Context
Ioan Kunst Ghermănescu s-a născut la Lugoj, la 11 mai 1925. A reprezentat handbalul românesc la cel mai înalt nivel pe plan mondial,: două titluri mondiale cucerite şi alte mari trofee la activ.
Polisportiv din copilărie
„Îmi amintesc cum băteam toaca în Săptămâna Mare de pe o platformă improvizată într-un nuc sau despre primul sport ce l-am deprins de mic – înotul în Timişul atât de drag. Bunica mea, Cati, mama mamei mele, avea o adevărată veneraţie pentru râul acesta. Nu pot uita cum stătea în apă până la glezne şi spunea că „aşa se vindecă de reumatism”. Şi aşa stând pe lângă bunica, am învăţat singur să înot, la început dând din mâini şi mergând cu picioarele pe fundul apei, iar apoi dintr-o dată nu am mai simţit pietrişul sub tălpi, dar nici nu m-am scufundat. Să fi avut vreo 4-5 ani, când înotam deja voiniceşte! Abia mai târziu, la şcoală, am deprins crawl-ul şi bras-ul. Mi-aduc aminte şi de Cotu Mic, unde era magazia de paie a oraşului şi o lizieră de frăgari albi şi roşii din care ne astâmpăram foamea după o zi întreagă de pescuit. Iar „uniforma” noastră de zi cu zi erau spiel-hosenii, nici vorbă pe atunci de pantofi de sport sau tricouri”, spunea marele sportiv în anul 1993, cu prilejul unei vizite la Lugoj.
Şcoala gimnazială a făcut-o la Generală nr. 2. În 1936 a început cursurile la Colegiul „Brediceanu. A început joace handbal la Lugoj, în echipa liceului „Brediceanu”, iar pregătirea fizică era asigurată de faptul că Ghermănescu putea fi considerat încă de pe atunci un polisportiv. Practica atletismul, gimnastica, sub îndrumarea profesorului Ion Drinca, cel care a introdus obligatoriu sportul în şcolile României Mari. Practica, de asemenea, canotajul pe Timiş şi patinajul tot pe Timişul îngheţat. Juca și tenis de masă, un sport care antrenează reflexele. Cu echipa de handbal de la Bredi, a jucat un meci la Reşiţa care i-a schimbat viitorul. Juca pe postul extremă, dar, fiind pregătit la aruncarea suliţei, a început să tragă direct la poartă, marcând câteva goluri de senzaţie. Şi aşa a rămas: atacant.
Antrenor la 23 de ani
A venit în 1944 la Bucureşti la facultate, dar a si jucat doi ani la echipa CFR. În 1948 termină Şcoala Sportivă şi face armata la Regimentul 1 Artilerie Antitanc. Continuă să fie un polisportiv, participând la campionate internaţionale de schi cu echipa „Pandurii” şi la meciuri divizionare la ping-pong. Transferat la Clubul Armatei – CCA, devine antrenor jucător al echipei de handbal, la numai 23 de ani! Şi aşa a rămas până în 1950, când a fost lăsat la vatră şi apoi a devenit angajat civil al Armatei, până în 1967. Din aprilie 1950, devine asistent la Catedra de Jocuri Sportive a ANEFS (Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport). Era începutul unei cariere universitaree de succes.
Un antrenor dublu campion mondial!
Performanţele sale sportive devin mult mai vizibile mai ales ca antrenor. Primul campionat naţional l-a câştigat la handbal în 11, cu echipa feminină Ştiinţa ICF Bucureşti. Vârful carierei a fost ca antrenor al celebrei echipe CCA Bucureşti, devenite apoi Steaua, cu care a câştigat numeroase campionate naţionale.
Ajuns antrenor al selecţionatei naţionale de seniori, cucereşte medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal în 11 din Austria. Cu echipa masculină cucereşte de două ori medalia de aur la Campionatul Mondial din 1961 şi 1964.
Antrenor emerit şi profesor universitar, a fost o perioadă de timp preşedinte al Federaţiei Române de Handbal (1973-1986, 1990-1992). De notat că a obţinut performanţe atât la handbalul în 11, un sport foarte solicitant, care se desfăşura pe teren de fotbal, cât şi la handbalul în 7 de azi.
A publicat în 1963 o lucrare intitulată „Handbalul în 7”, iar mai târziu, în 1978, va publica volumul „Handbal, tehnica şi tactica jocului” – un ghid al noului sport care va aduce României patru titluri mondiale. În anul 1993, Ghermănescu spunea: „Aveţi în faţă un om fericit! Am contribuit decisiv la cele patru titluri mondiale ale României, la medaliile noastre olimpice, sunt medaliat cu cea mai mare distincţie olimpică – Ordinul Olimpic, sunt membru al Comitetului Olimpic Român, am scris cărţi despre handbal traduse în atâtea limbi, pe scurt, viaţa mea s-a confundat cu handbalul”. La capitolul distincţii, Ghermănescu a primit „Colanul de Aur” din partea Comitetului Internaţional Olimpic, recunoaştere majoră a meritelor sale sportive.
Ioan Kunst Ghermănescu avea să se stingă din viaţă la 30 mai 1997.
În urma lui, a lăsat performanţe handbalistice de cel mai înalt nivel, cinci volume despre acest sport care s-au tradus în toate limbile de circulaţie internaţională. O sală de sport din Lugoj şi o sală polivalentă din Bucureşti, precum şi o şcoală de antrenori din Capitală, îi poartă numele!
Autor:Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
https://web.archive.org/web/20200603191333/https://frh.ro/frh/pdf/istoria_jocului/Ascensiune-Dominare%20Mondiala%201963-1974.pdf
Ioan Kunst Ghermănescu, antrenorul de handbal dublu campion mondial!
