931), Comandamentul Trupelor Chimice (1951).
O istorie a chimiștilor
Din perioada Primului Război Mondial (1914-1918) a apărut necesitatea înfiinţării în armatele europene a unor structuri specific, menite să gestioneze problemele legate de gazele toxice de luptă şi să stabilească măsurile corespunzătoare pentru instruirea şi protecţia trupelor pe timpul desfăşurării acţiunilor în condiţii de contaminare chimică. În anul 1923, s-a înfiinţat, prin Decizia Ministerială nr. 297, publicată în „Monitorul Oastei” nr. 28/1923, un Comitet Consultativ pe probleme privitoare la războiul chimic. De pregătirea armatei pe această linie, acoperind toate aspectele necesare, se ocupa Direcţia a XI-a Tehnică, împreună cu Marele Stat Major.
În 1923 au fost trimise comisii militare pentru informare şi documentare asupra problemelor ce vizau războiul chimic în Polonia, Anglia şi Franţa, conform „Calendarului Tradiţiilor Militare” (2010). Comisiile respective au formulat propuneri care au dus la înfiinţarea, la nivelul Marelui Stat Major, a unui organ specializat care să studieze, să formuleze şi să aplice, unitar, în întreaga armată, măsurile pentru apărarea împotriva atacului cu gaze. Au fost înfiinţate o şcoală dedicată gestionării situaţiilor privind atacul cu gaze şi un laborator specific. În septembrie 1923, s-a înfiinţat, la propunerea Comitetului Consultativ, Secţia a IV-a a Gazelor de Luptă, în cadrul Direcţiei a XI-a Tehnică, ceea ce marchează începutul serviciului de apărare împotriva gazelor în Armata Română.
La 1 ianuarie 1925, a fost creat, prin Înalt Decret Regal, Serviciul Apărării contra Gazelor (SACG), având rolul de gestionare a tuturor chestiunile legate de gazele de luptă pentru trupele de uscat, marină militară şi aviaţia militară. În 24 iunie 1931, SACG s-a transformat în Direcţia Serviciului Chimic Militar, denumirea sa devenind, ulterior, Direcţia Chimică Militară, desfiinţată în 1945 şi rămânând un singur birou în cadrul Inspectoratului Tehnic al MApN sub titulatura Serviciul Chimic.
Direcţia Apărării Antichimice s-a înfiinţat la 15 septembrie 1948. Din 4 iulie 1951, aceasta s-a numit „Comandamentul Trupelor Chimice” care s-a transformat, începând cu 1 august 1990, în „Inspectoratul Protecţiei Antichimice” subordonat Comandamentului Trupelor de Uscat. Acesta și-a încetat funcţionarea la 1 decembrie 1993. Structurile de apărare NBC sunt integrate operaţional, în prezent, în toate formele acţiunilor militare, în operaţiile de stabilitate, precum şi în anumite acţiuni de urgenţă civile specifice. Activitatea lor vizează capacitatea operaţională de gestionare a situaţiilor NBC/EADA (Emisii Altele Decât Atacul), de asigurare a supravieţuirii, de menţinere a libertăţii de acţiune şi de multiplicare a puterii de luptă a trupelor.
La 15 mai 1990 s-au reînfiinţat unităţile şi subunităţile de poliţie militară din Armata României. Istoricul Poliţiei Militare se află însă în strânsă legătură cu istoricul jandarmeriei române, de unde îşi are originile. Trebuie făcută însă menţiunea că Gendarmeria – denumirea din acea epocă – a fost înfiinţată şi subordonată „Ministerului de Resbelu”.
Primele atestări ale activităţii de „poliţie a trupei” se regăsesc în documentele de „fiinţare a gendarmeriei” din 3 aprilie 1850 emise de Domnul Grigore Alexandru Ghica, iar misiunile specifice au fost consemnate şi în Ordonanţa 896 din 20 iunie 1864 semnată de Domnitorul Al. I. Cuza. Termenul consacrat de Poliţie Militară îşi are originile în anul 1893, când, pe vremea Regelui Carol I, cu aprobarea acestuia, legiuitorul Lascăr Catargiu a promulgat„Legea asupra Gendarmeriei rurale”. Astfel, în Monitorul Oastei nr. 53 din 5 noiembrie 1893, găsim în legea mai sus menţionată, la TITLUL IV – Atribuţiunile gendarmeriei, Capitolul I – Serviciul ordinar şi extraordinar, articolul 52 – serviciul ordinar coprinde: ……..,pct. e) Poliţia Militară.
La mulți ani lucrătorilor din aceste categorii!
Autor: Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.agerpres.ro/documentare/2024/05/15/15-mai-ziua-chimistilor-militari–1294744
https://www.forter.ro/ro/calendar-militar
