Vineri, 31 mai, Nicu Alifantis, muzician, actor, poet, cântăreț și compozitor, împlineşte 70 de ani.
Nicu Alifantis s-a născut pe 31 mai 1954, la Brăila, având origini grecești, aromâne și românești.
A fost pasionat de muzică încă din copilărie, iar primul instrument la care a învățat să cânte este acordeonul.
A parcurs studii muzicale particulare cu prof. Mircea Florian, Johnny Răducanu, Adrian Enescu.
În 1973 are loc debutul său artistic, la TVR, în emisiunea TeleTop.
În anul 1976 îi apare primul disc, intitulat ”Cântec de noapte”, care includea patru piese: ”Decembre”, ”Luna în câmp”, ”Să recunoaștem totuși” și piesa care dă titlul albumului — ”Cântec de noapte”.
A urmat intrarea sa în Cenaclul Flacăra care nu a fost chiar ușoară, câțiva dintre artiștii deja prezenți în cenaclu obiectând asupra stilului său care nu s-ar fi încadrat în tiparele muzicii folk. Însă cu susţinerea liderului cenaclului, Adrian Păunescu, îşi va gasi un binemeritat loc în această mişcare, câştigând, în timp, respectul și prietenia colegilor.
În anul 1977, Electrecord scoate pe piaţă compilațiile Folk 1 și 2 cu melodii semnate de Nicu Alifantis, iar în 1983, la apariția casetei de discuri care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album.
Va compune, apoi prima operă folk, intitulată ”După melci”, integral pe versurile poeziei cu acelaşi nume, scrisă de Ion Barbu, un gest artistic neobișnuit în acele vremuri.
LP-ul aferent va implica colaborarea lui Alifantis cu fostul baterist al trupei Phoenix, Costin Petrescu (tobe, instrumente de percuție), cu Evandro Rossetti (cobză, chitări) Sorin Minghiat (flaut, glockenspiel) și Niky Oagan (chitară solo, bass).
În anul 1980 este solicitat de Electrecord pentru un single la care colaborează cu Florian Pittiș, dar și cu grupul coral Song, condus de Ioan Luchian Mihalea, iar în 1984 îi apare albumul intitulat chiar ”Nicu Alifantis”, pe care apar unele dintre cel mai cunoscute cântece ale sale – ”Umbra”, ”Cântec de toamnă (ulterior numit ”Emoție de toamnă”), pe versuri de Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Shakespeare sau Adrian Păunescu.
În acelaşi an, 1984, Alifantis va compune integral colana sonoră pentru o piesă de teatru, ”Mitică Popescu”, o dramatizare după Camil Petrescu.
A urmat apariţia albumului ”Piața Romană nr. 9”, care poartă amprenta lui Doru Căplescu, acesta orchestrând toate piesele, cu excepția celei care dă titlul albumului şi, în 1990, albumul ”Risipitorul de iubire”.
În acelaşi an, Nicu Alifantis înființează propria casă de producție, Toji Productions, unde în 1992 editează single-ul ”Decembre” (conținând piesele ”Rar” și ”Decembre”), la care lucrează de asemenea cu Ioan Luchian Mihalea și Song.
În 1993, apare albumul ”Ia Toji Baladist”, toate cele 12 piese de pe album conținând cuvântul ”balada” în titlu, iar în 1995 fondează grupul Alifantis&ZAN, ca trupă de studio pentru albumul său ”Voiaj”, în componenţa Virgil Popescu (bass), Relu Bițulescu (tobe), Sorin Voinea (clape), Răzvan Mirică (chitară).
În această compunere, ei înregistrează şi albumul ”Nichita”, apărut în 1996, realizat integral pe versurile marelui poet.
În 1997 – an în care artistul trece printr-o mare cumpără legată de sănătate – publică la Editura Nemira volumul de poezie ”Scrisori nedesfăcute”.
În 1999, apare ”Nicu Alifantis 25”, un Best of ce încununează 25 de ani de carieră muzicală şi în aprilie, acelaşi an, înființează Fundația Nicu Alifantis.
În 2002 apare albumul ”Neuitatele femei” care conține 11 piese ce amintesc de perioada adolescenței și a copilăriei, printre care se află şi piesa ”Cântic di sârmâniță”, în limba aromână.
În 2004 apare albumul ”Șah-Mat”, iar în 2006 îi apare ”Simphonicu”, un album care prezintă câteva premiere: e primul său dublu album, primul album înregistrat live şi cuprinde multe cântece în varianta de baladă (doar voce și chitară), acompaniate de cor și grup cameral.
În anul 2008, participă, alături de mai mulţi artişti, la Gala Radio România „80 de ani de muzica în 80 de ani de radio”.
În ianuarie 2010, lansează albumul ”Cântece de șemineu”, într-o formulă vocal-instrumentală nouă, ce îi include pe Virgil Ianțu, Mihai Neniță, Berti Barbera, Adrian Flautistu sau Marcel Moldovan, iar la 2 iunie 2010, cântă în deschiderea concertului Bob Dylan de la București.
A absolvit, în 2012, UNATC – secţia Teatrologie.
În 2013, în martie, susţine trei concerte la Teatrul Excelsior din București pentru a marca împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu, iar în mai lansează ”Mozaic”, un album la care a lucrat aproape trei ani și care include o pleiadă impresionantă de muzicieni.
În 2014, Nicu Alifantis a pornit într-un turneu de promovare a albumului ”Mozaic”, care a inclus numeroase orașe din țară.
În mai 2015, lansează albumul pentru copii mai mari sau mai mici intitulat Șotron, însoțit de o carte de colorat, cuprinzând 17 piese mai noi sau mai vechi, reorchestrate, plus un spectacol de lansare în Parcul Alexandru Ioan Cuza din București, iar în 2016, lansează compilația Madame Mon Amour, ce include 15 din cele mai cunoscute piese Nicu Alifantis.
În 2018 a lansat „Ţara de unde vin” – un album dedicat Centenarului Marii Uniri, iar în 2019, a lansat albumul „Alifantis & Zan: live la Buzău – UM 01671” şi box set-ul ”Decembre 50, Cincizeci de ierni peste Decembre”.
Numărul concertelor susținute de Nicu Alifantis este impresionant, fiind estimat la circa 5000 de apariții, singur sau alături de ZAN.
Unul dintre cele mai memorabile astfel de evenimente a fost concertul ”Tandrețuri pentru femei cu cei 4 corifei”, susținut alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Alexandru Andrieș la Circul Globus din București, în martie 2003.
A fost angajat la Teatrul ”Maria Filotti”, Brăila (1975); Teatrul Mic, București (1979 — 1990); Teatrul ”Excelsior”, București (1990 — 2002); Teatrul ”Toma Caragiu”, Ploiești (din 2002). Nicu Alifantis este unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de teatru, compunând coloana sonoră pentru peste 100 de piese și lucrând cu unii dintre cei mai mari regizori români: Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Silviu Purcărete, Cristian Hadji Culea, Gelu Colceag, Cătălina Buzoianu și mulți alții.
A jucat, de asemenea, mici roluri legate de muzică (acordeonistul din ”Furtuna” lui Ostrovski, trubadurul din ”Swanewit” de Strindberg etc.).
Nicu Alifantis a realizat coloana sonoră pentru 17 filme, a cântat tema filmului ”Ringul” (regia: Sergiu Nicolaescu) și a jucat rolul Radu Cantacuzino în ”Bietul Ioanide” în regia lui Dan Pița.
Pentru activitatea sa artistică absolut remarcabilă, Nicu Alifantis a fost recompensat cu numeroase premii: International Youth in Achievements International Biographical Center, Cambridge, Anglia (1986), Premiu pentru muzică de teatru, Premiu UNITER (1991), Premiu pentru muzică de scenă de la Ubu Rex cu scene din Macbeth, Festivalul ”I.L.Caragiale” (1991), Premiul juriului, Festivalul de muzică pop, Chișinău, Republica Moldova (1991), Premiul pentru întreaga activitate, Festivalul ”Om bun” (1994), titlul de ”Compozitorul anului”, Premiu Radio Contact (1994), Premiu pentru muzică de teatru, Festivalul Național al Teatrelor de Revistă, Constanța (1995), Premiul 1 Secțiunea Șlagăre cu piesa ”Ploaie în luna lui marte”, Festivalul Mamaia ’99 (1999), Premiul pentru întreaga activitate, Premiile București 1999 — Microfonul de aur — nominalizare (1999), Premiul pentru muzica spectacolului ”Cadavrul viu” (2002), Premiile pentru întreaga activitate muzicală — Ministerul Culturii și Cultelor — premiul de onoare pentru promovarea cântecului românesc (2002).
În 2003, la Gala Radio Bucureşti, primeşte premiul pentru albumul anului „Neuitatele femei”, iar la Premiile Muzicale Radio Romania, primeşte premiul pentru cel mai bun album pop – rock.
În anul 2004 este recompensat cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Cavaler cat. B, în 2005, la Gala Radio Bucureşti – premiul pentru albumul anului „Şah – mat”, în 2006 – Premiul UNITER – premiul pentru muzica de teatru, iar în 2007 – Premiul Revistei Actualitatea Muzicală şi Premiul Revistei România Mare.
Numărul impresionant de premii şi distincţii care i-au fost acordate, continuă cu 2009 – Premiul Foreverfolk – artistul folk al anului, 2010 – Premiul Foreverfolk – cel mai bun cântec al anului, „Cântec de grădinar”, Premiul Foreverfolk – cel mai bun album al anului, „Cântece de şemineu” şi Premiul Foreverfolk – artistul folk al anului, 2011 – Premiile Muzicale Radio România Actualităţi – cel mai bun album al anului, „Cântece de şemineu”, Premiile Muzicale Radio România Actualităţi – artistul folk al anului, 2012 – Premiile de Excelenţă – pentru merite excepţionale în arta muzicii (Primăria Sector 3 & Casa Artelor), 2014 – Premiile Revistei VIP – Premiul de Excelenţă pentru verticalitatea cu care a prezentat publicului muzica pură, de calitate, Premiile de Excelenţă – pentru merite excepţionale în arta muzicii la Gala Premiilor Culturale Brăilene, Premiile Muzicale Radio România – „Omul cu chitara”, Premiile Muzicale Radio România – cel mai bun album al anului şi concept discografic, „Mozaic”, Premiile Muzicale Radio România Cultural – cel mai bun proiect al anului, „Mozaic”, 2015 – Premiile Revistei VIP – Premiul pentru bun român, 2015 – Societar de Onoare al Teatrlui Excelsior şi titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Brăila” acordat de Consiliul Judeţean Brăila, 2016 – Premiile RADIO ITSY BITSY – Premiul de Excelenţă pentru muzica pentru copii, 2017 – Premiul Foreverfolk – artistul folk al anului 2016 şi Discul de Aur – Casa de Producție E-Media pentru albumul „Madame Mon Amour”, 2018 – ROTARY – Paul Harris, 2019 – Premiul Foreverfolk – Cel mai bun artist al anului 2018 şi în 2019 – titlul de Cetăţean de Onoare al Comunei Dumbrăveni, judeţul Suceava.
