Alexandru Popescu, participant la olimpiada de la Mebourne, 1956
Al treilea om care practica stilul-fluture din Europa
Interviu realizat de Silvia Iliescu și editat de Alexandru Eduard Balaci
Cuvinte cheie : stilul fluture, de la fotbal, la înot, simțul apei, sovietizarea sportului românesc, festivalul Mondial al tineretului și păcii
A.P: Eu am ajuns la înot printr-o întâmplare care iniṭial a fost condusă de mama mea care vroia să mă scoată de la jocul de fotbal. Eu, pa la 11-12 ani aveam o mare cerinṭă sau, cum să explic asta, o mare înclinare spre mişcare, spre motricitate: jucam fotbal pe stradă, mă căṭăram prin pomi, făceam lucruri care, mă rog, nu prea le făceau plăcere părinṭilor mei.
Şi am ajuns să joc fotbal într-o echipă chiar naṭională, de pititci, dar care îşi avea rădăcinile la echipele CFR-ului care erau, mă rog, destul de departe de unde eram eu, de unde locuiam noi şi atuncea când mama a văzut că eu mă dedic tot mai mult acestui fotbal, a încercat cu un truc să mă scoată de la fotbal şi ştiind că nu va avea succes , a vorbit – educativ vorbind probabil a fost o greşeală, sau nepedagogic – a vorbit cu un doctor şi mi-au jucat mie un fel de farsă, discutând în faṭa doctorului că eu sunt predispus la tuberculoză şi că e foarte grav şi singura şansă ca să scap probabil cu viaṭă este să renunṭ la fotbal..
A.P: Şi singura şansă ar fi ca să mănânc foarte multe vitamine şi să practic înotul. Pe scurt, m-a luat şi m-a trimis la Poiana Ţapului o vară întreagă, cu asta s-a rupt contactul cu fotbalul şi aşa am ajuns la înot, pentru că într-adevăr, mi-a fost frică că o să mor.
S.I: Deci practic mama a ales înotul…
A.P: … fără să-şi închipuie un sport de performanṭă! Dorinṭa ei era să mă scoată de la fotbal cu orice chip. Şi din cauza asta, mă rog, am trecut la înot – visul ei era să cânt la pian! M-a chinuit cu învăṭatul pianului până când am avut un şoc şi eu şi n-am mai vrut deloc şi în fine… Şi eu jucând şi foarte bine baschet pe vremea aia, un prieten care stătea pe stradă lângă mine, care între timp a fost şi secretarul Federaṭiei de Inot, Dan Ionescu, mi-a spus: „Nu vrei să vii să joci polo pentru noi? Că este foarte bine…„ Şi m-am dus la polo şi acolo eu nu prea ştiam să înot dar mânuiam mingea bine . Dar, pe scurt, am ajuns să câştigăm Campionatul Naṭional la Juniori la polo, mi-aduc aminte la oradea, cred că era 1951 şi aşa am intrat pe filiera înotului.
S-a deschis bazinul de la Floreasca care era pe atuncea ceva deosebit, puteai să înoṭi iarna, era pentru România atuncea ceva cu totul deosebit! Şi mă rog, am mers acolo la bazinul Floreasca în fiecare seară, iarna, eram foarte fericit. Şi am pus pariu cu cineva care m-a provocat că merg la 100 bras, nu ştiu ce timp era pe atunci. Şi aşa m-am dus la bras şi am înotat prima dată bras şi am înotat a treia performanṭă, la juniori sau aşa ceva. Care l-a făcut pe antrenorul de înot să mă ia, din motive tactice m-a băgat şi în echipa de înot. Pe urmă m-am trezit la fluture. Am fost al doilea înotător de fluture în câteva luni. Şi pe urmă a intervenit noua tehnică a delfinului , în 1953.
Toṭi au râs de mine, că eu mă chinuiam să înot delfin, în fine. Şi am învăṭat acest delfin. Antrenorii mi-au spus: „N-ai nicio şansă…„ eu am înotat aşa, acolo, delfin, singur. Şi iar o fac scurt, deci era ‚53, în ‚54 am ajuns să fiu primul delfinist din România. În 1955 am ieşit al doilea delfinist din lume.
S.I: Deci staṭi puṭin, nu exista un antrenor specializat în delfin?
A.P: Nu, pentru că delfinul de-abia fusese descoperit ca tehnică. Şi erau doi-trei în Europa care înotau delfin, ceilalṭi înotau fluture clasic…
S.I: Deci dv numai prin exerciṭiu şi talent nativ, să zicem…?
A.P: Nu ştiu, eu cred că a fost şi o şansă, nu ştiu, a fost şi o şansă şi o conjunctură favorabilă. Dar sigur că m-am dus imediat foarte sus, în paralel jucam polo la Dinamo.
Între timp m-au cooptat la Dinamo ca să pot fi salarizat, să pot să fac sport de performanṭă mai bine, erau nişte interese între Dinamo şi Steaua şi rezultate sportive, mă rog, cum era întotdeauna. Şi aşa am ajuns, mă rog, din ce în ce mai sus, din ce în ce mai sus. M-am detaşat de România şi am ajuns pe plan internaṭional, mă rog, cunoscut şi cu rezultate bune…
Festivalul Mondial al Tineretului și păcii
S.I: Da dar să nu trecem aşad e repede. Despre festivalul din 1953, Festivalul Tineretului…
Aṭi participat atunci ?
A.P: Am participat dar foarte vag , eram, de fapt, primul an de înot, de-abia intrasem în echipa naṭională, dar eram, mă rog, o medioctitate, pe vremea aia. Nici nu mai ṭin minte… am participat în orice caz, dar fără să termin cu o medalie sau o finală sau aşa ceva.
S.I: Dar vă mai amintiṭi cumva, pentru români a fost important festivalul ăsta, era perioadă stalinistă, dar începuseră să vină străini…
A.P: Festivalul a fost o demonstraṭi de… regim, cum să spun…
S.I: …de propagandă…
A.P: Sigur că da, au venit o grămadă de personalităṭi din străinătate, cred că a fost şi un mare cântăreṭ, Paul Robeson sau aşa ceva, care era un bas deosebit şi care era american şi care cânta pe vremea aia, mă rog, şi oeră şi… au fot o grămaadă. Plus că a venit toată… tot lagărul din spatele Cortinei [de Fier], cu echipele naṭionale plus o grămadă de organizaṭii sportive „de stânga„ să spun aşa, din Europa, cum era la francezi, cred… cum îi spunea? Nu mai ştiu, nu mai ṭiu minte, în orice caz au venit nişte organizaṭii de stânga care au venit reprezentate şi de sportivi şi pentru că avea şi un caracter cultural acest festival sau aceste festivaluri care au început prima dată în 51` la Berlin şi s-au ṭinut din 2 în 2 ani pe urmă.
S.I: De asta am insistat şi v-am întrebat despre el pentru că era pentru prima oară când în România ajungeau străini…
A.P: A fost ca un fel de mică olimpiadă pentru România, adică Bucureştiul era pregătit , aveau… locuri unde erau cazaṭi aceşti sportivi. În parcul Herăstrău erau tot felul de reprezentaṭii pe care le făceau străinii sau românii. Era partea sportivă, foarte multe discipline de vară, aşa că era un fel de mică olimpiadă.
S.I: Puteaṭi avea contact nestingherit cu sportivii străini?
A.P: Da, atuncea nu…
S.I: …occidentali?
A.P: Între sportivi nu a fost nicio problemă. Adică cât erau pe bazele sportive nu era nicio problemă, nu eram, cum să spun, feriṭi ca să luăm contact cu ei, asta nu a fost… poate că era la alt nivel sau poate că erau oameni în spate care observau ce se întâmplă, cine vorbeşte cu ei, dar noi n-am avut nicio problemă. Dacă am fi vrut, puteam să stăm de vorbă cu oricine în baza sportivă sau… nu-mi aduc aminte să fi fost la un hotel unde stăteau ei sau unde stăteau ei, asta nu pot să ştiu.
S.I: La şcoală făceaṭi limbi străine ?
A.P: Se făcea foarte puṭin, era perioada de rusificare în care se făcea limba rusă , limba rusă, nu exista ca mai târziu latină sau engleză sau… chiar mai făceam, cred, şi franceză… Dar nu exista un liceu, cum să spun, umanist sau un liceu real sau cum se numesc astea, de tehnică, cum au apărut din câte ştiu eu, mai târziu. Unde se făceau mai multe limbi, s-a revenit la latină…
S.I: Bine, a fost deschiderea anilor ’60 când s-au schimbat lucrurile, dar acum era obligatorie limba rusă…
A.P: Era obligatorie limba rusă şi eu am trecut prin două sau trei reforme şcolare până am terminat liceul . Adică s-a terminat liceul cu 8 clase de liceu, pe urmă cu 9 clase de liceu, nu! cu 10, cu 11 şi cu 12 clase de liceu, în diferite stadii, deci era o serie întreagă de…
S.I: Deci din ‚, dela prima reformă cea mai mare şi până aṭi terminat….
A.P: Acolo nu mai ştiu; eu ştiu când eram eu, să zic ‚, când am început să-mi dau seama de lucrurile astea, au fost trei feluri de reforme până în ‚ când am terminat eu liceul. Ce a fost mai departe nu mai ştiu, că nu mai eram up to date cu treburile astea.
S.I: Anul 1955, vă rog să vorbiṭi despre anul ăsta care aṭi spus că a fost anul dv de vârf în ce priveşte performanṭa sportivă.
A.P: Da. Anul 1955 a început în martie când am fost trimişi în Belgia , la Gent în care s-a ṭinut un oarecare consurs de înot la care au venit tot felul de străini. Au venit olandezi ṭin minte, a venit… recordmena mondială la schmetterling [fluture] era pe vremea aia Ada Koch cred că o chema şi era o olandeză, a fost şi ea la acest turneu. Au venit francezi, au venit o grămadă şi eu am câştigat acolo suta de metri fluture – cum îi spunea pe vremea aia – iar timpul pe care l-am înotat era atuncea al doilea timp din lume, care se înotase până atunci în proba aia. Şi sigur că a făcut multă vâlvă, am ajuns pe coperta Miroir Sprint-ului din Franṭa, mă rog. Şi România a făcut şi ea cu treaba asta reclama şi propaganda care era obişnuită.
Şi pe urmă, în vară, a avut loc Festivalul de la Varşovia , Festivalul Tineretului, al care am luat parte şi la care am câştigat proba de 200 delfin. Acest festival era, cum spuneam, aproape un fel de campionat european pe vremea aia pentru că veneau aproape toate naṭiunile. Sigur că o parte din înotătorii din lumea vestică n-au fost prezenṭi, dar foarte puṭini au rămas în afara acestui festival sau rămâneau în afara acestui festival. La noi, la înot n-a rămas nicio mare somitate din Europa, atuncea, în afară. Mai ales la delfin unde erau ruşii, deveniseră foarte puternici, ungurii erau şi aşa şi aşa foarte puternici, dar…
S.I: Antrenamentele unde le făceaṭi?
A.P: Antrenamentele le făceam, în principiu, adică vara la Ştrandul Tineretului şi iarna la Sala Foreasca , nu erau încă bazine acoperite, alte bazine acoperite şi se trecuse de la Ştrandul Bragadiru unde era un fel de centru de înot până prin anii , se trecuse la Ştrandul Tineretului, pentru că ei au reuşit să facă o încălzire destul de primitivă a bazinelor, au adus un cazan de locomotivă de la Atelierele CFR şi l-au pus ca un fel de centrală de încălzire. Băgau aburul pe care îl făcea, îl băgau prin nişte pipe, aşa, nişte conducte în apă şi o încălzeau, pentru că apa era foarte rece.Şi sigur că asta a dat posibilitatea să se intensifice antrenamentele, oamenii să stea mai mult timp în apă, adică nu îngheṭau de frig după o jumătate de oră şi puteau… sigur că antrenamentele au crescut ca valoare, din această cauză şi din cauza asta s-a polarizat înotul bucureştean la Ştrandul Tineretului.
S.I: Vă mai amintiṭi cumva despre perioada în care s-a răspândit virusul poliomielitei în bazine?
A.P: Nu mai îmi amintesc…
S.I: …ştiu că a fost o perioadă din asta, foarte mulṭi înotători s-au îmbolnăvit…
A.P: Nu-mi amintesc…
Sfârșit
Bibliografie
https://olympics.com/en/olympic-games/melbourne-1956/videos
https://berlin-military.com/IV-World-Festival-of-Youth-and-Students-Bucharest-1953
https://www.ebay.com/itm/194572385842
