Context
Jocurile Olimpice din Antichitate reprezentau cel mai prestigios eveniment sportiv al lumii grecești, o celebrare a valorilor fizice și spirituale. Acestea aveau loc la fiecare patru ani, în Olympia, începând cu anul 776 î.Hr. și au continuat neîntrerupt până în anul 393 d.Hr., când au fost interzise de împăratul roman Teodosiu I, fiind considerate păgâne.
Desfășurarea
Jocurile durau cinci zile și se desfășurau vara, în timpul sărbătorilor dedicate lui Zeus. Doar bărbații greci și liberi puteau participa, sclavii și femeile fiind excluși, acestea din urmă neavând voie să asiste nici măcar ca spectatoare. Organizarea și judecarea competițiilor erau realizate de magistrați, iar evenimentele începeau cu ceremonii solemne și jertfe aduse zeilor.
Gymnasium Aşa se numeau sălile de sport, care existau în fiecare oraş din Grecia antică. Iniţial aceste săli de sport fuseseră folosite pentru a-i antrena pe bărbaţii care urmau să plece în război. În timp aceste săli de sport au devenit un fel de locuri de ieşit în societate, destinate exclusiv bărbaţilor.
Grecilor le plăcea foarte mult să stea la soare, să aibă o pile bronzată fiind interesaţi să aibă un trup bine făcut, musculos.
Profesorul Nigel Spivey, de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie spune că în Atena – ca şi în alte oraşe – era foarte comun ca bărbaţii să meargă în aceste locuri, să poarte discuţii şi să se admire reciproc.
Probele sportive
- Prima zi: Ceremonii de deschidere și jurământul olimpic al sportivilor.
- A doua zi: Competiții pentru tinerii între 18-20 de ani.
- A treia zi: Alergări, lupte, pugilat și pancrațiu.
- A patra zi: Pentatlon, alergări de care, călărie și luptele hoplitodorilor (soldați înarmați).
- A cincea zi: Ceremonia de premiere, unde învingătorii (Olimpionike) primeau cununi de măslin.
Dieta sportivilor era foarte simplă: pâine şi orz. Carnea nu era aproape deloc în meniul atleţilor până când Pitagora a sugerat ca ar fi foarte sănătoasă şi ar ajuta la formarea unui trup puternic. Nu există indicii că sportivii din Grecia Antică ar fi consumat anumite stimulente, echivalente ale subsţanţelor dopante de astăzi. Este clar însă că ştiau să folosească ierburile şi mineralele pentru trupul şi mintea lor.
Sportivi emblematici ai Antichității
– Milo din Croton a fost un luptător celebru pentru forța sa incredibilă. A câștigat de șase ori în probele de lupte ale Olimpiadelor între 536 și 520 î.Hr. Se spune că Milo i-a salvat viața lui Pitagora, ținând un acoperiș prăbușit suficient timp pentru ca filosoful să scape.
– Theagenes din Thasos a fost un campion la box și pankration, câștigând peste 1.300 de lupte în cariera sa de 22 de ani. A devenit legendar pentru victoriile sale și a fost considerat de contemporani un erou. Theagenes a câștigat proba olimpică de box la a 75-a Olimpiadă din 480 î.Hr., iar la următoarea Olimpiadă a câștigat proba de pankration. Se spune că el ar fi câștigat 1.400 de competiții în toate sporturile pe care le-a practicat.
– Leonidas din Rhodos a fost un alergător remarcabil, câștigând competițiile de alergare la patru Olimpiade consecutive, între 164 și 152 î.Hr. A excelat în cursele de viteză, dar și în hoplitodromos, o cursă purtând armură completă. Leonidas a obținut 12 victorii olimpice, un record neegalat până la Michael Phelps în era modernă.
– Chionis din Sparta a fost un specialist în săritura în lungime, stabilind un record de 7,05 metri la Olimpiada din 656 î.Hr., un record care ar fi rămas remarcabil chiar și în epoca modernă. Chionis este recunoscut și pentru performanța de la triplu salt, reușind să sară 15,85 metri.
– Arrichion din Phigalia a fost un luptător care și-a pierdut viața în timpul unei lupte, dar a câștigat postum datorită tehnicilor sale letale. A devenit un erou local și a fost onorat cu o medalie post-mortem.
– Polydamas din Skoutoussa a fost cunoscut pentru puterea sa incredibilă. A ucis un leu cu mâinile goale și a înfruntat trei războinici persani, câștigând respectul și admirația regelui Darius al Persiei.
– Onomastos din Smirna a fost primul campion olimpic la box, în anul 688 î.Hr., și a scris regulile acestei discipline. A câștigat de patru ori proba olimpică de box, un record care a rămas nedoborât în Antichitate.
– Melankomas a fost un pugilist cunoscut pentru stilul său defensiv, evitând să lovească adversarul și câștigând prin anduranță și răbdare. A rămas neînvins în cariera sa și a murit tânăr, fiind admirat pentru curajul și tactica sa unică.
– Orsippus din Megara a fost primul atlet care a alergat gol în cursa de stadion, la a XV-a Olimpiadă din 720 î.Hr., realizând că un om dezbrăcat aleargă mai repede decât unul îmbrăcat.
– Varazdat din Armenia a câștigat proba de box la Olimpiada din 383 î.Hr., iar pregătirea sa riguroasă și disciplinată i-a adus succesul în multiple competiții din Grecia.
– Cynisca din Sparta, sora regelui Agesilaus, a fost prima femeie care a câștigat o competiție olimpică, deși doar ca proprietară a carului câștigător, în 396 î.Hr. și 392 î.Hr. Aceste povești fascinante ale atleților antici demonstrează că spiritul competiției și căutarea excelenței sunt universale și atemporale. Realizările lor extraordinare au fost recunoscute și prețuite nu doar în Grecia Antică, ci și în întreaga lume cunoscută de atunci.
Concluzie
Jocurile Olimpice din Antichitate nu erau doar o competiție sportivă, ci și o celebrare a culturii și valorilor grecești. Sportivii care au participat și au câștigat aceste competiții au devenit legende, iar numele lor au dăinuit până în zilele noastre.
(Autor: Alexandru Eduard Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/sports/ancient-Olympic-Games
https://historia.ro/sectiune/general/topul-celor-mai-importanti-10-atleti-ai-581137.html
https://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2004/08/printable/040811_olimpiciantici.shtml
