Alegerile europene se apropie, așadar mișcările de pe eșichierul politic se intensifică. „De mai multe luni, sondajele indică o ascensiune a extremei drepte în intențiile de vot, ceea ce face ca diferitele partide implicate să caute o alianță prin care să-și maximizeze influența la Strasbourg” – remarcă Le Monde, care reamintește că aceste grupări sunt dispersate astăzi între mai multe grupuri politice din Parlamentul European. În ultimele luni, zvonurile s-au înmulțit cu privire la discuțiile purtate între diferiții protagoniști ai acestui univers. În centrul acestui mare joc virtual de construcție se află Giorgia Meloni, al cărei partid, Fratelli d’Italia, ar putea fi marele câștigător al voturilor la europenele din Peninsulă. De la Paris, Marine Le Pen vede și ea posibilă o regrupare: „Este timpul să ne unim, ne-ar ajuta cu adevărat. Dacă vom reuși, vom deveni al doilea grup din Parlamentul European [după PPE]. Cred că nu ar trebui să pierdem o astfel de oportunitate”, a spus Le Pen într-un interviu acordat cotidianului italian Corriere della Sera. Totuși, subliniază Le Monde, galaxia extremei drepte acoperă realități foarte diferite, ceea ce explică de ce, până acum, toate încercările de a le reuni au eșuat.
„Viitorul taberei suveraniste din Europa, ca și al dreptei în general, stă astăzi în mâinile a două femei”, liderii de extremă dreapta italian și francez Giorgia Meloni și Marine Le Pen, afirmă la rândul său premierul ungar Viktor Orban într-un interviu acordat revistei franceze „Le Point”. „Dacă vor reuși să lucreze împreună, în cadrul unui singur grup sau al unei coaliții, cele două vor fi o forță pentru Europa. Atracția cooperării lor va fi foarte puternică. Ar putea fi de ajuns pentru a remodela configurația dreptei europene sau chiar pentru a înlocui Partidul Popular European”, își exprimă speranţa liderul de la Budapesta.
„Pe lângă numărul de mandate pe care le va obține cutare sau cutare partid, cel mai important lucru, în opinia mea, va fi numărul deputaților dispuși să meargă mai departe în războiul din Ucraina”, a declarat Orban, a cărui țară este cea mai reticentă din UE în a sprijini Ucraina împotriva Rusiei. „Sper într-o victorie a deputaților pro-pace, dar sper și că vor fi mai mulți deputați suveranişti în favoarea unei Europe a națiunilor”, a continuat premierul ungar, a cărui ţară va prelua președinția rotativă a Consiliului European în luna iulie, citat de Le Point și la Libre Belgique.
Financial Times notează că cel mai vădit extremist partid de dreapta din Europa, Alternativa pentru Germania (AfD), nu a reușit să obțină o victorie clară la alegerile locale test din propriul bastion, Turingia. AfD a trecut printr-o suită extraordinară de scandaluri care au afectat partidul la nivel național (de la 22 la 16%) și care i-au probat de fapt capacitatea de rezistență la stres. Luna aceasta, parlamentarul Petr Bystron a fost lăsat fără imunitate și i s-au percheziționat locuința și biroul sub suspiciunile de spălare de bani și corupție legate de Rusia. Extravagantul candidat principal al AfD la alegerile europene, Maximilian Krah, a fost nevoit să demisioneze din conducere și să renunțe la candidatură fiindcă a declarat că nu toți membri SS au fost și criminali. După cum remarcă sarcastic Financial Times, a fost prea mult până și pentru Marine Le Pen, care a declarat că rupe legăturile cu această formațiune. Der Spiegel a dezvăluit detalii dintr-un document care, conform unor agenții de spionaj occidentale citate de revistă, reprezintă un program politic redactat de strategi de la Kremlin pentru Afd. Toate acestea se întâmplă în anul în care Germania celebrează 75 de ani de la adoptarea constituției ei – documentul care în 1949 a consfințit cu mare grijă principiile democrației reprezentative liberale blindate pe veșnicie contra tentațiilor totalitare, reamintește Financial Times.
Dincolo de Canalul Mânecii, Parlamentul britanic a fost dizolvat oficial, joi, 30 mai, în vederea alegerilor legislative din 4 iulie, care sunt pe cale să aducă o schimbare de eră în Regatul Unit, întrucât laburiştii se află la în fruntea sondajelor, înaintea conservatorilor aflaţi la guvernare – citim în The Guardian. Incapabil să oprească căderea partidului său în sondaje, prim-ministrul Rishi Sunak a încercat să recâștige inițiativa săptămâna trecută, convocând aceste alegeri în iulie, deşi nu erau așteptate decât în toamnă.
Efectul surpriză nu a avut pentru moment un rezultat miraculos și prima săptămână de campanie nu a schimbat dinamica existentă. Sondajele îi plasează pe laburişti la 45% din intenţiile de vot, în medie, comparativ cu 23% pentru conservatori, sugerând o mare victorie pentru laburişti. După 14 ani în opoziție, laburiștii se află într-o poziție de forță cu cinci săptămâni înainte de alegeri, iar liderul lor, Keir Starmer, un fost avocat specializat în drepturile omului, pare a fi marele favorit pentru a prelua conducerea guvernului, notează la rândul său France 24.
Tot în France 24 citim despre controversata lege privind amnistia separatiștilor catalani aprobată de Parlamentul Spaniei. Mișcarea guvernului de stânga al premierului Pedro Sanchez va permite întoarcerea separatiștilor aflați în exil, precum Carles Puigdemont, după încercarea de secesiune ratată din 2017. Acest vot din Camera Deputaților, unde premierul Pedro Sanchez deține majoritatea absolută datorită sprijinului celor două partide independentiste catalane, este punctul culminant al unei lungi bătălii care a dominat și a radicalizat viața politică spaniolă de la alegerile din iulie anul trecut și până acum, reamintește publicația franceză. Partidul Popular – principalul partid de opoziție – și partidul de extremă dreapta Vox au susținut o ultimă bătălie de onoare înainte de vot, denunțând ceea ce au descris drept „corupție politică”.
După aprobarea definitivă a amnistiei, mingea trece acum la magistratură, observă Euronews, căci judecătorii au responsabilitatea de a aplica această lege celor implicați în procesul care a culminat cu declarația unilaterală de independență din octombrie 2017, printre care fostul președinte regional și lider al Junts, Carles Puigdemont. Puigdemont însuși a fost cel care l-a îndemnat pe Pedro Sánchez să formuleze această lege în schimbul sprijinului său la învestitură, după ultimele alegeri generale.
Cu mai puțin de două luni până la Consiliul NATO de la Washington, care coincide cu a 75-a aniversare a Alianței, cursa și negocierile pentru șefia ei continuă- notează Euractiv. Actualul premier olandez Mark Rutte este de departe favoritul cursei, asta dacă adversarul lui apărut surprinzător, președintele român Klaus Iohannis, se va retrage și olandezul va reuși să convingă ultimele capitale reticente să-l susțină. Printre opozanți sunt România, Ungaria și Slovacia, care de fapt nici nu s-a pronunțat încă, din cauza schimbărilor interne. Turcia, considerată o problemă acum o lună, a renunțat la obiecții, afirmă mai mulți cunoscători. Susținătorii lui Rutte încearcă între timp să-i descifreze intențiile lui Iohannis, care-și caută insistent o ieșire de la București sub forma unui post la vârf în străinătate. Ce e neclar acum e dacă Bratislava va fi de partea lui Iohannis, mărindu-i astfel întrucâtva șansele, sau va opta pentru Rutte, lăsându-și aliatul politic ungar să fie ultimul obstacol în calea olandezului. Euractiv adaugă că diplomații NATO sperau că numirea se va face până la Consiliu, la timp pentru petrecerea de adio a secretarului general Jens Stoltenberg, deși acum obiectivul pare tot mai puțin realist./rlambru
Ruxandra Lambru – RADOR
