Confruntarea dintre Rusia și Occident și rolul Chinei în ea, conflictul din Orientul Mijlociu, respectiv viața politică europeană se regăsesc printre temele care au captat atenția presei internaționale în acest weekend.
Polonia investește 2,2 miliarde de euro în fortificarea graniței comune de peste 500 de kilometri cu enclava rusă Kaliningrad și cu Belarus, relatează Euronews. În colțul opus al UE, portughezul Jornal Económico ajunge la o concluzie similară: „Oricare ar fi deznodământul conflictului [din Ucraina], e evident că «dividendul păcii» de care ne-am bucurat în ultimele decenii nu mai există și va trebui să majorăm investițiile în apărare”. „Justiția rusă a dispus confiscarea a sute de milioane de euro reprezentând active din Rusia ale băncii italiene UniCredit și ale băncii germane Deutsche Bank, la cererea unei companii ruse de gaze”, scrie Le Figaro. Cele două bănci aveau obligații față de companie pe care nu și le-au mai putut onora din cauza sancțiunilor. Ziarul elvețian Le Temps semnalează altă sursă de tensiuni: „Rusia a descoperit pe teritoriul britanic al Antarcticii o rezervă importantă de petrol, echivalentă cu de 10 ori producția Mării Nordului în ultimii 50 de ani. Temerile legate de eventuale foraje cresc”. Între timp, „noua lege a mobilizării a intrat în vigoare sâmbătă în Ucraina. Kievul își propune să înroleze sute de mii de soldați pentru a-și menține pozițiile contra Rusiei. Dar aceste noi măsuri stârnesc controverse și sunt mai presus de toate «prea tardive» în opinia experților”, relatează France 24. Revista americană Foreign Policy explică de ce strategia americană în Ucraina conține un paradox care impune schimbarea ei. SUA au promis pe de o parte că vor ajuta Ucraina consecvent „oricât va fi nevoie”, dar pe de altă parte ele caută mereu să evite o escaladare cu Rusia. „Luate separat, ambele obiective sunt lăudabile – dar puse la un loc ele se bat cap în cap. În cele din urmă echilibristica lui Biden va deveni imposibilă.” Biden ar trebui să accepte riscul escaladării, „abandonând un pilon al strategiei. E o alegere dificilă. Dar a nu o face ar putea fi chiar mai riscant”. Britanicul The Guardian se întreabă la ce mai folosește NATO dacă nu e capabilă să salveze Ucraina: „Cea mai puternică alianță din lume nu a putut apăra o democrație europeană vecină și un stat suveran independent de o invazie ilegală, neprovocată și care consacră un precedent a unui agresor autoritar mai puțin puternic. Extraordinar”.
„Susținătorii sistemului Atlantic pe care l-au construit SUA și Europa descriu strategia de alianță tot mai strânsă dintre China și Rusia drept un «viitor de rău augur». Într-un fel, coșmarul Occidentului devine realitate. Pentru că SUA consideră fiecare apropiere dintre Rusia și China drept o problemă de supraviețuire” – așa comentează ziarul turc Sabah recenta vizită în China a dictatorului rus. „Calda îmbrățișare dintre Xi și Putin reprezintă un afront la adresa Occidentului”, titrează și The New York Times, care apreciază că „pentru ca parteneriatul să rămână solid, Putin va trebui să rămână la putere și să evite o înfrângere umilitoare în Ucraina. Probabil Xi va face tot ce poate ca să-l sprijine pe Putin, dar în cele din urmă el se va ghida doar după interesele Chinei”. Cotidianul japonez The Asahi Shimbun consideră în editorialul său că „deși subliniază frecvent importanța respectării Cartei ONU, precum și a suveranității și a integrității teritoriale, China sprijină efectiv un război de agresiune care violează dreptul internațional. China ar trebui să-și revizuiască radical politica ei față de Rusia, de o inconsecvență crasă”. Revista britanică The Spectator observă că „Putin încearcă să-i convingă pe ruși că relația Moscova-Beijing e reciproc avantajoasă. Xi știe foarte bine că avantajul îl are el asupra omologului său rus, deopotrivă economic și diplomatic. Când situația se va schimba, Beijingul nu va ezita probabil să închidă robinetele cu bani și să lase Moscova pe cont propriu”.
Un elicopter care îi transporta pe președintele iranian Ebrahim Raisi și pe ministrul de externe Hossein Amirabdollahian s-a prăbușit duminică în condiții de ceață densă deasupra unei zone montane, i-a declarat un responsabil iranian agenției Reuters. După alte surse, citate de ziarul italian La Stampa, ar fi fost de fapt o „aterizare forțată”. Persoane aflate la bord „au reușit să trimită un mesaj de urgență, alimentând speranțele că accidentul s-ar fi putut încheia fără victime”. Unele publicații, precum Sky News, profită de ocazie pentru a-i face un portret președintelui iranian. Poreclit „Măcelarul din Teheran” pentru condamnarea la moarte a mii de deținuți politici în anii ’80, el face parte dintre adepții liniei dure ai regimului teocratic. The Jerusalem Post reține că „retorica lui a reaprins nu numai controverse istorice, dar a și agravat actualele tensiuni geopolitice”, referindu-se la antisemitismul lui care merge până la negarea Holocaustului și a dreptului la existență al Israelului.
Trupul neînsufleţit al unei tinere germane israeliene ucise la 7 octombrie a fost în sfârșit recuperat de forţele israeliene în Fâşia Gaza, anunță CNN. Shani Louk, de 23 de ani, participa la festivalul de muzică Nova care a fost atacat de teroriștii Hamas. „Părinții ei și-au exprimat recunoștința că au putut să-i odihnească trupul neînsuflețit.” Europa, în schimb, trimite în Gaza ajutor umanitar. Ziarul elen Kathimerini menționează că inclusiv România a trimis recent 88.000 de conserve alimentare cu ajutorul Comisiei Europene, „prin intermediul coridorului maritim din Cipru și a noului dig construit de SUA în nordul enclavei”. Până acum UE a trimis „peste 2.000 de tone de ajutoare și a alocat 193 de milioane de euro pentru ajutor umanitar pentru palestinieni”.
Benny Gantz i-a dat un ultimatum prim-ministrului israelian pentru a adopta un „plan de acțiune” strategic privind organizarea postbelică în Fâșia Gaza. Fără un răspuns din partea lui Benjamin Netanyahu, el va fi „forțat să demisioneze din guvern”, consemnează France 24. Acestea după ce ministrul apărării, Yoav Gallant, l-a sfidat pe Netanyahu declarând că exclude categoric o administrație militară în Gaza, lucru susținut și de editorialul cotidianului Haaretz care proclamă că ideea unei administrații militare trebuie „stârpită în fașă”. Săptămânalul britanic The Economist vorbește despre o adevărată revoltă contra lui Netanyahu și observă că „miniștrii și generalii vor un nou plan – dar și un nou șef”. Pe frontul propagandistic al războiului, revista americană The Atlantic constată că „statisticile ONU despre Gaza nu au nici o logică”, după reducerea la jumătate a estimărilor privind copiii și femeile uciși în război. ONU funcționează practic precum „o mașină de spălat statistici” a organului de propagandă al organizației teroriste Hamas. „Aceste cifre contează – în primul rând pentru demnitatea celor uciși, dar și pentru a celor încă vii, iar în al doilea rând fiindcă bilanțul total al morților și raportul dintre numărul combatanților uciși și numărul non-combatanților uciși va avea implicații în instanțe atunci când se vor judeca acuzații de crime de război și genocid” – explică Atlantic. Și un editorial al cotidianului britanic The Telegraph abordează aceeași temă. „Disponibilitatea politicienilor, activiștilor și presei de a accepta cifrele Hamasului fără o abordare critică a pus paie pe focul războiului propagandistic al teroriștilor. Ar putea fi prea târziu pentru a îndrepta răul deja făcut. Minciunile au căzut pe un teren fertil printre grupuri care nu sunt ignorante doar în privința cauzelor actualului conflict, ci și a istoriei Israelului. Israelienii nu sunt niște «coloniști» care comit genocid în Gaza. Sunt oameni liberi care se apără de teroriști.”
„Viaţa premierului Slovaciei nu mai este în pericol, dar starea sa de sănătate este în continuare gravă”, transmite BBC, precizând că „atacul asupra premierului amplifică îngrijorările privind politica polarizată din Slovacia, guvernul şi opoziţie făcând schimb de acuzaţii reciproce de discurs instigator la ură”. Cotidianul turc Milliyet face o legătură între „populismul în ascensiune în Europa și atacul asupra lui Fico”, care constituie „un semnal de alarmă privind problematica intensificării recente a violenței împotriva politicienilor în Europa”. Ziarul britanic online Independent relatează că între timp extrema dreaptă europeană și-a „lansat neoficial campania pentru alegerile europene” în Spania, „prin mesaje dure contra migrației ilegale și a politicii climatice a UE”. Evenimentul a fost organizat la Madrid de partidul Vox și a avut și invitați externi precum președintele argentinian Javier Milei (primit „ca o vedetă” cu scandări de „Libertate!”) sau ministrul israelian al diasporei, Amichai Chikli. Il Corriere Della Sera spicuiește din discursul premierului italian Giorgia Meloni: „Au încercat să ne izoleze, dar noi am ocupat un spațiu. Europa e în declin, însă putem construi una diferită și mai bună. UE trebuie să-și recupereze mândria istoriei și identității ei. Noi suntem motorul renașterii”. Deși blamează extrema dreaptă, o majoritate a statelor UE îi împrumută ideile. Le Monde scrie că „15 state UE solicită externalizarea solicitanților de azil” după „modele precum protocolul Italia-Albania”. Într-o scrisoare adresată Comisiei Europene, această „majoritate a statelor membre, având guverne de culori politice diferite, sunt în favoarea unei înăspriri în continuare a politicii de imigrație”. În fine, o analiză interesantă despre caracterul paradoxal al politicii UE ne dezvăluie cum se vede aceasta de peste Atlantic, și mai exact în paginile cotidianului The Wall Street Journal. „Lucrurile sunt de așa natură încât europenii vor merge luna următoare la vot la niște alegeri care sunt deopotrivă semnificative și lipsite de sens, pentru un organ legislativ care e concomitent și influent și impotent. Faceți cunoștință cu Parlamentul European.”
Andrei Suba, RADOR
