Regimul comunist s-a instaurat în România în 1947, odată cu fraudarea alegerilor de către PCR și exilarea Regelui Mihai I. Deși cetățenii români au avut libertățile limitate timp de 42 de ani și contextul social de la acea vreme nu a fost tocmai favorabil, studenții își doreau doar să învețe, să creeze prietenii și să rămână cu amintiri care să dăinuie o viață întreagă.
Documentarul de față are în centru trei femei, Liliana, Maria și Floarea, care au terminat facultatea de mai bine de 30 de ani și au dorit să își împărtășească experiențele cu publicul.
Liliana a terminat Politehnica din București în 1991, doi ani mai târziu după Revoluție. Ingineria era în floare în orașul ei natal, Onești, așa că decizia ei de a deveni inginer a fost influențată de ceea ce a văzut în jurul ei. Ea a intrat din a doua încercare la Politehnică, deoarece admiterea pe atunci era mai strictă: dacă absolventul nu trecea examenul de admitere din prima încercare, nu exista sesiune de toamnă sau posibilitatea de a da la altă facultate. Trebuia să aștepte până când generația următoare dădea examenul.
„Studenția…cea mai faină perioadă, îmi amintesc și acum cu foarte mult drag de colegii mei, de clipele petrecute împreună…”, a fost una dintre declarațiile Lilianei pentru documentar.
Maria a terminat medicina la Iași în 1984 și este doctor pediatru la Onești în prezent. Ea și-a dorit dintotdeauna să fie medic, însă nu a știut exact pe ce se va specializa decât în momentul în care și-a văzut numele pe lista de admitere. Decizia ei de a da la medicină a fost cimentată de ambiția surorii ei mai mari, care a dat examenul de intrare la facultate de…7 ori. Cele două au intrat împreună la medicină și au ales, dintre pediatrie, generală și stomatologie, prima opțiune. Maria purta ochelari la acea vreme și inițial își dorea să dea la stomatologie, dar sora ei i-a spus că vederea ei ar putea fi o problemă în tratarea pacienților. În prezent, Maria nu regretă decizia.
„Cred că mi-am ales meseria care mi se potrivește. Îmi plac copii, dintotdeauna mi-au plăcut pentru că ei sunt sinceri, spre deosebire de adulți care se manipulează…”, a spus Maria despre meseria pe care și-a ales-o.
Floarea este șef control fiscal la Primăria Onești și a terminat Facultatea de Științe Economice de la Universitatea Babeș Bolyiai, Cluj Napoca. Motivația ei pentru a veni să studieze științe economice, pe lângă dorința de a scăpa de fizică și chimie, a fost sora ei mai mare care deja era studentă acolo. Au locuit în același cămin, aveau cursuri în aceleași clădiri și veneau împreună acasă. Deși Floarea își amintește cu drag de studenție, a găsit bucurii mai mari în viața de adult.
„De studenție nu știu musai dacă mi-e dor, mi-e dor așa de anii ăia raportat, acum am alte mulțumiri, împliniri prin prisma copilului”, a spus Floarea la începutul documentarului.
Restul documentarului, care are o durată de 21 de minute, prezintă informații despre căminele studențești de atunci, stagiul de armată obligatorie, practica agricolă, povești amuzante spuse de Liliana și Maria, un insert audio cu discursul lui N. Ceaușescu și, la final, câteva amintiri și impresii cu care au rămas cele trei femei după toți acești ani.
Scopul documentarului „Studenția în vremea comunismului” este de a prezenta faptul că studenții au fost mereu dintotdeauna, și-au dorit doar să profite de orice oportunitate care le ieșea în cale, se bucurau de tinerețe și învățau pentru a obține o educație superioară. De asemenea, acest material radiofonic se adresează și persoanelor de peste 50 de ani, care au prins acea perioadă când aveau în jur de 20 de ani și vor să își amintească de acele zile.
Autor: Catinca Andrușcă, FJSC
Realizat pentru lucrarea de licență, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării
RADOR – 5 iulie
