Vineri, 19 iulie, se împlinesc 190 de ani de la naşterea lui Edgar Degas, unul dintre cei mai mari pictori din lume şi un important reprezentant al impresionismului. Balerinele lui – centrul universului creaţiei sale -, sunt de o frumuseţe răvăşitoare, fie că sunt reprezentate în tablouri sau statuete, în schiţe sau studii, şi impresionează prin graţie şi nu prin erotism, prin limbajul gestual, în dauna liniilor curbate ale corpului, Degas fiind astfel un maestru incontestabil al pasiunii pentru corpul feminin aflat în mişcare. Dincolo de artistul excepţional se află, însă, o viaţă particulară care nu a fost tocmai generoasă cu el …
Hilaire-Germain-Edgar De Gas s-a născut la 19 iulie 1834, la Paris, într-o familie care preţuia foarte mult arta şi cultura, fiind şi una destul de înstărită şi cu o importantă istorie, tatăl său fiind bancherul Auguste de Gas iar mama sa, o frumuseţe de excepţie pe nume Célestine Musson.
Edgar a studiat la faimoasa şcoală Louis-le-Grande, urmând apoi cursurile Facultăţii de Ştiinţe Juridice. Lui Degas îi plăcea să îşi petreacă timpul liber făcând copii după marile tablouri expuse la Muzeul Luvru. A căpătat o pasiune deosebită pentru această artă, şi a renunţat la facultate, hotărând să se dedice în totalitate picturii.
A făcut parte din atelierul de pictură al lui Louis Lamothe, după care, în 1855, este admis la Şcoala Superioară de Arte Frumoase, unde nu rămâne însă prea mult timp.
În anul 1856, Degas face o călătorie la Napoli la bunicul său, Hilaire de Gas, iar apoi merge la Roma, unde ia parte la cursuri de pictură organizate la Vila Medici şi copiază opere ale maeştrilor – Manet, Renoir, Monet, Sisley, Cezanne – , frecventând numeroase muzee şi biserici.
Începe să fie cunoscut drept pictorul înaltei societăţi, operele sale oglindind toate obiceiurile vieţii de high-life. După războiul franco-prusac şi revenirea sa de pe front, Degas pleacă în America împreună cu fratele său, dar după un an revine în Franţa.
Degas frecventează din nou muzeul Luvru, unde în anul 1862 se întâlneşte cu Édouard Manet, iar cei doi artişti se împrietenesc, având întâlniri dese, acasă sau la atelierul artistului, ori la cafeneaua Guerbois, locul preferat al tinerilor pictori, unde puteau fi remarcaţi Claude Monet, Auguste Renoir, Alfred Sisley sau Paul Cézanne.
Începe să fie fascinat de dansatoare pe care le studiază cu atenţie şi pe care le pictează. Pe plan personal începe să capete faimă, însă în plan familial este afectat de dificultăţi financiare cauzate de falimentul băncii care era în proprietatea familiei.
În 1872 începe să aibă probleme cu vederea, această stare deteriorându-se din ce în ce mai mult odată cu trecerea timpului, însă îşi descoperă noi pasiuni: sculptura, gravurile şi poezia. Ulterior se îmbolnăveşte de pneumonie.
În 1874, Degas participă la prima expoziţie de pictură organizată în salonul fotografului Nadar, expoziţie care declanşează un scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de impresionişti.
La cea de-a doua expoziţie a impresioniştilor, în 1876, în galeria lui Durand-Ruel, Degas expune 24 de lucrări.
În 1877 participă la cea de-a treia expoziţie a impresioniştilor, unde vinde un număr important de tablouri, însă acest succes este marcat de deteriorarea stării sale de spirit, din cauza singurătăţii, a lipsei resurselor materiale, dar şi a problemelor familiei.
În mai 1886, la ultima expoziţie a impresioniştilor, Degas prezintă tabloul „Modista” şi o serie care constă din zece nuduri feminine (printre care „După baie” sau „Femeie ştergându-şi picioarele”), în legătură cu care scriitorul Huysmans nu-şi precupeţeşte laudele: „Desenul rapid şi nervos este în măsură – aşa cum se întâmplă cu desenele japoneze – să fixeze într-un mod cu totul original vibraţia, mişcarea şi gestul”.
În ultimii 10 de ani ai existenţei, viaţa sa sentimentală a fost una cât se poate de pustie, iar compania femeilor o găsea doar în casele de toleranţă pe care le frecventa. În acei ani, singuratatea îl apăsa din ce în ce mai mult, boala sa de la ochi se agrava, iar în plus, se confrunta cu o scadere considerabilă a auzului. Ajuns aproape orb, pictorul a renunţat la marea sa pasiune artistică ajungând să îşi pună loiala menajeră, pe nume Zoe Closiet, să îi citească ziarul, deoarece lui îi devenise un gest imposibil.
Însă încă din timpul vieţii, Edgar Degas a cunoscut gloria şi preţurile excepţionale ale lucrărilor sale, graţie dansatoarelor. La 10 decembrie 1912, în timpul unei licitaţii la Rouart, colecţionarul american H. O. Havemeyer a cumpărat „Danseuses à la barre” (1876-1877) pentru suma de 435.000 de franci, o sumă fabuloasă în acea epocă.
Măcinat de problemele de sănătate, Degas a murit la 27 septembrie 1917, fiind înmormântat la cimitirul Montmartre din Paris. La moartea sa, a rămas o moştenire artistică de excepţie, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri şi sculpturi, iar în atelierul artistului au fost găsite circa 150 de sculpturi, cele mai multe dintre acestea întruchipând balerine…
