Joi, 25 iulie, se împlinesc 60 de ani de la moartea sculptorului şi profesorului Cornel Medrea, membru corespondent al Academiei Române. Dragostea sa pentru neamul românesc şi spiritul său patriotic curat ardelenesc, l-au atras spre portretistica istorică şi de monumentalitate, iar puterea sa de sinteză şi de realizare deplină a calităţilor de sculptor monumentalist, a exprimat-o în toată splendoarea prin monumentele închinate marilor patrioţi români din Ardeal.
Cornel Medrea aparţine generaţiei de artişti români formaţi în prima jumătate a veacului al XX-lea, a cărui operă bogată şi valoroasă a contribuit la afirmarea europeană a artei plastice româneşti.
* * * * *
Cornel Medrea s-a născut la 8 martie 1888, în comuna Miercurea, judeţul Sibiu, într-o familie de ţărani cinstiţi şi gospodari.
A frecventat cursurile şcolare la Alba Iulia, unde s-a mutat cu părinţii, perioadă în care tânărul Cornel Medrea, a demonstrat psiune şi abilităţi pentru desen.
Părinţii şi profesorii săi l-au îndrumat şi sprijinit să continue perfecţionarea aptitudinilor artistice la şcoli superioare de specialitate.
În anul 1905, începe să studieze, timp de patru ani, la Şcoala de Arte şi Meserii de la Zlatna o instituţie care îmbina învăţământul teoretic cu instruirea practică în cioplirea şi şlefuirea pietrei – frecventată şi de alte viitoare personalităţi ale artei plastice româneşti precum Ioan Georgescu, Dimitrie Paciurea, Constantin Brâncusi, Ion Jalea sau Ion Vlasiu.
Cornel Medrea parcurgea astfel discipline precum aritmetica, geometria plană şi în spaţiu, desen liber, desen de specialitate, desen scris, caligrafie, curs de modelaj, tehnologia industriei pietrei, studiul construcţiilor, chimia, naturale, contabilitate şi devize, igienă şi limba maghiară.
Ca urmare a rezultatelor excepţionale şi a calităţilor artistice demonstrate, profesorii Ferencz Joszef, Daniel Erno, Lucasi Bella şi Lucasi Laslo, l-au îndrumat să frecventeze Academia de Artă Decorativă de la Budapesta, iar în perioada care a urmat, 1909 – 1912, în capitala Ungariei, este remarcat de sculptorul Zala György (1857-1937) la atelierul căruia a şi lucrat pentru o vreme.
La 19 iunie 1912, Şcoala Regală de Artă Decorativă, i-a acordat Diploma cu Certificatul de Eminent.
În anii 1912-1913, tânărul Cornel Medrea vizitează muzeele de la Viena, Dresda, Leipzig şi München, cu scopul de a-şi îmbogăţi cunoştinţele în legătură cu operele renumiţilor artişti în domeniu, din Europa. Trebuie spus că Medrea era lipsit de mijloacele financiare necesare acestor deplasări, astfel că el călătorea pe jos.
A revenit, apoi, acasă, animat de cele văzute în muzeele Europei, cu o puternică dorinţă de afirmare, calitatea şi talentul demonstrat de primele sale lucrări fiind unanim recunoscute de critica artistică şi de presa vremii din Ardeal.
Din anul 1914, participă la Saloanele Oficiale din București, la expozițiile grupărilor „Tinerimea artistică”, „Arta română” etc, şi, în acelaşi an, realizează bustul poetului George Coșbuc, care este amplasat la Sibiu.
Către finalul anului 1914, a ales să se stabilească la Bucureşti, fiindcă trăia într-o epocă în care românii din Transilvania aveau o situaţie dificilă şi ca urmare a evenimentelor istorice ale acelor vremuri. Despre acest moment, Cornel Medrea avea să mărturisească:
„În preajma Primului Război Mondial, am venit din Ardealul obidit de o plutocraţie trufaşă, să caut dincoace de munţi o libertate, care cu amar am constatat curând, că era numai libertatea unei oligarhii în goana îmbogăţirii oneroase pe spinarea unui biet popor care o ducea tot atât de greu ca şi acolo (Ardeal). În lucrările mele de atunci, deseori am încercat reprezentarea acestei tristeţi”.
Medrea va expune la Bienala din Veneția – în anii 1928, 1938, 1956 și 1958 – și la multe alte manifestări artistice din străinătate.
Astfel, Cornel Medrea a avut expoziții personale în anul 1925 – la Maison d’Art, împreună cu Dimitrie Paciurea și Gabriel Popescu, la Paris, în 1929, la Ateneul Român, împreună cu Elena Serova, în 1944, o expoziție retrospectivă, la Școala de Arhitectură din București şi în 1948, o altă expoziție retrospectivă, în urma căreia, sculptorul va dona Statului Român majoritatea lucrărilor sale pentru viitorul Muzeu Medrea, care avea să fie inaugurat în anul 1957.
De asemenea, Cornel Medrea a participat la alte numeroase expoziții de grup, printre acestea aflându-se, în perioada 1914 – 1918, expozițiile Societății „Tinerimea Artistică”, în anii 1925 şi 1926 – Salonul Oficial, București, în anul 1928 – Expoziția Universală de la Barcelona, Spania, în 1937 – Expoziția Internațională de la Paris, în 1939 – Expoziția Internațională de la New York, în perioada 1959 – 1960 – expoziții de artă românească la Bratislava, Praga, Berlin, Atena, Cairo, Alexandria, Belgrad, Helsinki, Budapesta, iar între anii 1961 – 1963 – expozițiile de artă românească de la Sofia, Ankara, Istanbul, Damasc şi Expoziția Internațională de sculptură, de la Muzeul Rodin din Paris.
Între anii 1939 – 1964 a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București (Institutul „Nicolae Grigorescu”), iar în anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Printre lucrările sale cele mai valoroase – portrete, busturi, nuduri, evocările istorice, statuete, monumente publice sau funerare, reliefuri ori reprezentări alegorice, lucrate în lut, ipsos, piatră, bronz, terra-cotta şi mai rar, lemn – amintim bustul lui Molière, realizat în anul 1919 (amplasat la Teatrul Național din București), Victor Hugo, bust, 1919 (Teatrul Național din București), Barbu Ștefănescu Delavrancea, bust, 1920 (Șoseaua Kiseleff, București), Monumentul eroilor ceferiști, 1923, realizat împreună cu Ion Jalea (amplasat în București), Șt. O. Iosif, bust, 1926 (Parcul Central, Brașov), Şt. O. Iosif, bust (Rotonda scriitorilor din Parcul Cișmigiu din București), Monumentul lui Avram Iancu, 1927 (Câmpeni), Traian Lalescu, bust, 1930 (Timișoara), Statuia lui Andrei Mureșanu, 1932 (Bistrița), Statuia lui Vasile Lucaciu, 1932 (Satu-Mare), Reliefurile de la Mausoleul de la Mărășești, 1930, realizate împreună cu Ion Jalea, Statuia Dr. Ioan Rațiu, 1929 (Turda), Medalioane ale voievozilor români, 1934 (Palatul Regal, București), Mihai Eminescu, bust, 1938 (Giurgiu), Gheorghe Lazăr, bust, 1938 (Avrig), Pescarii, grup statuar, 1959 (Constanța), Elena Cernei, bust, 1962 (București), Margareta Pâslaru, bust, 1962 (București, Palatul Șuțu) şi Statuia „Copilul cu broasca” din Constanța, 1962.
Pentru realizările sale artistice şi pentru cariera sa remarcabilă, Cornel Medrea a primit numeroase premii şi distincţii: în anul 1921, distincţia de „ofițer al Coroanei” din partea Direcției generale a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, Diploma de Onoare la Expoziția Internațională de la Barcelona (1929), Marele Premiu la Expoziția Internațională de la Paris (1937), pentru relieful „Dragoș și Zimbrul”, Premiul internațional la Expoziția internațională de la New York (1939), pentru relieful „Cultura”, Premiul de Stat (1956) şi Titlul de Artist al Poporului (1957).
Aşa cum aminteam, Medrea a donat statului un număr de 118 lucrări şi 38 desene, o colecţie care a fost expusă câţiva ani la Palatul Mogoşoaia, iar din anul 1957, a fost găzduită într-un imobil de pe Strada G-ral Constantin Budișteanu nr. 16, fiind primul şi singurul muzeu dedicat sculpturii din România.
Cornel Medrea a trecut la Domnul la 25 iulie 1964, la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
În anul 1972, Marin Mihalache publica, la Editura Meridiane din Bucureşti, volumul biografic „Cornel Medrea”.
Din păcate, în perioada 2000-2003, șapte statui din stațiunea Mamaia, clasificate ca monumente istorice de categoria B – realizate din bronz și aparținând unor sculptori români celebri: Ion Jalea, Oscar Han, Cornel Medrea, Mac Constantinescu și Constantin Baraschi – au dispărut, fără să fi fost găsite până astăzi. Printre aceste monumente dispărute, se flau lucrările lui Cornel Medrea – „Primăvara” (1964), „Bustul lui Ovidiu” (1958) şi „Basorelief”.
La 21 ianuarie 2016, avea loc, la Grand Hotel Continental din Bucureşti, lansarea albumului „Cornel Medrea: sculpturi in colectia Muzeului Municipiului Bucuresti”, autori fiind dr. Liana Ivan-Ghilia şi Laurenţiu Solomon, specialişti ai Muzeului Municipiului Bucureşti. În cadrul lansării, prezentarea operei lui Cornel Medrea a fost susţinută de dr. Ioana Beldiman şi dr. Ioana Vlasiu, istorici de artă renumiţi şi apreciaţi cercetători, pasionaţi ai sculpturii din România.
Colecţia Cornel Medrea cuprinde, în forma sa actuală, 384 lucrări de sculptură şi desene, iar din anul 2007, cele mai reprezentative lucrări au fost expuse în incinta Palatului Parlamentului.
