Context
Nicolae Linca, născut în 1929 în Cergăul Mare, județul Alba, este considerat o legendă a boxului românesc. El este singurul pugilist din România care a cucerit medalia olimpică de aur, la Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956, luptând cu un deget fracturat. Legitimat la Clubul Dinamo București, Linca a cucerit de patru ori titlul de campion național și a obținut medalii de bronz la Campionatele Europene din 1953 și 1955 și la Campionatul Mondial Universitar din 1951.
Cariera olimpică
La Melbourne, Nicolae Linca, în vârstă de 27 de ani, a boxat la categoria semimijlocie (69 kg). A reușit să-i învingă pe Hector Hatch din Fiji, Nicholas Andre din Africa de Sud și Nicholas Gargano din Anglia. În finala olimpică, desfășurată pe 28 noiembrie 1956, Linca l-a învins pe irlandezul Fred Tiedt cu 3-2, deși lupta cu degetul mare de la mâna dreaptă fracturat. Peste ani, Nicolae Linca avea să mărturisească faptul că își fracturase degetul încă din meciul cu Hector Hatch. A boxat întreaga competiție cu acest cumplit dezavantaj. Puncțiile cu anestezic făcute de medicul lotului nu au reușit să îi atenueze durerile. În cartea sa „Mirajul ringului” (Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1964), Nicolae Linca a rememorat finala istorică disputată în seara zilei de 28 noiembrie 1956.
„Durerea mâinii îmi încețoșase vederea și chiar judecata. Pauză. Aș vrea să spun că am ajuns la capătul puterilor, dar simt că n-am dreptul să spun asta. După câteva lovituri, mâna dreaptă mi se pare un simplu ciot la capătul căruia se află o mănușă cu plumb. Urechile îmi țiuie, genunchii îmi tremură și văd, în loc de unul, doi adversari. Nu-i nimic! Voi da în amândoi. și de-o mai apărea unul, mă voi lupta și cu el”, scria eroul de la Melbourne.
Performanțe și recunoaștere
În timpul carierei sale, Linca a câștigat 281 de meciuri, pierzând doar 25. După retragerea din activitate, a devenit antrenor de box în Alba Iulia și a fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Sportului și Ordinul Muncii, clasa a II-a. În 2000, i-a fost conferit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer A mai avut în palmares medalii de bronz, la categoria semimijlocie, obținute la Campionatele Europene de la Varșovia (1953) și Berlin (1955), precum și la Campionatul Mondial Universitar din 1951.
Ultimii ani
Din păcate, Linca a suferit de coxartroză, Parkinson și Alzheimer, ceea ce l-a determinat să se izoleze în Feisa, unde a trăit alături de soția sa. Nicolae Linca a murit în iunie 2008 și este înmormântat în cimitirul din Feisa, comuna Jidvei, Alba. În comuna Cergău, un teren de fotbal și echipa de fotbal poartă numele său. La Alba Iulia există un club de box dedicat memoriei sale. În București, în Complexul Sportiv Floreasca, a fost ridicată o statuie în cinstea sa. Nicolae Linca rămâne un simbol al curajului și perseverenței în sportul românesc.
Autor: Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.cosr.ro/stiri/2024-05-13/nicolae-linca-primul-i-singurul-boxer-romn-campion-olimpic-din-istorie
https://www.eurosport.ro/jocurile-olimpice/olimpicidelegenda-nicolae-linca-singurul-boxer-roman-medaliat-cu-aur-la-jocurile-olimpice_sto10007927/story.shtml
