Marţi, 25 iunie, se împlinesc 130 de ani de la naşterea inventatorului român de origine germană Hermann Oberth, fizician, matematician, cel care este considerat părintele aeronauticii.
Hermann Julius Oberth s-a născut la Sibiu, la 25 iunie 1894.
Se va muta, mai apoi, la Sighişoara, unde tatăl său, medic de profesie, a fost numit director al spitalului orăşenesc. Ulterior, a revenit în acest oraş ca profesor la liceul de fizică şi matematică.
La vârsta de 6 ani, micul Hermann începe cursurile şcolii, din această perioadă datând şi prima “lucrare” a viitorului savant, “carneţelul de invenţii”.
Hermann Oberth a urmat cursurile Liceului „Şcoala din Deal” din Sighişoara, o perioadă în care a aprofundat diferite invenţii şi a studiat zborul cosmic. Va fi puternic atras de scrierile lui Jules Verne, mai ales de volumul „De la Pământ la Lună”.
În anul 1908, va realiza un proiect de rachetă, bazat pe utilizarea unui combustibil lichid pentru rachetele interplanetare.
În anul 1909, a proiectat o centrifugă cu un braţ de 35 cm lungime, similar celor folosite astăzi la antrenamentele cosmonauţilor.
În 1917 concepe primul motor-rachetă, folosind cuplul alcool-oxigen, iar în 1920, a propus soluţia rachetei cu mai multe trepte.
După încheierea Primului Război Mondial, se va înscrie la Facultatea de Medicină, pe care o va părăsi ulterior, pentru a se dedica studiului fizicii.
În 1922, lucrarea sa de licență despre știința rachetelor a fost respinsă la Universitatea din Heidelberg, fiind considerată utopică. Lucrarea a fost totuși tipărită folosind fonduri private și a produs controverse în presă. Hermann a comentat ulterior că s-a abținut, în mod deliberat, să scrie o altă lucrare de licență, cu scopul declarat de a deveni un om de știință mai valoros decât cei care i-au respins-o, chiar fără a fi recunoscut de aceștia.
În anul 1923, şi-a luat licenţa în fizică la Universitatea din Cluj, iar lucrarea sa de diplomă a purtat titlul ”Racheta spre spaţiile interplanetare”, aceasta fiind publicată în acelaşi an la München. Lucrarea era extrem de interesantă, fiindcă prezenta o viziune nouă asupra cuceririi spaţiului cosmic, în patru etape, denumite ulterior „cele patru teze ale lui Oberth”. De asemenea lucrarea sa de diplomă prezintă şi anumite aspecte privind efectele zborului cu rachete cosmice asupra organismului uman.
Invenţia 26 ”procedeu şi dispozitiv de combustie rapidă” (”Efectul Obert”, 1931) a fost înregistrată la Oficiul de Invenţii al României şi, în acelaşi an, a luat startul şi prima rachetă cu combustibil lichid construită după concepţia sa.
Va desfăşura o activitate tehnică remarcabilă în cadrul institutelor politehnice din Viena (1938-1939) şi Dresda (1940-1941).
De numele său se leagă conceperea primelor rachete balistice de mare distanţă din lume (1942).
În 1947, va elabora proiectul unei rachete cu trei trepte pentru explorarea cosmosului, a proiectat, de asemenea, cosmonave propulsate prin energia electrică produsă pe bază de radiaţii solare şi a propus utilizarea radarului pentru determinarea permanentă a distanţei dintre rachetă şi Pământ.
Pentru toate aceste realizări, a fost considerat, alături de rusul Konstantin Țiolkovski și americanul Robert Goddard, drept pionier al zborurilor cosmice. Cei trei nu au colaborat niciodată în mod activ, concluziile cercetărilor lor fiind, însă, în mod esențial identice, deși cercetarea a avut loc în mod independent.
Hermann Oberth a fundamentat construcţia şi utilizarea motoarelor-rachetă în astronautică şi în tehnica militară, fiind considerat fondator al astronauticii. Este autor al mai multor invenţii, între care: răcirea motoarelor şi pompelor cu ajutorul propergolilor lichizi, navigaţia inerţială, deviatorii de jet din grafit, motorul rachetă electrostatic, sateliţii artificiali şi cu rol de centrală electrică solară ş.a.
În anul 1962 s-a stabilit definitiv la Feucht, unde, în 1963, va înfiinţa societatea care-i poartă numele, al cărui obiectiv principal era folosirea zborului cosmic exclusiv în scopuri paşnice.
Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc într-o serie de lucrări: ”Este posibilă navigaţia spaţială” (1927); ”Căile navigaţiei spaţiale” (1929); ”De la racheta cu artificii la nava cosmică. Domeniile de aplicaţie ale rachetelor” (1929, tradusă în engleză şi japoneză); ”Zborul rachetelor şi zborul în vid” (1932); ”Despre optimizarea rachetelor multietajate” (1941); ”Teleghidarea rachetelor antiaeriene” (1949); ”Spaţii orbitale” (1952); ”Proiectarea unei centrale electrice solare pentru irigarea deşerturilor şi desalinizarea apei de mare” (1953); ”Menschen im Weltraum” (1954, tradusă în engleză, franceză, italiană, japoneză, olandeză, spaniolă şi croată); ”Das Mondauto” (1960, tradusă şi în engleză); ”Semnificaţia zborului spaţial” (1972); ”Oglinda cosmică” (1978) ş.a.
Hermann Oberth a fost membru de onoare al Ligii pentru Navigaţia Spaţială din Breslaw (Wroclaw), al Societăţii Britanice Interplanetare, al Societăţii Americane pentru Radiotehnică, al Academiei Germane de Ştiinţă, preşedinte de onoare al Societăţii pentru Explorarea Spaţiului Cosmic din Stuttgart. A fost, de asemenea, Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.
Hermann Oberth s-a căsătorit în jurul vârstei de 35 de ani cu Tilli Oberth (născută Hummel), cu care a avut patru copii, dintre care un băiat a murit pe front în al Doilea Război Mondial, iar o fată a murit curând după aceea, în august 1944, într-un accident de muncă.
Hermann Oberth a murit la 28 decembrie 1989 la Feucht, lângă Nűrnberg.
În semn de apreciere pentru contribuţiile aduse, Societatea „Hermann Oberth” a fondat, în 1971, Muzeul Spaţiului „Hermann Oberth” în Feucht.
La 31 ianuarie 1991, este ales membru post-mortem al Academiei Române.
În 1994, în România, a fost inaugurată, la Mediaş, Casa memorială ”Hermann Oberth” cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naşterea marelui savant. Tot atunci el a fost declarat „Cetățean de onoare al orașului Sighișoara”.
Totodată, la Muzeul de Istorie din Turnul cu Ceas din Sighişoara, există o expoziţie dedicată celei mai mari personalităţi a oraşului.
Facultatea de Inginerie din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu îi poartă numele: Facultatea de Inginerie „Hermann Oberth”, iar busturi ale sale au fost amplasate la Sibiu şi Sighișoara, acolo unde a făcut liceul. O stradă și o piațetă din același oraș îi poartă numele.
Un crater de pe fața ascunsă a Lunii și asteroidul 9253 Oberth îi poartă numele, iar Aeroclubul Sibiu a luat, de asemenea, numele „Hermann Oberth”.
