Context
În lumea antică, sportul ocupa un loc central în viața comunităților. Jocurile Olimpice, primele competiții sportive organizate în Grecia Antică, au fost un eveniment de o importanță extraordinară. Arenele și stadioanele unde se desfășurau aceste competiții erau centre unde oamenii se adunau, locuri unde erau celebrate forța, agilitatea și curajul sportivilor.
Arenele și stadioanele Antichității
- Stadionul din Olympia
Potrivit uneia dintre legende, după ce Hercule a finalizat cele 12 munci, el a construit Stadionul Olimpic pentru a-l onora pe Zeus, tatăl său. Se spune că Hercule a mers în linie dreaptă preţ de 200 de paşi, denumind această distanţă „stadion”, care mai târziu avea să devină unitate de referinţă în măsurarea distanţei. Chiar dacă Hercule a pus sau nu bazele Jocurilor Olimpice Antice, conform istoricilor, un lucru este sigur: Jocurile Olimpice s-au născut în jurul anului anului 776 î.Hr. în regiunea Olimpia din nord-vestul Peloponesului.
– Construcție și dimensiuni: Stadionul avea o lungime de aproximativ 192 de metri, iar lățimea varia între 28 și 34 de metri.
– Utilizare: Aici aveau loc cursele de alergare, fiind cea mai prestigioasă competiție. Alte evenimente includeau lupte, aruncarea discului și a suliței.
Timp de cinci zile, vara, o dată la patru ani, în timpul sărbătorilor lui Zeus, aveau loc Jocurile Olimpice. Ele adunau la start doar bărbaţii – cetăţeni liberi ai Greciei Antice, sclavii şi femeile fiind excluşi de la competiţie. Jocurile începeau cu o procesiune solemnă şi jertfe, cu defilarea concurenţilor şi cu jurământul olimpic. Apoi, a doua zi avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani, urmând ca în a treia zi să aibă loc întrecerile de alergare, lupte, box şi pancraţiu. Cea mai faimoasă şi disputată probă, cea de pentatlon avea loc în a patra zi a Jocurilor Olimpice, urmată de călărie şi alergările de care.
Jocurile Olimpice Antice şi-au atins apogeul în secolele VI şi V î.Hr., însă ulterior au început să cunoască un declin major din cauza influenţei din ce în ce mai puternice a Imperiului Roman în Grecia.
- Colosseumul din Roma
– Construcție și capacitate: Inaugurat în anul 80 d.Hr., Colosseumul putea găzdui între 50.000 și 80.000 de spectatori. Era folosit pentru lupte de gladiatori, vânătoare de animale și chiar bătălii navale simulate.
– Organizare: Arena avea un sistem complex de tuneluri și camere subterane pentru sportivi și animale, precum și un mecanism de acoperire pentru a proteja spectatorii de soare și ploaie.
Din vremurile când a fost folosit ca arenă de gladiatori şi a găzduit evenimente cu mii de fiare sălbatice, a văzut Imperiul Roman ridicându-se la anii de glorie, ca mai apoi să intre în decădere şi să dispară. Amfiteatrul a fost construit cu aproximativ 100.000 de sclavi, capturaţi de Roma în numeroasele sale războaie. Se spune că până la 400.000 de oameni şi-au găsit sfârşitul pe nisipurile arenei, de-a lungul a trei secole, dar şi un milion de animale sălbatice.
Construcţia Amfiteatrului Flavian a început sub împăratul Vespasian, în anul 72 d.Hr. Vespasian a considerat Colosseumul un cadou pentru poporul Romei, nefericit după domnia dezastruoasă a împăratului Nero. În 80 d.Hr., Titus, fiul lui Vespasian, deschide oficial Amfiteatrul, cunoscut şi sub numele de Colosseum şi decretează 100 de zile de jocuri. Construcţia avea să fie finalizată complet sub conducerea succesorului său, fratele mai tânăr Domiţian, în anul 83 d.Hr.
Clădirea avea formă ovală şi poziţionată pe o axă de la nord-vest la sud-est, axul principal măsurând 189 de metri, iar cel mai scurt 156 de metri. Ca referinţă, este aproape de două ori mai lung şi de 1,5 ori mai lat decât un teren de fotbal modern.
Colosseumul a fost construit din aproximativ 100.000 de metri cubi de piatră de travertin şi ciment roman, cărămizi şi blocuri de tuf. S-au adăugat aproximativ 300 de tone de bride de fier au fost folosite pentru a lega blocurile mari.
Colosseumul avea două intrări principale: Porta Triumphalis de nord-vest, care, după cum sugerează şi numele, era poarta folosită pentru procesiunile triumfale şi prin care intrau în arenă gladiatorii, şi Porta Libitinaria de sud-est, numită după zeiţa romană a funeraliilor şi înmormântării Libitina. Această poartă a fost folosită pentru a îndepărta trupurile celor care piereau în nisipurile arenei.
- Stadionul Panathenaic din Atena
– Istoric: reconstruit în marmură în 329 î.Hr., acest stadion găzduia Jocurile Panathenaice, care includeau curse de alergare, lupte și alte competiții sportive.
– Importanță: este singurul stadion din lume construit integral din marmură albă.
Povestea Stadionului Panathenaic / Panathinaiko sau simplu Stadionul Olimpic din Atena, incepe la sfârşitul secolului al V-lea î.e.n., într-o după-amiază de vară când filosoful Socrate şi elevul său Phaedrus au decis să se aventureze într-o zonă idilică din afara zidurilor Atenei. Istoricii greci sustin că acolo, sub un arbore imens, perechea a discutat despre iubire şi ură – aşa cum descrie mai târziu discipolul lui Socrate, transformând dialogul lor în piesa „Phaedrus” scrisă de Platon. Lângă ei, apele râului Ilissos se rostogoleau uşor, curgând pe lângă temple şi altare. Locul avea să fie mai târziu acelaşi cu cel pe care s-a construit „un miracol din marmură”.
Prin anul 338 î.Hr., oratorul Lycurgus avea să fie ales curator al fondului de război, un post pe care avea să stea mult mai mult timp decât se preconizase iniţial, după ce a reuşit să dubleze veniturile guvernamentale ale oraşului şi să găsească bani pentru a construi proiecte grandioase de lucrări publice. Stadionul Panathenaic a fost creat sub supravegherea sa, construit în locul sacru al râului, aproape de Ilissos, unde Socrate şi Phaedrus au căutat linişte şi umbră.
Atena avea acum un loc potrivit pentru competiţii sportive desfăşurate în timpul jocurilor panatenaice – Panathenaic înseamnă „al tuturor atenienilor” – una dintre marile sărbători ale oraşului.
Stadionul avea să fie folosit pentru prima dată în 330/329 î.Hr. A avut la început o formă dreptunghiulară, tipică stadioanelor greceşti antice, întâlnită şi la Olympia şi Epidaur. Terenul a fost donat de Deinia, iar costurile de construcţie exorbitante au fost acoperite prin donaţii majore, precum miile de perechi de boi furnizate de Eudemus din Plataea.Tronurile ornamentale au fost sculptate pentru regii Greciei, aşa cum dicta protocolul, dar şi pentru a asigura scaune mai confortabile.
În afara evenimentelor sportive, stadionul găzduia la acea vreme şi lupte cu animale, precum evenimentul istoric organizat de Hadrian, care a implicat 1.000 de animale sălbatice. Cariera de pe Muntele Penteli, care furnizase materiale pentru monumentele de pe Acropole, avea să furnizeze şi faimoasa marmură albă care va transforma complet stadionul, graţie lui Herodes Atticus.
Forma originală a Stadionul Panathenaic a fost ajustată sub forma unei potcoave – tipică stadioanelor din epoca romană, iar zona de relaxare a fost croită cu marmură pentelică strălucitoare. La fel de impresionant a fost un pod cu trei arce din faţa stadionului, care traversa Ilissosul şi a servit ca punct de acces monumental pentru atenieni, pentru a-şi croi drumul spre arenă. Numeroase statui de marmură au oferit, de asemenea, un decor generos.
Capacitatea stadionului depăşea 50.000 de locuri, iar istoricii vremii au scris că reprezenta un „miracol” din marmură, incomparabilă cu oricare alta din lume.
Strălucitorul stadion Panathenaic găzduieşte evenimente culturale şi sportive, fiind şi una dintre cele mai populare atracţii turistice ale Greciei.
Organizarea competițiilor in lumea antică
– Jocurile Olimpice antice: erau organizate la fiecare patru ani în Olympia, Grecia, erau evenimente religioase și culturale, pe lângă competițiile sportive. Jocurile includeau ceremonii de deschidere și închidere, sacrificii pentru zeii greci și festivități.
– Antrenamente și reguli: Sportivii se antrenau timp de 10 luni în gimnazii și palestrae (locuri dedicate exercițiilor fizice și luptei). Ultima lună de antrenament avea loc în Olympia, sub supravegherea arbitrilor.
Antrenamentele sportivilor
– Gimnaziile: in Grecia Antică, gimnaziile erau centre de educație fizică, unde sportivii se pregăteau pentru competiții. Acestea includeau piste de alergare, săli de lupte și bazine pentru înot.Iniţial aceste săli de sport fuseseră folosite pentru a-i antrena pe bărbaţii care urmau să plece în război. În timp, ele au devenit un fel de locuri de ieşit în societate, destinate exclusiv bărbaţilor. Grecilor le plăcea foarte mult să stea la soare, să aibă o piele bronzată fiind interesaţi să aibă un trup bine făcut, musculos.
– Palestrae: erau spații dedicate exercițiilor de luptă, echipate cu saci de nisip pentru antrenamente de box și zone pentru aruncarea suliței și a discului.
Alimentația sportivilor
– Dieta: dieta sportivilor greci era simplă, dar nutritivă, constând în principal din pâine, brânză, măsline, carne și pește. Uleiul de măsline era esențial în dieta lor, atât pentru consum cât și pentru masajele care pregăteau mușchii înainte de competiții.
– Suplimentele antice: nu există indicii că sportivii din Grecia Antică ar fi consumat anumite stimulente, echivalente ale subsţanţelor dopante de astăzi. Este clar însă că ştiau să folosească ierburile şi mineralele pentru trupul şi mintea lor. Sportivii consumau de asemenea un amestec de vin și miere pentru energie și rezistență. În Roma, sportivii gladiatori erau cunoscuți pentru consumul unei băuturi din cenușă de plante, bogată în calciu, pentru întărirea oaselor.
Aspecte inedite
– Reguli și pedepse: În Grecia Antică, trișatul era pedepsit sever. Cei prinși trișând erau amendați, iar banii colectați erau folosiți pentru a construi statui ale zeului Zeus, cunoscute sub numele de „Zanes”, pentru a descuraja alți sportivi să încalce regulile.
– Ceremonii de premiere: invingătorii erau recompensați cu coroane de lauri și ramuri de măslin. Întoarcerea lor în orașele natale era o sărbătoare grandioasă, fiind considerați eroi.
– Femeile în sport: deși femeile nu aveau voie să participe la Jocurile Olimpice, existau competiții dedicate acestora, cum ar fi Jocurile Hereene, unde concurau la curse de alergare.
Concluzii
Stadioanele și arenele antichității nu erau doar locuri de competiție sportivă, ci și centre culturale și religioase. Antrenamentele riguroase, dieta specială și organizarea meticuloasă a competițiilor reflectă importanța pe care o aveau aceste evenimente în viața cotidiană a vechilor greci și romani. Istoria acestor locuri și a sportivilor care le-au populat continuă să inspire și să fascineze.
Autor: Alexandru Eduard Balaci
*
Bibliografie
https://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2004/08/printable/040811_olimpiciantici.shtml
https://adevarul.ro/stiri-locale/ramnicu-valcea/foto-povestea-impresionanta-a-celui-mai-vechi-1973309.html
Despre sport si arhitectura (1) – De la teatrul grec, la Colosseum si pana la Arenele ROmane
RADOR – 15 iulie
