Consecințele alegerilor din UE, cursa prezidențială din SUA și conflictele din Ucraina și Gaza se regăsesc iarăși printre temele cel mai aprig dezbătute în presa internațională.
„Presa internațională: «Pariu cu risc ridicat», «joc cu focul politic», «referendum privind executivul francez». Prin pronunțarea dizolvării Adunării Naționale și organizarea de alegeri anticipate președintele Emmanuel Macron a provocat un cutremur în viața politică franceză”, comentează Le Monde. „Macron le cere partidelor de centru să i se alăture ca să învingă extrema dreaptă la alegerile anticipate”, titrează britanicul The Guardian. „Respingând extremele, Macron le-a cerut social-democraților, verzilor și creștin-democraților să se unească în vederea unui pact de guvernare.” Dar problemele nu se limitează la nivel național, observă portalul european Politico. Facțiunea mai de dreapta ALDE din grupul parlamentar Renew Europe controlat de Macron „caută să-i slăbească influența”, dacă nu chiar să preia conducerea. Macron a pierdut nu numai 10 europarlamentari francezi, ci și toți aliații români din REPER. Măcar, se consolează spaniolul La Razon, și „Viktor Orbán iese slăbit din alegerile europene, deși tot el continuă să fie cea mai votată forță din Ungaria”. În orice caz, „sfârșitul Europei poate aștepta”, conchide ziarul portughez Diário de Notícias: „Proiectul european se confruntă cu provocări ample și riscante – dar știrile despre un val gigantic și de neoprit al extremei drepte s-au dovedit a fi, sincer, exagerate”. Pe fondul unui război existențial cu teroriști islamiști, cotidianul israelian The Jerusalem Post găsește timp să-i încurajeze pe europeni. „O nouă eră a sosit. După 30 de ani de deconectare a politicii și presei într-o bulă a autosatisfacției, elita Europei a primit o palmă peste față. Nu e nimic de temut la noua eră. Va aduce prosperitate economică, conducere temerară și securitate civică. Străzile vor fi mai sigure. Vor exista slujbe. Vor exista soluții reale la probleme reale.” Deși dintr-o perspectivă mai pesimistă, pe aceeași idee mizează și editorialul cotidianului japonez The Asahi Shimbun: „anti-elitismul e fundamentul acestor evoluții care trebuie analizate de politicienii și birocrații UE. Protecția drepturilor minorităților și lupta climatică sunt lucruri bune, în sine. Dar când sunt impuse în detrimentul preocupărilor și nevoilor imediate ale cetățeanului de rând vor provoca nemulțumire publică. E nevoie urgentă de măsuri realiste pentru reducerea decalajului de percepție dintre decidenți și publicul general.” O analiză amplă publică și Anne Applebaum în revista americană The Atlantic, sub titlul „Trump nu e un LePen al Americii – E mai rău”. Observând că Le Pen e în realitate parte integrală a establishment-ului francez de decenii și că nici măcar Orbán, „care a mers cel mai departe cu distrugerea instituțiilor naționale”, inclusiv „rescrierea constituției conform propriului interes”, nu se laudă în gura mare că vrea să fie autocrat, ea arată că în schimb Trump o face. Și, contrar clișeelor presei americane, SUA sunt mult mai avansate pe calea extremismului decât Europa. „Dacă Trump va câștiga, America ar putea radicaliza Europa, nu viceversa.”
Știrea zilei în SUA e că „fiul lui Joe Biden, Hunter, a fost găsit vinovat de trei infracțiuni legate de deținerea de arme, pentru că și-a ascuns dependența de droguri la achiziția acesteia, acuzații pasibile de maxim 25 de ani de închisoare”, relatează ziarul spaniol 20 Minutos. Hunter „mai are pe rol în California alt proces, în care e acuzat de o fraudă fiscală de 1,4 milioane de dolari”. Săptămânalul britanic The Economist apreciază că verdictul „nu-i servește nimănui din punct de vedere politic” și e util doar pentru că evidențiază „nenorocirea adusă de dependența de droguri”, respectiv „buna funcționare a justiției”. Editorialul din The Wall Street Journal consideră, similar, că e o „tragedie personală și familială”, dar care l-ar putea avantaja indirect politic pe Biden. Recomandă chiar indulgență pentru un delict comis fără violență și fără cazier. Mult mai grave, crede ziarul, sunt cele nouă acuzații fiscale, din care trei penale, care se vor judeca în septembrie. The Financial Times avertizează că o elită intelectuală de dreapta compune deja, spre beneficiul lui Trump, „manualul unui regim autoritar”. Susținerea lui Trump se datorează indignării provocate de sistemul reprezentat de Biden, care validează maxima „extremismul în apărarea libertății nu e un păcat”. Autorul face o analogie istorică: „Iulius Caesar și Augustus s-au folosit de gloata romană împotriva elitei patriciene pentru a se autoproclama dictatori. Gloata ar fi vrut ceva și pentru ea; dar cezarii și-au oprit totul. Modul de a înfrânge un cezar e să vorbești cu aceia din audiența lui care au reclamații îndreptățite. Și o felie ar fi îndeajuns.” The New York Times sesizează că Biden și-a proclamat lupta cu autoritarismul, internă și externă, drept principiu al acestui mandat, dar un plan de luptă nu pare să aibă. Ziarul îi propune trei moduri de a ameliora poziția electorală a democraților. În Israel, recunoașterea lui de către Arabia Saudită și o forță militară a țărilor arabe în Gaza. În Ucraina, a-i acorda tot ajutorul necesar pentru a înfrânge Rusia și a asigura acel ajutor contra unei victorii a lui Trump. În fine, pe plan intern, Biden ar trebui să abandoneze cursa electorală pentru a garanta „un loc în istorie sieși și o victorie Americii”.
„NATO va prelua coordonarea livrărilor de arme către Ucraina de la SUA, în încercarea de a proteja mecanismul de ajutor militar” de o victorie a lui Trump, transmite agenția Reuters. Și „UE vrea să înceapă negocierile cu Ucraina înainte de încheierea președinției belgiene”, informează agenţia Belga, dintr-un motiv similar: „Ungariei trebuie să-i predea Belgia președinția UE pe 1 iulie”. „Premierul ultranaționalist ungar respinge începerea negocierilor atât cu Ucraina cât și cu Republica Moldova”, precizează cotidianul catalan El Peridico. „Ascensiunea populismului pro-rus este un pericol nu numai pentru Ucraina, ci pentru întreaga Europă”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Berlin, unde a participat la Conferința pentru Reconstrucția Ucrainei. Acolo el a primit sprijinul președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen, care a amintit că Ucraina „a respectat toți pașii” promiși și că ar trebui să înceapă la finalul lunii negocierile de aderare. Britanicul The Telegraph titrează poate un pic prea entuziast: „Armele-minune ale Kievului decimează armata rusă”. Articolul întrevede o „posibilă cotitură iminentă” în război mulțumită câtorva reușite militare recente ale Ucrainei: distrugerea unui avion avansat Su-57 departe pe teritoriul Rusiei, distrugerea unui centru de comandă și depozit de muniție în Belgorod și un atac fără precedent cu drone tocmai în Marea Azov asupra marinei rusești. În orice caz, decidenții vestici trebuie să „înțeleagă că motivul acestui război e că statele NATO și-au întors ochii de la pericolul rusesc și și-au diminuat armatele în așa măsură încât nu au mai reprezentat un factor de descurajare convențional”. Nu foarte diferită e ideea revistei americane Foreign Affairs privind strategia unei victorii a Vestului: „Războaiele apar când două părți sunt în dezacord cu privire la cine ar câștiga, iar diplomația pentru încheierea lor devine posibilă doar atunci când acele așteptări ajung să coincidă. Subminarea motivelor pentru care crede Rusia că într-un final va câștiga e crucială pentru a o obliga să accepte o pace nedorită. De aceea pregătirea pentru un război lung în Ucraina e cheia evitării unuia.”
Un comandant superior al organizației teroriste Hezbollah din Liban, aliată cu Hamasul, a fost ucis într-un atac aerian atribuit Israelului, relatează site-ul brazilian Folha Online, precizând că e „comandantul cu cel mai înalt rang ucis în ultimele opt luni”. „Nordul Israelului a fost vizat miercuri de o ploaie de rachete din Liban, armata raportând aproximativ 160 de proiectile, iar Hezbollah revendicând tiruri cu mai multe zeci de katiuşa precum și cu rachete ghidate”, consemnează La Libre Belgique. Cele două baraje succesive nu au provocat victime. Însă revista americană Foreign Policy ne asigură că Israelul și Libanul nu vor ajunge prea curând la război. „Chiar dacă luptele se intensifică, nici una din părți nu are interesul de a porni un război. E clar că, deocamdată, amenințarea cu războiul rămâne o manevră strategică mai degrabă decât o realitate iminentă.” BBC transmite: „Anchetatori ONU pentru drepturile omului au ajuns la concluzia că atât armata israeliană cât şi Hamas au comis crime de război după ce Hamas a atacat Israelul. Conform unui raport, ambele părţi sunt răspunzătoare de asasinate şi crime. Israelul nu a cooperat cu anchetatorii, iar Hamas nu a reacţionat încă. Ambele părţi sunt acuzate de torturi şi violenţe sexuale, iar în plus israelienii sunt învinuiţi că ar fi folosit înfometarea ca armă de război.” Săptămânalul francez Courrier International, care obișnuiește să spicuiască din alte publicații, relevă însă „cinismul macabru al liderului Hamas din Gaza”. The Wall Street Journal a obținut acces la mesajele lui Yahya Sinwar trimise negociatorilor săi pentru un armistițiu. Preluate detaliat de presa israeliană, ele dezvăluie „disprețul rece pentru viața umană” al creierului masacrelor din 7 octombrie. „Vărsarea de sânge [în Fâșia Gaza] îi va fi de folos Hamasului” – acesta e „calculul brutal” al lui Yahya Sinwar, conform „zecilor de mesaje” semnate de el. „Fără îndoială, acest calcul cinic și macabru explică de ce Sinwar s-a opus până acum presiunii de a încheia un armistițiu. „Scopul final al lui Sinwar pare a fi acela de a asigura o încetare permanentă a focului care să-i permită Hamasului să proclame o victorie istorică – după ce va fi «supraviețuit» eforturilor israeliene de a-l elimina – și să revendice apoi conducerea cauzei naționale palestiniene”, scrie cotidianul israelian Yediot Aharonot. El i-a scris chiar liderului politic al Hamas, Ismaïl Haniyeh, că moartea locuitorilor din Gaza, inclusiv a trei dintre fiii săi, „ar insufla viață în venele acestei națiuni, împingând-o spre glorie și onoare”.
Andrei Suba, RADOR
