ADEVĂRUL.RO (19 iunie) – Emisiunea: „Adevărul Live” – Realizator: Antoaneta Banu – Cum câștigă Radio România, Societatea de Radio, Radioul Național, cum câștigă bătălia cu audiența? O bătălie destul de grea. Cum se poziționează în acest context complicat pe care îl traversăm și, mai ales, cum se pregătește Radioul Național de cel mai nou angajat: de IA, inteligența artificială? Bun găsit, sunt Antoaneta Banu, începe o nouă ediție din Adevărul Live chiar acum. Și să știți că toate răspunsurile vin astăzi de la cel care, de fapt, poate să ni le ofere, pentru că este în inima Radioului Național. Este invitatul meu Răzvan-Ioan Dincă, președinte-director general Radio România. Bine ați revenit!
Răzvan-Ioan Dincă: Și Radioul Național este în inima mea, ca să spun așa. Da, te atașezi emoțional în momentul în care petreci timp acolo și în momentul în care sunt lucruri care contează pentru tine. Sunt genul care, atunci când mă implic, simt nevoia să o fac din toate punctele de vedere, nu cu răceală, ci și emoțional, și sufletește. Și de-asta îmi plac elementele de succes pe care le pot aduce în radio, dar îmi displac foarte mult celelalte, normal, aș spune la nivel rațional. Problema e că atunci când ești afectat și emoțional, pornirea ta de a face mai mult este și mai mare. Iar în ceea ce mă privește, nu pot funcționa altfel. Nu pot avea răceala de a conduce pur și simplu o societate cum este aceasta – Societatea Română de Radiodifuziune – cu răceală și atât. Modelul acesta e, provine probabil din formarea mea sau din modul meu de a fi ca și persoană…
Realizator: Regizorul din dumneavoastră nu vă lasă…
Răzvan-Ioan Dincă: Exact, nu am cum, nu am cum să fac altfel. Eu cred că acest lucru poate să aducă plusuri, pentru că, în momentul în care ții la entitatea pe care vremelnic o conduci, nu ai cum decât să-i dorești binele și să încerci cu toate puterile pe care le ai să-i faci acest bine. Lupta cu audiența să știți că, în mod paradoxal, având în vedere că vorbim despre un serviciu public, adică un serviciu pe care statul român îl pune la dispoziția ascultătorilor, prin urmare, are și o misiune în spate, o misiune de îndeplinit, definită în Constituție, nu punem presiune pe audiență; adică niciodată nu spunem că principalul obiectiv pe care îl are Radio România este să facă audiență. Și s-ar putea…
Realizator: Asta, poate, în ochii, în urechile concurenței, ar putea să spună: total greșit. Adică, cum să…? Păi, în primul rând, audiența, că de acolo vine publicitatea, că de acolo vine aia, că de acolo vine aia…
Răzvan-Ioan Dincă: Vedeți, în ceea ce ne privește, nu aceasta este miza. Miza este să ne păstrăm un anumit tip de conduită profesională…
Realizator: Da.
Răzvan-Ioan Dincă: …și un anumit tip de misiuni care îndeplinesc și misiunea publică. Și, dacă urmărești un scop care e mai mare decât tine și îl faci și bine, vin și audiențele la pachet. Dacă tu încerci să obții cu tot dinadinsul doar audiențe, fără să te gândești la o misiune mai mare decât propriul tău interes, acela al audiențelor, s-ar putea să n-ai succesul scontat. Desigur, eu vorbesc acum dintr-o postură relativ comodă, aceea că, totuși, Societatea Română de Radiodifuziune este finanțată de statul român.
Realizator: Da, da, da.
Răzvan-Ioan Dincă: Pe când lumea reală, lumea privată, ca să spun așa, e finanțată de publicitate, din banii acționarilor ș.a.m.d.
Realizator: Sigur.
Răzvan-Ioan Dincă: E o perspectivă totalmente diferită. Din acest motiv, consider că îmi pot permite să spun ceea ce spun – că nu urmărim audiențele, dacă ele apar, în momentul în care aceste resurse, cheltuiala pe care statul român o face cu Societatea Română de Radiodifuziune, se cheltuiesc sau se consumă într-un mod eficient. Și eficiența aceasta vine, cred, pe mai multe planuri. Pe de o parte, e o poveste de tradiție, adică românul e obișnuit să asculte Radio România. Ce înseamnă Radio România pentru el? Se declină în multiple feluri; de la Radio România Actualități până la ultimul studio regional aflat nu știu unde. Adică fiecare dintre noi căutăm o comunitate, inclusiv în mediul acesta al undelor, o comunitate care uneori ne servește, uneori ne este prieten, uneori ne este furnizor de informație. Dar o comunitate care ne devine dragă. Și dacă se întâmplă acest lucru de aproape 100 de ani, e foarte greu să schimbi mentalitatea aceasta împământenită în mintea, și în educația, și în formarea românilor. Mie îmi place de mai multe ori să spun că Radio România e o mică Românie și din punct de vedere sociologic, pentru că suntem aproape 2.000 de oameni acolo. Ei reprezintă, sociologic vorbind, o mică Românie. Și diversitatea pe care angajații o au reflectă, într-un fel, ceea ce se întâmplă și în România. Când România merge mai bine, și Radio România începe să meargă mai bine. În orice caz, e un barometru bun, adică reflectă ceea ce, prin emisiunile pe care le facem, prin modul în care jurnaliștii înțeleg să devină barometru, reflectă societatea românească, cu bunele sale și cu relele sale. Iar audiența cred că vine tocmai de asta, pentru că simt oamenii că e ceva mai prietenos, în același timp, că este un lucru care li se adresează în mod direct și că nu urmărim alte aspecte, adică nu urmărim niciun tip de poziționare comercială, ceea ce contează, chiar dacă din când în când mai dăm reclame, dar ele sunt într-un procent destul de mic și nu întrerupt foarte des emisiunile.
Realizator: Da, da./asalar
Răzvan-Ioan Dincă: Pe de altă parte, răspundem unor nevoi printr-un sistem propriu, poate de identificare a acelor nevoi pe care jurnaliștii l-au dobândit în decursul timpului, unor nevoi imediate sau unor nevoi, de asemenea, perene pe care oamenii le au și la care Radio România știe să răspundă. De aici vin audiențele. De aici vine acest răspuns al oamenilor care plasează Radio România întotdeauna în top 3 audiențe din România; uneori pe primul loc, uneori pe al doilea loc, uneori împărțind fiind primul pe market share, altădată fiind primii pe urban, alta dată fiind primii pe București. Adică întotdeauna suntem în top 3, pe unu, doi sau trei din locuri, schimbând cu competitorii direcți care sunt din zona comercială. În mod normal, acest lucru ar trebui să ne motiveze. Ne motivează, dar, repet, cel puțin în calitatea pe care o am, nu pun niciodată presiune asupra colegilor mei în ceea ce privește audiențele, pentru că dacă o faci, s-ar putea să le schimbi un pic perspectiva din punct de vedere al modului în care realizează emisiunea. Să nu uităm că principala misiune e să îndeplinim misiunea publică.
Realizator: Adică ei au, să spunem, colegii din Radio, Radioul național, au o libertate, să spunem, mai mare. Nu libertate, să nu mă exprim greșit. Sunt mai degajați.
Răzvan-Ioan Dincă: N-au presiunea audienței.
Realizator: Exact. Sunt mai degajați.
Răzvan-Ioan Dincă: Au presiunea îndeplinirii misiunii publice și au, într-un oarecare fel, presiunea istorică a rezultatelor lor, ceea ce contează foarte tare. Adică, dacă tu știi că într-un anumit moment, pe un anumit tip de tronson, cineva înaintea ta a avut un anumit tip de rezultate…
Realizator: Parcă îți e nu știu cum să vii tu și să te duci, să duci în jos.
Răzvan-Ioan Dincă: Această concurență motivațională cred că e mai importantă decât presiunea pe audiență. Cred că e foarte important ca tu, chiar în ceea ce te privește, să devii cea mai bună versiune a ta, să reușești să totuși să nu scazi față de anul trecut sau față de acum doi ani. Sunt oamenii aceștia care fac Matinalul în fiecare dimineață de atâta vreme.
Realizator: Au fost la noi în emisiune.
Răzvan-Ioan Dincă: Știu că au fost în emisiune. Uitați-vă la ei, ei sunt pe primul loc. „Matinalul – Radio România” e în continuare pe primul loc.
Realizator: Au devansat Zu-ul, care era…
Răzvan-Ioan Dincă: Vă dați seama că au o motivație personală să nu se întâmple vreodată altfel, că în acel moment…
Realizator: Corect! E misiunea lor.
Răzvan-Ioan Dincă: E misiunea lor. Este emisiunea lor, este misiunea lor. O adresează publicului și publicul răspunde în consecință, ceea ce normal că devine o obligație și mai mare în acel moment. Dacă ești undeva la mijlocul clasamentului sau spre finalul său, motivația nu mai e atât de mare; poți greși, că nu se vede. Aici, când ești în top 3 când ești uneori primul, se vede orice tip de greșeală, se vede orice tip de schimbare de atitudine. De asta cred eu că misiunea mea, temporară – am un mandat de doar patru ani – misiunea mea este aceea de a ține în echilibru Radio România și de a nu-i pierde valorile acestea care au consacrat-o și care acum, iată, o situează undeva unde credem noi că își are locul și cred că e foarte relevant unde o situează, și anume între primii furnizori de media de încredere din România.
Realizator: Ați văzut raportul „News Digital Report”.
Răzvan-Ioan Dincă: L-am văzut de aseară.
Realizator: În „News Digital Report”, realizat de Institutul Reuters, arată că procentul de încredere pe brandurile de presă din România, 60% Radio România.
Răzvan-Ioan Dincă: E foarte important. E o chestiune istorică. Adică ea se propagă în decursul timpului, tocmai pentru că presiunea pe care o punem noi este să nu existe presiuni de altă natură. Adică, ceea ce fac eu, cel puțin de când am venit, am arătat echilibru, echidistanță față de orice tip de poziționări extreme, lipsă de poziționare politică. Nu trebuie să ne imersăm într-o zonă ce nu ne aparține, de care trebuie să ne ținem deoparte. Fac însă o mică paranteză – știți că tocmai s-a încheiat campania electorală. Radio România a avut un rol foarte important în această campanie electorală, prin prisma faptului că este platforma prin care peste 3,5 milioane de ascultători zilnic te poți exprima. Și, în conformitate cu legea, noi trebuie să oferim timp de antenă pentru cei care doresc dintre partidele politice și au dreptul acesta, conform Biroului Electoral Permanent și Central, să aibă acces să fie informată populația. Să știți că am primit multiple scrisori de la conducerile partidelor că suntem, că am fost foarte bine, că i-am ajutat foarte mult, de la toți, nu de la unii sau de la alții. Cred că misiunea ne-a fost îndeplinită.
Realizator: I-ați adus la aceeași masă pe toți, într-un fel.
Răzvan-Ioan Dincă: Pentru că n-am avut deloc incidente încât să-și ia cineva pe persoană fizică Radioul, să transmită un mesaj mai puternic într-o direcție sau în altă direcție. Eu cred că în acel moment deservești persoana respectivă, pentru că Radioul, dacă e brand de încredere, de aia e brand de încredere, pentru că acolo ceea ce spui tu este crezut și pe de-o parte e crezut, pentru că se vede că nu există alte interese în spate./abranescu/ilapadat
În momentul în care te duci într-o direcție pe dreapta, pe stânga sau în direcțiile extreme, cealaltă direcție n-o să te agreeze. Radioul este în mod clar trebuie să fie o balanță și un mijloc de expunere, pentru că, repet, sunt 3,5 milioane de ascultători pe zi, oameni care ascultă Radio România în ultimul cătun din România până în centrul Bucureștiului. Și dacă ai putea spune că publicul sau ascultătorii Radio România sunt, eu știu, îmbătrâniți sau se află mai ales în zonele rurale, rezultatele ne arată contrariul. Ne arată, iată, că ultimul studiu de audiență a fost pe primul loc market share în București, București, centrul capitalei.
Realizator: Da, da.
Răzvan-Ioan Dincă: E adevărat, media noastră de vârstă e puțin mai înaintată decât… Un copil de 19 ani mai greu ascultă știri și informații despre Radio România, despre România prin Radio România, că poate…
Realizator: Ei consumă totul online.
Răzvan-Ioan Dincă: …. consumă online-ul mult mai mult.
Realizator: Ei ştirile şi le iau de pe Tik-Tok, hai să fim serioşi.
Răzvan-Ioan Dincă: Probabil că muzica de la radiourile comerciale e mult mai apropiată de nevoile lor. De asta noi….
Realizator: Dar chiar, aveţi cont de Tik-Tok? Nu dumneavoastră, Radioul.
Răzvan-Ioan Dincă: Nu, există… De exemplu, Radio 3Net are cont de TikTok. Radio 3Net este un radio înființat de Florian Pittiş acum mulţi ani…
Realizator: Ştiu, ştiu.
Răzvan-Ioan Dincă: Care are ca scop fix a capta acest tip de public între 12-16 ani, pe acolo, poate chiar….
Realizator: A, și Radioul național n-are totuși cont….
Răzvan-Ioan Dincă: Radioul național are, dar repet, prin diversele tipuri….
Realizator: Da, da….
Răzvan-Ioan Dincă: …tipuri de canale sau de emisiuni targetate, dar uite, Radio România Actualități nu are cont de TikTok deocamdată și probabil că o să trebuiască să ne facem în momentul în care conținutul video va crește. La ora actuală, sincer, noi ne-am concentrat pe digitalizare, în sensul în care am făcut 16 site-uri de la zero, nou-nouțe. Ca un mic exemplu, Radio România Actualități a avut o creștere de peste 100% de la lansarea noului site, în urmă cu câteva luni de zile, adică a crescut ori doi numărul de vizitatori, numărul de unici şi numărul de follower-i.
Realizator: Aveţi o echipă dedicată site…
Răzvan-Ioan Dincă: Avem echipă….
Realizator: …sau jurnaliștii de la…
Răzvan-Ioan Dincă: Avem echipă dedicată pentru construcția site-urilor în interiorul corporaţiei, societății, condusă de Gusti Roman, un extraordinar profesionist, care a lucrat foarte mult în privat și vine cu abordarea aceasta a omului care știe ce înseamnă privat, dar iată, furnizează și face pentru Radio lucruri absolut senzaționale împreună cu o echipă cu care a lansat, vă spun, deja 16 site-uri, iar conținutul efectiv este declinat din conținutul editorial al radiourilor. Cu ajutorul jurnaliștilor din Radio echipele sunt mixte, adică sunt oameni care fac doar radio, sunt oameni care fac radio plus digital, iar acum are loc această tranziție, pentru că, sincer, până acum doi ani de zile nu se întâmpla. A început să se întâmple de când am refăcut noi aceste 16 site-uri. Urmează și celelalte. Cred că… Nu cred, în mod cert până la finalul anului absolut toate site-urile vor fi refăcute…
Realizator: Ddică jurnalistul radio trece şi în digital.
Răzvan-Ioan Dincă: Jurnalistul radio… O parte dintre jurnaliștii radio vor trece și în digital. Nu toți au aceste competențe. Ei sunt obișnuiți, marea majoritate dintre ei să vorbească la microfon, să-și facă emisiunile la microfon. Nu au competența de a putea face toți și conținut digital, să scrie, să transfere, să editeze, în această nouă… Dar, în interiorul Radioului noi creăm această competență încetul cu încetul. Ne-am concentrat pe ea. Iar tot acest conținut este introdus mai apoi în site-ul radioromania.ro, de asemenea pe aplicația Radio România. Este o aplicație care deja funcționează în IOS și în Android. Poate fi descărcată gratuit deocamdată pentru toată lumea. Se pot auzi toate canalele Radio România oriunde în lume unde există internet. Şi e o aplicație care cred eu că oferă posibilități nelimitate celor care vor să asculte oricare din conținutul pe care Radio România îl are. Și acolo se poate vedea ușor și cât de mult conținut are și câte canale destinate, de la minorități până la canale culturale, muzical și cultural, canalele din provincie, teritorialele noastre, canale naționale din București, Antena Satelor, care e o bijuterie din punct de vedere al interesului oamenilor. Antena Satelor dacă ar avea un destin mai bun de acoperire….
Realizator: Doamne, şi ce istorie are!
Răzvan-Ioan Dincă: Da, ar fi senzațional, adică, culmea, Antena Satelor ar putea să aibă un rol mult mai mare în zona urbană, în mod paradoxal. Nu știu de ce să spun acest lucru cum este ca logică, dar efectiv așa se întâmplă, adică sunt foarte mulți oameni care probabil provin din zona rurală sau au apetență pentru zona rurală și atunci ascultă din orașe, acolo unde există posibilitatea. Antena Satelor, dacă ar avea o frecvență națională de FM Antena Satelor cred că ar fi numărul 1 în România în ceea ce privește apetenţa.
Realizator: Şi asta nu se poate lua? Nu puteţi…
Răzvan-Ioan Dincă: Nu e chiar foarte simplu. Ne străduim, facem cereri continuu către CNA, către Ancom./ilapadat
Poate la anul reușim măcar două-trei frecvențe să mai obținem, cum am obținut, de exemplu, frecvența de la Radio România Muzical de la Iași, care avem acum și la Iași frecvență unde se aude Radio România Muzical. Și fac mică paranteză, tot din emoția generată poate și de meseria mea, țin foarte mult să spun că Radio România Muzical și Radio România Cultural performează într-un mod în care există în audiențe. Adică nu sunt pur și simplu, acolo, niște posturi nișate…
Realizator: Sunt ascultători fideli, să știți.
Răzvan-Ioan Dincă: Sunt foarte mulți ascultători fideli ai celor două canale ce distribuie numai conținut cultural de foarte bună calitate…
Realizator: Da, da.
Răzvan-Ioan Dincă: …dintre care unul muzică clasică, exclusiv muzică clasică, iar celălalt – un conținut cultural de calitate extraordinară. Deci, apetență există, ascultători există, dă-le produsul și ei vor consuma. În momentul în care spui: stai puțin, mă, că noi nu avem în România posibilitatea ca X sau Y să consume nu știu ce gen de spectacol sau nu știu ce gen de conținut radio, să știți că motivația mea e să arăt că, de fapt, cei care fac conținutul creează trendul, respectiv creează posibilitatea celui care poate, într-un anumit moment ar fi vrut să asculte sau să vadă ceva, nu știa că există acel conținut. Odată ce l-a accesat, începe să-i placă. Asta cred și despre muzica clasică; contactul pe care muzica clasică îl poate avea cu oameni din comunități ce n-au avut niciodată acces la muzică clasică, primul contact poate să fie definitoriu. Dacă construiești fiecare sămânță așa și consideri că fiecare loc pe care reușești să îl cucerești va ajunge într-un anumit moment să creeze un anumit tip de plantă ascultătoare a Radio România Muzical, să înfiripi în om acest timp de dorință, eu cred că acest lucru este foarte posibil. Foarte mulți oameni nu știu, dar în momentul în care se lasă emoționați, influențați de ceea ce aud, și dacă continui după aceea, cu perseverență, să-i oferi posibilitatea, fără a-l jigni și fără a intra foarte tare în intimitatea lui, sau fără, eu știu cum să spun, fără să-i contești gusturile de altă natură, e problema lui ce mai ascultă în afară de Radio România Muzical. Dacă are chef să asculte Radio România Muzical, măcar o perioadă din timpul zilnic sau săptămânal, e extraordinar de important. Și sunt convins că sunt momente și contexte în care oameni care ar putea apărea că nu ascultă acest gen de muzică ar putea avea apetența s-o facă dacă te duci către ei când trebuie, unde trebuie, dacă îi cauți, îi targetezi. Și, iată, Radio România Muzical, și prin frecvențele sale, și prin modul frumos de explicat despre muzică, și despre a vorbi despre o lume ce, dacă ieși în București sau oriunde ieși în zonele urbane, și te uiți în jur, ce agitație este, cât de dură poate e viața și uneori cât de poluată, și fonic, și vizual, și din toate punctele de vedere, și te arunci în universul Radio România Muzical, sau Radio România Cultural, sau în universul de noapte al lui „Noapte bună, copii!”, parcă uiți un pic de ceea ce se întâmplă, ca și tumult în jurul tău. Și uneori un conținut de acesta, ce poate părea nișat sau oarecum desuet, el are relevanța sa, pentru că răspunde unei nevoi de care poate nici tu nu ai cunoștință, dar constați că, atunci când îl consumi, te emoționează. Deci să nu mai tratăm lucrurile ca și cum noi trebuie totdeauna să facem într-un anumit fel, că numai așa merge, și uneori lucrurile sunt mai nuanțate și perfecțiunea nu există. Iar dacă oamenii fac cu suflet ceea ce fac, inclusiv în Radio, și pun pasiune, și dacă noi știm să le acordăm un anumit tip de susținere și cât putem, pentru că suntem și noi limitați, din păcate; eu aș spune că din punct de vedere legislativ trebuie să existe niște modificări legislative care să aducă statutului Radio România niște lucruri în plus.
Realizator: Adică ce-ați simți…
Răzvan-Ioan Dincă: De exemplu, nu avem deloc coordonarea digitală în Legea 41. Legea 41, scrisă acum atâția zeci de ani, nu are componenta digitală prevăzută. De asemenea, sunt foarte multe lucruri care s-au schimbat în decursul a 30 de ani. Ar trebui modificată puțin legea ca să ajute puțin în interior, să creeze un statut mai relevant acestui extraordinar de important vector de comunicare publică.
Realizator: Adică legea de funcționare…
Răzvan-Ioan Dincă: Legea de funcționare
Realizator: …a SRR are totuși nevoie de un update, de o actualizare pentru timpurile pe care le traversăm.
Răzvan-Ioan Dincă: Absolut, absolut. Și cred că în acel moment în care această actualizare se va produce, probabil că și Radio România va căpăta un sens mai important.
Realizator: Ca să vă poată permite tot ce înseamnă partea de investiții și partea de… nu…?
Răzvan-Ioan Dincă: Da, da, trebuie flexibilizată puțin.
Realizator: Ok.
Răzvan-Ioan Dincă: Adică trebuie totuși să nu uităm că suntem în anul 2024, nu în anul 1995-1996.
Realizator: Da, da. A trecut un secol. Adică suntem deja într-un alt secol.
Răzvan-Ioan Dincă: Da, cam așa. Iar, o dată, că ați amintit la început de inteligența artificială, să știți că suntem…
Realizator: Da, chiar voiam să vă întreb…
Răzvan-Ioan Dincă: …noi am făcut deja lucruri, și Radio România Internațional, și Radio 3Net, și Radio România Cultural…
Realizator: Adică cum îl angajați pe IA?
Răzvan-Ioan Dincă: Păi, nu-l angajăm, dar îl folosim.
Realizator: Așa?
Răzvan-Ioan Dincă: Da, adică în mai multe emisiuni ei folosesc inclusiv generare prin inteligența artificială./asalar
Şi o să fac o paranteză. Ați văzut spectacolul „Shrek”, decorurile sunt generate cu inteligență artificială, de exemplu. Adică scenograful Gary McCann a făcut și la „Fantoma de la operă”, spectacol pe care l-ați văzut, dar și la „Shrek” s-a ajutat de un program de inteligență artificială pentru generarea decorurilor. Inteligența artificială, însă, nu funcționează de una singură. Ea este extraordinar de bună în momentul în care în spatele ei se află inteligența umană, pentru că inteligența artificială altfel nu are valoare. Ea dacă devine un instrument în mâinile celui care are inteligența umană dezvoltată și știe să folosească acest instrument, este extraordinar. Să crezi că inteligența artificială va înlocui omul este o greșeală, din punctul meu de vedere. Repet: e doar un instrument.
Realizator: Păi vă dați seama cât ar eficientiza costurile, domnule Dincă, inteligența artificială, când el îți poate reproduce fidel orice voce?
Răzvan-Ioan Dincă: Nu. Nu reproduce fidel.
Realizator: Păi câți angajați ar trebui să aibă un post de radio?
Răzvan-Ioan Dincă: Atenție! Știți ce nu știe să facă inteligența artificială?
Realizator: Ei, glumesc, sigur!
Răzvan-Ioan Dincă: Să transmită emoție.
Realizator: Da, clar!
Răzvan-Ioan Dincă: Adică în momentul în care tu discuți despre cum emoționezi publicul – și, atenție, emoționarea publicului se poate produce și prin citirea unei știri – nu este necesar… Adică o știre ce ar putea fi rece, ea capătă valoare dacă este citită corect de către cel care o citește. Iar această valoare este dată de persoana respectivă care devine într-un anumit fel recreator al acelei știri, recreator al acelei imagini auditive pe care ascultătorul o percepe ca atare. Dacă pe tine nu te costă ceea ce faci, n-are cum să conteze pentru ascultător. Iar acest lucru ascultătorii îl simt, că de aia am început discursul meu spunând: la rândul meu sunt emoțional, ascultătorii sunt emoționali. Cred că și cei care fac emisiunile de radio sunt emoționali. Acest lucru dă valoare, tipul de consum pe care tu îl faci, îl aduci pentru a oferi ceva ascultătorului. Dacă nu aduci acest consum, nu are cum să te placă, n-are cum să dorească, să creadă în tine cineva, pentru că înseamnă că pentru tine nu contează. Pentru inteligența artificială nu contează nimic. Ea e rece, ea nu poate să facă altceva decât cel mult să transmită rece o informație. Asta niciodată nu poate crea dependență, asta niciodată nu poate să creeze un anumit trend. Asta niciodată nu poate, de fapt, să schimbe societatea într-un fel sau altul.
Realizator: Ați văzut canalul de /…/ din America.
Răzvan-Ioan Dincă: O putem folosi, fără discuție. Fără discuție, e atât de simplu la ora actuală! Nici nu mai e nevoie. Sunt acele integratoare, softuri de integrare în care bagi absolut toate știrile. Ele sunt generate cu ce voce dorești tu.
Realizator: Şi cu ce chip dorești tu.
Răzvan-Ioan Dincă: Da, dar o să vedeți, ele nu pot avea audiențe. Audiențele care sunt sunt unele mici și sunt unele care, dacă intri la bătaie cu posturile mari, n-o să le poată vreodată învinge. Exact de asta, pentru că omul are nevoie de viață, nu are nevoie de lucruri neînsuflețite. Câtă vreme nu suntem roboți, câtă vreme suntem generați prin sentimente, pentru sentimente, până la urmă… Chiar vorbeam cu un prieten săptămâna trecută; ceea ce facem noi toți, lumea asta, printre motivațiile pe care le avem, e una care cred eu că e cea mai importantă: facem tot ce facem ca să fim iubiți. Facem lucrurile… Dacă analizăm, marea majoritate a acțiunilor noastre cer asta: să fim apreciați, să ni se întâmple anumite lucruri ca să simțim o afecțiune asupra noastră. E lucrul care ne satisface cel mai tare, mai mult decât absolut orice. Sigur, /termini/, mănânci, bei, dormi, te plimbi. Dar sentimentul cel mai important care îți creează cea mai importantă stare pe care o poți tu avea e iubirea în toate formele sale, iubirea divină, iubirea între persoane, iubirea pentru copii, iubirea pentru comunitate, iubirea pentru oameni, iubirea pentru public, iubirea pentru ascultători. Oamenii simt acest transfer de energie. Oamenii simt. Dacă tu, ceea ce le oferi, le oferi iubindu-i sau dorind să faci ceva care să le arate că tu îi iubești și se răsfrânge asupra ta povestea respectivă, indiferent ceea ce faci, dacă tu oferi și primești, nu merge altfel. Nu funcționează altfel lumea, cred, de când a apărut ea. Iar odată cu mitul christic cred că lucrurile au devenit și mai interesante din acest punct de vedere, căci iubirea și sacrificiul suprem, până la urmă, aduce iubirea cea mai importantă de pe lumea aceasta. Iar cum să facă inteligența artificială așa ceva? Cum inteligența artificială să iubească vreodată sau cum ea să poată fi iubită? N-are cum! Și atunci, ce să caute, în discuția noastră are un rol ca instrument./abranescu/ilapadat
Fără discuție că este extraordinar de bun în momentul în care vrei să faci o documentare și folosești niște motoare, sau dacă vrei să-ți corecteze nu știu ce, folosești inteligența artificială. Poți și să generezi, dacă vrei, într-un anumit moment, o știre cu vocea împrumutată a lui Florian Pittiș, cum am făcut noi în Gala Radio România 95 anul trecut, l-am rugat pe Pittiș, de pe lumea cealaltă, să ne transmită un mesaj și ne-a transmis un mesaj „Aveți grijă de Radio România”, acum, în anul 2023. A fost cutremurător, dar asta nu înseamnă că inteligența artificială ne-a emoționat pe noi, ci Pittiș.
Realizator: Sigur că da, da, asta este. Mitul lui, da, corect.
Răzvan-Ioan Dincă: Asta este diferența, deci despre asta este vorba, pentru că i-ai auzit glasul, că te-ai putut folosi acest instrument versatil pentru a provoca ceva, tot emoție și iubire, oamenilor.
Realizator: Așa este, vocea lui inconfundabilă, așa este.
Răzvan-Ioan Dincă: Dar asta nu e o amenințare. Adică, încă o dată, nu-și pierde nimeni slujba din cauza faptului că apare inteligența artificială. Eu cred că vor apărea alte slujbe și cred că așa valoarea umană va căpăta din nou un alt sens și o altă dimensiune, pentru că vom putea cu ușurință să observăm ce e creația autentică versus ceea ce este copie. Inteligența artificială știe tot ce a fost până la momentul acesta. Omul știe și va ști întotdeauna, cu un pas înainte, ceea ce urmează. Omul este creator, de la naștere până la moarte. Oricare dintre noi suntem asta.
Realizator: SRR-ul este o instituție dificilă, dacă eu mă uit, așa, din afară. Dar în același timp este și o instituție care provoacă pe cel care este pus acolo și echipa care conduce, da? Aveți o diversitate de audiență, pentru că unii sunt cei care ascultă Radio România Muzical, cum spuneați dumneavoastră, alții sunt cei care ascultă Radio România Actualități. Aveți și acel teatru radiofonic; și voiam să vă întreb în mod special: eu sunt o generație care a ascultat teatru radiofonic.
Răzvan-Ioan Dincă: Mâine, la ora 1:00, să veniți la conferința de presă Grand Prix Nova, o nouă ediție a acestui Festival Internațional de Teatru Radiofonic, ce începe mâine la București…
Realizator: Vai, ce frumos! Spuneți-mi mai multe.
Răzvan-Ioan Dincă: Păi, asta este: mâine, la ora 1:00, conferința de presă la care vă invităm și pe dumneavoastră. Teatrul Radiofonic, teatrul acesta e o comoară prin mai multe aspecte. Pe de o parte, pentru că a reușit să aibă o arhivă ce vorbește despre mari actori, mari texte, mari glasuri. Pe de altă parte, vorbind în termenii aceștia ai contemporaneității despre inteligența artificială, gândiți-vă cât conținut provoacă și produce în permanent conținut unic, conținut cu valoare artistică, conținut cu valoare lingvistică, conținut cu valoare sonoră Teatrul Radiofonic, azi. Adică, dacă alții vorbesc despre un conținut din trecut pe care îl pun împreună și creează cu el niște treburi, numit inteligența artificială, sau folosindu-ne de inteligență artificială, Teatrul Radiofonic face conținut propriu permanent, conținut propriu care are o valoare adăugată. Asta face diferența, de fapt, când stăm să vorbim despre excelență între ce înseamnă inteligența artificială, chiar dacă te duci la topul ei, versus creativitate și conținut nou. Teatrul Radiofonic cred că cel mai bun exemplu în acest sens. Iar cei de la Teatrul Radiofonic, regizorii și cei care lucrează acolo de foarte multă vreme, cu modestie și cu resurse destul de mici, ca să zic așa…
Realizator: Puține…
Răzvan-Ioan Dincă: …pentru care îmi pare rău, adică Radioul nu trece… nu pot să spun că este… că are mari probleme de finanțare. Nu e așa. Dar e o structură osificată. E o structură destul de greu de mișcat în interiorul ei. E obișnuită, într-un fel, de foarte mulți ani…
Realizator: Ar ajuta acea schjimbare a legii…
Răzvan-Ioan Dincă: Ar ajuta foarte mult schimbarea legii, pentru crearea statutului și pentru rearanjarea unor lucruri. Plus că, din momentul în care taxa n-a mai existat, din 2017, taxa radio-TV pe care o plătea fiecare cetățean, cu ajutorul facturii de curent, atunci veniturile radioului erau mai bune datorită faptului că erau într-un fel veniturile proprii ale sale. Acum primim bani de la bugetul de stat, slavă Domnului, anul acesta avem banii integral pentru întreg anul, putem gestiona, dar îmi pare rău că nu pot face mai mult decât deja am făcut pentru anumite dintre structurile din interiorul Radioului, cum ar fi și Teatrul Radiofonic. Și pentru că acolo, în continuare, vocile contemporanității, mari actori continuă să fie, iar ei iau premii în permanență. A luat premiu Mihnea Chelaru anul trecut pentru două texte, dacă nu mă înșel, la BBC Awards, adică nu niște premii undeva, eu știu, în cine știe ce cartier din capitală, ci la BBC Awards. Și în fiecare an, Teatrul Radiofonic obține premii de acest nivel. Mai spuneți-mi pe cineva care poate să se laude cu asta, iar aici este meritul lor, al profesioniștilor de acolo, al unor oameni care, din păcate, nu sunt remunerați așa cum ar trebui să fie remunerați, poate, pentru munca pe care o fac. Dar ce vă spuneam înainte de a începe emisiunea, o fac o pasiune și o fac punându-și, ca să zic așa, vocația în aplicare, uneori cu vicisitudini./asalar
Eu ce pot să le promit lor și le-am promis și în discuții pe care le-am avut cu ei, tot ce stă în putința mea să fac voi face și tot ce am vreodată o să încerc să întorc către ei, mai ales către cei care cu adevărat merită. Şi până acum cred că în doi ani de zile s-a arătat că de câte ori am putut să fac ceva pentru ei am făcut-o. O s-o fac în continuare vremelnicn cât sunt aici.
Realizator: Acum vreau să vă întreb așa, că pe 8 și 9 iunie ați avut premiera cu ”Shrek”.
Răzvan-Ioan Dincă: Da.
Realizator: Altă nebunie, altă nebunie.
Răzvan-Ioan Dincă: E drept, zona aceasta a musicalului….
Realizator: Cum le mixați, cum alergați de colo colo?
Răzvan-Ioan Dincă: Sunt un om pentru care acest tip de adrenalină e viața. Adică nu pot altfel.
Realizator: Dar copiii, dar….
Răzvan-Ioan Dincă: N-am decât trei copii. Se poate și cu mai mulţi.
Realizator: Doamne-ajută, sunteţi tânăr, aveţi când.
Răzvan-Ioan Dincă: Ziua e lungă. Să știți că nu a fost ușor pentru mine având în vedere…
Realizator: Dar de ce /…/ cu Shrek, ce v-a venit cu Shrek? Că en… foarte greu.
Răzvan-Ioan Dincă: Din 2020 tot îmi doresc să fac acest spectacol. Mi s-a părut că reprezintă o alegorie și o metaforă a vieții foarte frumoasă și foarte contemporană, atât din punct de vedere muzical, cât și din punct de vedere al libretului, al scenariului, despre zilele noastre, despre ce înseamnă a fi marginal, despre ce înseamnă a fi marginalizat doar pentru că ești verde și mare, ca și cum ne-am imagina că în București ar apărea brusc cineva care-i verde, mare, cu urechi mari, gras, care mai și miroase urât şi care ajunge să miroasă urât ca o formă de protecție a sa împotriva celorlalți, care brusc, el fiind diferit, toată lumea aruncă în el cu pietre, dar în interiorul lui el nu-i așa. În interiorul lui se află tot acea nevoie maximă de iubire despre care vorbeam și din cauza carapacei acesteia, ce pentru cei care sunt altfel ar putea fi considerată ca fiind nelalocul său, are de suferit. Acest mit este foarte des întâlnit la ora actuală în societate prin prisma fiecărei persoane care se simte marginalizată, prin prisma fiecărei persoane care poate nu arată perfect, nu vorbește perfect, poate n-are tot succesul de pe lumea aceasta, dar nevoia de a fi iubită o are și ea. Și atunci asta am încercat să spunem, că de fapt dă la o parte carapacea, vezi ce în interiorul monstrului din fiecare dintre noi și apreciază acel aspect. Cred că înfrumusețează după aceea și carapacea. Și exact despre asta e vorba în Shrek. Și acum cu tot ce e Instagram te uiți și vezi acolo doar frumusețe, ai spune că lumea este absolut perfectă.
Realizator: Toţi suntem perfecți pe rețelele de socializare.
Răzvan-Ioan Dincă: Ei, vedeți. Această percepție, cum poate ea fi înfrântă cel mai bine? Făcând un spectacol precum precum Shrek, care ne arată adevărul un pic, ne spune pe cât posibil că acolo e o lume fake, e o lume construită cu ajutorul inteligenței artificiale…
Realizator: Algoritmilor care….
Răzvan-Ioan Dincă: …pentru a părea totul perfect, pentru a ne crește noua stima de sine că aratăm mai bine, că vorbim mai bine, nu facem greșeli, totul funcționează, totul e bun acolo. Ei, acolo e doar un avatar. Lumea reală, cea cu care ne trezim dimineața și ne culcăm seara, în puținele ore pe care le dormim unii dintre noi, e aia din oglinda noastră, din interiorul nostru. Shrek despre asta vorbește.
Realizator: Este /…/ şi pentru cei mici, dar și pentru cei mari în egală măsură.
Răzvan-Ioan Dincă: Să știți că culmea el e mai mult pentru cei mari decât pentru cei mici. Dar într-adevăr e o capcană aici. Chemi familia împreună cu copilul și constată părintele că se adresează foarte mult și pentru sine, iar noi, cum v-am spus, nu-mi place să facem lucrurile să fac lucrurile, fără să las o urmă, prefer pozitivă. Și atunci cu echipa cu care am lucrat la acest spectacol, asta am spus, auzi, poate să fie un spectacol comercial foarte bun. Vrem asta? Nu. Dar ce vrem? Vrem să spunem ceva cu povestea asta. Vrem să spunem ceva relevant. Despre ce? Despre noi, despre modul nostru de lucru și ceea ce lucrăm noi acolo să conteze în viața noastră. Și am abordat lucrurile de așa natură încât repetițiile să aibă un sens pentru noi toți care am participat la acele repetiții şi după ce se termină spectacolul. Că e foarte trist, s-a terminat, tu nu mai ai rol, încep să se joace niște reprezentații, artiștii interpretează niște roluri…
Realizator: Ştiu, îmi spunea adineauri când a venit aici, că a făcut o pauză la un moment da la ”Fantoma de la operă” și deja…
Răzvan-Ioan Dincă: Te simți gol de conţinut, te simţi…
Realizator: …îi era dor de personaj.
Răzvan-Ioan Dincă: Despre asta e vorba. Ei, când se întâmplă acest lucru? Atunci când contează foarte mult și perioada asta a creației, adică cum e o mamă când cred că nu uită vreodată cele nouă luni și probabil că sunt lucruri pe care un bărbat n-are cum să le înțeleagă vreodată, ce se întâmplă în corpul, în mintea, în psihicul unei femei în acele nouă luni poate fi similar cu ceea ce se întâmplă în creuzetul acesta al creației în momentul în care dorești să faci un spectacol care să conteze atât din perioada de repetiții, cât și ulterior, după ce el este destinat publicului./ilapadat
Și dacă am reușit cu ceva, ceva important în această producție și asta a fost, și anume că am ținut acești copii, și unii sunt mai mari decât mine, dar îmi place să le spun așa, că într-un fel, așa-i regizorul, e cel care trebuie să fie un pic paternal, să aibă și această latură.
Realizator: Nu tătos, nu tătos, paternal!
Răzvan-Ioan Dincă: Exact! Această latură puțin paternală cu cei cu care lucrează, acești copii au fost cu noi, cu totul. S-a muncit cu sufletul foarte mult și a fost o experiență de viață pentru noi toți, pentru că și distribuția a fost alcătuită din oameni cu profesii diverse: muzicieni, coriști, dansatori care cântă, coriști care dansează, muzicieni…
Realizator: Vedete cu temperamente speciale.
Răzvan-Ioan Dincă: Vedete. Trei sferturi au fost oameni din zona vedetelor…
Realizator: Show-biz-ului.
Răzvan-Ioan Dincă: …oameni foarte cunoscuți în domeniul respectiv, pe nișa lor, aduși laolaltă să fie împreună într-o poveste în care să și semene din punct de vedere al interpretării, al stilului și al expresiei de interpretare. A fost o poveste frumoasă! Publicul a reacționat extraordinar de bine. Pe data de 9, când spectacolul a ajuns, pe 8 a jucat o dată, pe data de 9 a fost a doua dată, și atunci publicul a fost și mai entuziast și a plecat, așa, am avut niște reacții foarte bune. Abia așteptăm din nou să-l refacem, în toamnă.
Realizator: A, așa mare distanță?
Răzvan-Ioan Dincă: E un spectacol la care… Păi, suntem în iunie. Urmează iulie, august.
Realizator: Corect! Da, așa este.
Răzvan-Ioan Dincă: E perioada de pauză de stagiune și nu e simplu. E un spectacol care are cred că în distribuție peste 100 și ceva, cu tot cu orchestra, de oameni, sute de costume.
Realizator: Dar eu cred că cea mai mare provocare a fost adaptarea pentru Sala Palatului.
Răzvan-Ioan Dincă: Sala Palatului are avantajul de a fi mare, dar să știți că totuși și avantajul de a transmite emoție; noi am jucat acolo „Mamma Mia” și atunci am văzut prima oară că cei care stăteau foarte sus, în balcon, deci undeva la locul 4.000, trăiau la fel de emoțional ca și cei care stăteau în primul rând. Eu m-am plimbat printre oameni și am simțit aceste flow-uri și mi-am dat seama până la urmă că acest personaj colectiv, publicul, reacționează impresionându-se unii pe ceilalți. Ei funcționează ca unul, chiar dacă unii poate nu văd detaliile, dar poate simt alt flow. Nu știu să explic. E o chestiune care ține strict de energie și pe care nu o pot explica. Nu știu cum, de cel care nu vede, n-aude foarte bine de la locul 4.000 are aproape aceeași emoție ca cel din primele rânduri. Și am simțit-o umblând printre public și am stat nu știu câte spectacole sus, la balcon, în ultimele rânduri ca să văd ce se întâmplă.
Realizator: Poate sunetul poate că are acea…
Răzvan-Ioan Dincă: Se văd niște linii coregrafice frumoase, se vede o construcție coregrafică, sunetul poate că sună mai bine acolo, pentru că /…/ sunt pe linie, habar n-am, nu știu să spun. Cert este că experiența e colectivă și o e experiență „toți ca unul”. Ei, când simți această poveste în care oamenii nu se duc în sală, nu frăsuie foarte tare, nu se plimbă dintr-o parte în alta și simți deodată că i-ai captat, că sunt acolo și că toți reacționează ca unul pe niște lucruri care ține-ți par nuanțe, îți par subtilități, și, totuși, o masă de 4.000 de oameni reacționează la subtilitățile respective, ce înseamnă asta? Se… ca un liant, ceva-i unește într-o poveste și acel ceva e ce vă povesteam mai devreme – tipul de emoție a celui de pe scenă pentru care contează ceea ce face. Pentru că acest gen al musicalului, spun de fiecare dată, e un gen care reunește o parte tehnică extraordinar de complexă, o parte tehnică de interpretare, o parte tehnică de interpretare de dansat, de cântat, de făcut ceea ce trebuie să faci din punct de vedere tehnic, la care trebuie să adaugi povestea asta a trăirii și a talentului, tu având un harnașament pe tine, format dintr-o lavalieră, un in-ear în ureche, poate chiar două lavaliere pentru personajele principale, în caz că pică una, să intre automat cealaltă să n-ai delay în ceea ce privește muzica. Trebuie să urmărești luminile, trebuie să urmărești monitorizarea audio, trebuie să urmărești partenerul, trebuie să urmărești turnanta, trebuie să urmărești dirijorul, toate în același timp! Și în timpul acesta trebuie să fii și artist, să pară că e foarte simplu, să fii detașat de totul și ceea ce spui tu acolo să aibă ușurința în exprimare, deși ție îți este foarte greu. E, povestea asta nu e simplă și pentru cei care sunt pe scena unui spectacol de musical pentru prima dată cum au fost unii de la „Shrek”, chiar dacă sunt vedete, ei n-au jucat în viața lor într-un spectacol de musical, mai ales la Sala Palatului, mai ales cu o muzică precum „Shrek”, care e contemporană. Nu este o muzică clasică cum a fost „My Fair Lady”, că și „My Fair Lady” am jucat la Sala Palatului./abranescu/ilapadat
Realizator: Dar chiar şi ”Mamma Mia”.
Răzvan-Ioan Dincă: Ei, Sala Palatului are avantajul, da, de a fi, cum am spus, mare, dar și să creeze un anumit tip de intimitate, însă are un mare, mare, mare, mare, mare dezavantaj pe care am încercat să-l surmontăm, sper că am și reușit într-o proporție foarte mare, și anume lipsa scenei.
Realizator: Ați reușit, ați reușit.
Răzvan-Ioan Dincă: Faptul că ea n-are o scenă propice. A trebui să inventăm împreună cu Gary McCann, scenograful spectacolui, o serie de lucruri…
Realizator: Dar e fabulos! E fabulos!
Răzvan-Ioan Dincă: Este, într-adevăr. Numai așa se poate, ducând la maxim lucrurile. Adică, ca să iasă ceea ce trebuie…
Realizator: Da, da, da. Știu că mi-ați mai spus că musicalul trebuie făcut foarte sus, nu poți să…
Răzvan-Ioan Dincă: Nu poți altfel. Ăla nu mai e musical. Adică, ceva trebuie să se întâmple în maxim de intensitate și inclusiv în ceea ce privește interpretarea artiștilor, pentru că e singurul gen cultural, teatral care se adresează maselor.
Realizator: Da, da, da.
Răzvan-Ioan Dincă: Eu nu mai cunosc altul. Adică musicalul e acel gen care îmbină teatrul cu muzica, cu dansul. Deci trei arte, dar care se…
Realizator: A actorul total acolo, creatorul total, da…
Răzvan-Ioan Dincă: Da, dar care se adresează maselor. Nu unor nișe, nu unor elite pur și simplu. Cuprind și elitele, dar nu se adresează doar lor.
Realizator: Dumneavoastră vă considerați în acest moment inițiatorul, declanșatorul, să spunem, acestei industrii de musical în România?
Răzvan-Ioan Dincă: Nu știu dacă mă pot considera asta. Lupt pentru asta, adică e una din motivațiile vieții mele.
Realizator: Vă place musicalul?
Răzvan-Ioan Dincă: Da, e pasiunea probabil cea mai mare pe care o am, după copiii mei.
Realizator: Da, da, da.
Răzvan-Ioan Dincă: Musicalul asta reprezintă pentru mine: un summum, un cumul de tipuri de manifestări artistice care pot transmite o emoție de intensitate maximă unei mase de oameni. Asta e definiția mea. Și, fiind așa, toate combinate sunt ceea ce îmi doresc eu să fac. Nu prea îmi doresc să fac spectacole pentru puțini oameni. Îmi doresc să simt acest fenomen colectiv care simte împreună. Îmi place când simt o Sală a Palatului sau Sala Operei, care e mică, are doar 1.000 de locuri…
Realizator: Vă plac lucrurile mari, greoaie, SRR-ul, plus musicalul, este…
Răzvan-Ioan Dincă: E o senzație… adrenalina, sincer să fiu, este una foarte mare, pentru că atunci când simți valul emoției a 4.000 de oameni e diferit cu a simți valul emoției a 90 de oameni.
Realizator: Da, da, da.
Răzvan-Ioan Dincă: Și, atunci, tipurile de semnale teatrale pe care noi le construim când facem spectacolele, modul în care, într-un fel, dirijăm emoțiile acestui spectacol, creează un anumit tip de adrenalină care nu pot să spun că nu-mi place, ar fi culmea. E ceea ce îmi place foarte mult să fac. Și cred, în același timp, că am avut o contribuție în ceea ce privește apetitul atât al spectatorilor, cât și al creatorilor de musical de a face musical în România. Pentru că am început să fac musical încă din 2006, din 2007, când inițiam la Buzău „Gospel”, un spectacol de musical aducând alături tot vedete și care a avut un destin foarte scurt, dar de atunci am început. Sigur că precursorii momentelor respective au fost unii foarte relevanți. Ion Dacian făcea „My Fair Lady””, care era un musical în acel moment extrem de contemporan, dacă nu mă înșel, în anii 1965-’66, parcă, nu știu exact, dar care a avut un succes mondial. Adică exerciții de musical în România au avut loc.
Realizator: La noi au existat, da…
Răzvan-Ioan Dincă: O piață, o industrie de-abia acum se conturează; și aici, iarăși, e un aspect al naibii de interesant, și anume: hai să avem grijă cum construim piața aceasta, să nu dăm iluzia spectatorului, și pe noi ne motivează foarte tare acest lucru, că orice tip de spectacol, dacă îl denumim musical, respectă regulile teatrului muzical, pentru că s-ar putea spectatorul, inocent, cum este el, și de bună-credință să vină la un spectacol, să-l vadă și să spună: ăsta era musicalul, despre asta era vorba…?
Realizator: Și dacă e și prima experiență.
Răzvan-Ioan Dincă: Dacă e prima experiență, nu mai vine la musical. Adică, cei care fac acum musical îi rog să aibă această responsabilitate să înțeleagă că a aborda genul spectacolului muzical reprezintă un anume fel de a face lucrurile. Și trebuie să-l cunoști, să vrei să îl cunoști, să te apuci să-l cunoști, ca să zic așa, și după aia să-l oferi publicului. Există riscul acesta de a pierde, pentru că omul, influențat poate de ceea ce știe că înseamnă musicalul, vine cu niște așteptări, iar ceea ce oferi tu nu reflectă răspunsul la așteptările sale și zice: păi, pentru asta atâta tam-tam? Dar de-asta costă musicalul pe West End 200 de lire biletul? Biletul pentru mine nu merită. Și a doua oară nu mai vine. E foarte ușor să-l pierzi, pentru că e o piață la început, nu ai cum să o confirmi. Tu n-ai 365 de spectacole pe an, cu un titlu, cum există pe West End, sau cum există pe Broadway, sau cum există în Spania, care e piața numărul trei de musicaluri din lume, la ora actuală. Noi suntem încă la început, mă bucur…
Realizator: Noi n-avem nici măcar o scenă unde să se poată juca un musical, da?
Răzvan-Ioan Dincă: Păi, n-avem. E o mare problemă povestea aceasta, că nu avem suficient spațiu pentru desfășurare, că nu există deocamdată un mod de insentivare a celor care fac antreprenoriat cultural, adică fac spectacole în privat. Spectacolul „Mamma Mia”, de exemplu, e un spectacol realizat totalmente privat. E foarte complicat de fiecare dată când îl facem, pentru că, din păcate, noi, până la urmă, facem un serviciu public. Noi oferim acel spectacol la costul de bază./asalar/ilapadat
Singurele venituri pe care le avem sunt veniturile din bilete. Dar ceea ce facem noi acolo e mai mult decât un spectacol comercial. Noi respectăm toate regulile musicalului. Nu punem o bandă în fosă, ci avem muzicieni care cântă în fosa de orchestră a Sălii Palatului, desfăcută special cu ocazia aceasta din 2018 și acum, continuând cu acea fosă, funcțională inclusiv pentru spectacolul „Shrek”, în care cred că au încăput 28 sau 30 de muzicieni, adică în fosa de la Sala Palatului. Ce ați văzut dumneavoastră a fost cu 30 de muzicieni, plus efectele pe care le-au putut trimite cei care au drepturile de autor pe muzică, plus o excepțională producție muzicală. Și ceea ce e în spatele poveștii, ce nu vede spectatorul, e mult mai complex și mai costisitor decât s-ar putea înțelege când vii și cumperi pur și simplu un bilet, iar uneori biletul respectiv nu acoperă diferența negativă între costul spectacolului versus cât este încasarea. Iar taxarea e una, deocamdată, foarte mare. Adică, tu, în momentul în care ai încasări de orice sumă, tu plătești aproape jumătate către statul român. Și atunci, deocamdată nu suntem în postura de a avea o piață, o industrie a musicalului care ar putea exista dacă ar exista un tip mai mare de susținere, din punctul acesta de vedere. Dar lucrurile se fac pas cu pas. Adică, mai întâi, hai să vedem că există spectatori.
Realizator: Să creați necesitatea.
Răzvan-Ioan Dincă: Se creează necesitatea, exact, și iată că necesitatea există. Iată că atunci când faci spectacole care credem noi că au relevanța lor, oamenii vin și oamenii plătesc și bilet. Să știți că la „Fantoma de la Operă” ar fi fost capabili să plătească orice fel de bani pentru biletele de la acel spectacol. Și abia așteptăm să reluăm spectacolul, să vedem cum vin din nou valurile de solicitări pentru acest spectacol. Noi suntem o echipă mică, câțiva oameni. Raluca Popa, Violeta Dincă, eu, Daniel Jinga, patru-cinci-șase oameni împreună în echipa asta, cu cei care ne ajută pe noi, care muncim și luptăm…
Realizator: Și care faceți toate aceste spectacole.
Răzvan-Ioan Dincă: …pentru crearea aceste povești. Și să știți că dacă, de exemplu, n-aș fi făcut „Fantoma de la Opera” anul trecut și „Shrek” anul acesta, eu nu știu dacă aș fi putut să rămân cu același entuziasm în ceea ce privește Radioul. Adică, înțelegeți, pe mine m-a ajutat emoțional, aveam nevoie să fac acest lucru ca să pot să fac foarte mult și pentru Radio. Nu sunt lucruri care vin în direcții diverse, ci dimpotrivă, se completează. De altfel, e singurul lucru pe care am dreptul să-l fac, având în vedere statutul pe care-l am.
Realizator: Da, n-aveți voie altceva.
Răzvan-Ioan Dincă: Altceva nu am voie să fac și nici nu fac, dar fără aceste lucruri n-aș fi avut… Sunt mai puternic așa, dacă fac aceste spectacole.
Realizator: Corect, pentru că regizorul Dincă e acolo.
Răzvan-Ioan Dincă: Și cu cât ești mai puternic, cu atât poți fi mai alături de cei care au nevoie să le fii alături. Și am o capacitate de muncă, deși am jumătate de secol, ceea ce mi se pare absolut îngrozitor de mult.
Realizator: Mulți înainte!
Răzvan-Ioan Dincă: În acest moment am această mică apăsare a vârstei, ca să zic așa. Am o putere de muncă foarte mare, adică chiar pot și duc, ca să zic așa. Probabil că și copiii mă ajută în această direcție.
Realizator: Păi, 50 de ani, de acum încolo încă mai aveți timp şi spaţiu.
Răzvan-Ioan Dincă: Sunteți drăguță, mulțumesc! Poate cu inteligența artificială, poate cu o piesă de schimb, cine știe? Sigur.
Realizator: Ați văzut?! Domnule Dincă, vă mulțumesc mult de tot pentru această ediție.
Răzvan-Ioan Dincă: Și eu!
Realizator: Ne-am pilotat un pic și prin SRR, și prin tot ceea ce înseamnă partea asta.
Răzvan-Ioan Dincă: Un singur lucru aș vrea să spun despre Radio, dacă îmi permiteți. Serviciu public de media – asta trebuie să se rețină, e un serviciu public. Tot ce înseamnă zona privată nu e serviciu public și n-are misiune, au obiective de altă natură. Nu trebuie amestecate lucrurile. Serviciul public de radio este acel mijloc prin care societatea are acces direct la informație corectă și verificată. Este esențial în acest moment ca acest serviciu public să fie consistent, să fie echilibrat și să își respecte în continuare misiunea. Este o misiune despre care putem să ne exprimăm în momentul în care vedem ce se întâmplă în rest, într-o zonă a digitalului foarte greu controlabilă, în care știrile false, în care informațiile denaturate apar tot timpul și pe care nu ai cum să le controlezi decât dacă te duci la origini. Radio face acest lucru la la ora actuală, duce la origini. Uitați, de exemplu, RADOR. Agenția de Presă RADOR acum a făcut un modul prin care este autorizat să fie unul dintre cei care fac verificările de fake news pe România, ceea ce este un lucru extraordinar, pentru că vom trece prin niște fluxuri de verificare suplimentare față de fluxurile normale jurnalistice, care dau o certificare că tot ceea ce există acolo nu e fake news.
Realizator: Zic să facem o ediție cu colegii de la RADOR să ne povestească despre asta, pentru că mi se pare foarte interesant.
Răzvan-Ioan Dincă: Perfect! E extraordinar de important.
Realizator: Foarte interesant, domnule Dincă!
Răzvan-Ioan Dincă: Pentru că mai ales copiii nu mai au repere. Poate odată ce ești adulți și deja ai trecut prin foarte multe.
Realizator: Nu vă bazați pe asta, că și adulții, la un moment dat, știți cum e, fake news-ul și manipularea funcționează la emoțional şi.
Răzvan-Ioan Dincă: De asta serviciul public de media trebuie susținut și întărit taman prin prisma importanței pe care îl are în crearea unui tip de reper în societate, pentru că informația la ora actuală e o armă mai puternică ca niciodată, pentru că propagarea ei e mult mai ușoară. Pe vremuri era foarte greu. Cu o scrisoare trimiteai informația într-o parte într-alta sau cu un porumbel călător.
Realizator: Acest digital și aceste rețele de socializare…
Răzvan-Ioan Dincă: La ora actuală, ușurința cu care poți lovi cu ajutorul unei informații proaste e mult mai mare decât era cu 50 de ani sau decât era cu 100 de ani sau chiar decât era acum 15 ani. Cu atât mai mult, serviciul public, acel serviciu plătit de statul român ca să ajute societatea spre crearea echilibrului și spre dezvoltarea e, e esențial.
Realizator: Facem o ediție cu colegii de la RADOR, apropo de acest…
Răzvan-Ioan Dincă: Mi-ar plăcea să faceți, dacă vreți să faceți și dacă considerați că este util, inclusiv cu oameni care nu se văd. Oamenii de la Radio nu prea se văd. Chemați câțiva manageri și câțiva realizatori și faceți o emisiune cu mai multă lume, să-i vedeți.
Realizator: A venit Flavia Voinea aici, de la București FM. Au fost colegii de la ”Matinal”. Cu mare dragoste! De ce nu? De ce să nu facem lucrul ăsta? Vă mulțumesc mult și vă aștept!
Răzvan-Ioan Dincă: Mulțumesc și eu foarte mult! Sărut mâna mult pentru toată susținerea!
Realizator: Și cu noul musical, că presupun că ceva acolo există undeva, un alt proiect.
Răzvan-Ioan Dincă: Așa e!
Realizator: Baftă multă vă doresc!
Răzvan-Ioan Dincă: Sărut mâna! Vă mulțumesc din suflet!
Realizator: Vă mulțumesc și vouă pentru încă o ediție din „Adevărul Live”. Sunt Antoaneta Banu. Ne revedem curând! Toate cele bune! /RADOR RADIO ROMÂNIA/abranescu/ilapadat
https://www.facebook.com/adevarullive/videos/435084756085329/?locale=ro_RO
