Vizita premierului israelian Benjamin Netanyahu la Washington a făcut legătura între două mari subiecte de actualitate, conflictul din Gaza și tensiunile politice și electorale din SUA, în vreme ce presa internațională se arată îngrijorată și pentru securitatea europenilor în ajunul începerii Jocurilor Olimpice de la Paris.
Armata israeliană a anunțat joi că a găsit în Fâșia Gaza cadavrele a cinci ostatici uciși de organizația teroristă Hamas în timpul pogromului din 7 octombrie, transmite France 24. E vorba de o educatoare de grădiniță de 56 de ani, Maya Goren, și patru soldați și apărători voluntari, ale căror cadavre au fost duse în tunelurile palestiniene. Decisive au fost „informațiile precise ale serviciului secret” Shin Bet, obținute prin interogarea teroriștilor Hamas capturați în Gaza, reține agenția italiană Ansa. Ea mai menționează că „Hezbollahul libanez, aliat cu Hamas și Iran, a revendicat joi răspunderea pentru o serie de atentate împotriva pozițiilor militare israeliene din Galileea Superioară”. Între timp, pe plan intern, editorialul cotidianului israelian Haaretz reclamă un nou „puci judiciar” al extremei drepte din parlament și guvern. Miza e ca judecătorii de la Curtea Supremă și avocatul poporului să poată fi numiți de către politicieni în locul organelor de profil apolitice care dețin acum atribuția. The Financial Times preferă să analizeze tabloul general: „Sunt decenii de când regimurile arabe zdrobesc dizidența, îngheață reforme, îndoctrinează copii și-și umflă bugetul militar în detrimentul progresului social – totul în numele Palestinei. Problemele sistemice ale Orientului Mijlociu nu se vor rezolva dacă și când un stat palestinian va lua ființă. Și invers, nu va exista progres persistent în regiune cât timp mai durează cea mai lungă ocupație din vremurile moderne. Nedreptatea și impunitatea se alimentează reciproc, într-un cerc vicios interminabil”.
Premierul Netanyahu şi-a ținut miercuri discursul în Congresul american, solicitându-i Americii să aprobe un nou ajutor militar pentru Israel: „Nu ne protejăm doar pe noi. Dușmanii noștri sunt dușmanii voștri, lupta noastră e lupta voastră, iar victoria noastră va fi victoria voastră. Pentru ca forțele civilizației să triumfe, America și Israelul trebuie să rămână unite”, consemnează Le Monde. Miilor de manifestanți anti-Israel din Washington, Netanyahu le-a transmis: „dacă vă place când tiranii de la Teheran care spânzură homosexuali de macarale și ucid femei care nu-și acoperă părul vă aplaudă și vă finanțează, atunci ați devenit oficial idioții utili ai Iranului”. „Vizita face valuri în toiul tulburărilor politice din SUA, cu retragerea lui Joe Biden din cursa pentru Casa Albă. Administrația Biden a fost deranjată în ultimele luni de consecințele răspunsului israelian la atacul Hamas, insistând asupra protecției civililor și suplimentării ajutorului umanitar”, remarcă alt cotidian francez, Le Point. Și Ansa leagă vizita de tensiunile interne: „Premierul a vorbit aproape o oră într-un Capitoliu divizat și bine supravegheat, cu numeroase absențe în rândul democraților (în jur de 80, conform CNN) și printre protestele fulminante ale miilor de manifestanți pro-palestinieni, care l-au asediat și în fața hotelului de la Watergate”. Un reportaj din New York Post arată că protestele au fost deosebit de radicale ca mesaj: trei drapele americane din Union Station au fost coborâte de pe catarge, incendiate și înlocuite cu steaguri palestiniene, monumentele din piață au fost vandalizate cu lozinci precum „Vine Hamas” și „Aboliți Israelul”, iar pe lângă steagurile Hamas și alte însemne teroriste a putut fi văzută și o pancartă promovând „soluția finală” imaginată de Hitler. Într-un clip un grup de protestatari scandează „Dumnezeu e mare”, sintagmă strigată de obicei de teroriștii islamici înainte de a lovi. Reacționând la acestea, fostul președinte Donald Trump a cerut la Fox News un an de închisoare pentru profanarea drapelului SUA. Însă el a cerut și „încetarea rapidă a războiului și returnarea ostaticilor, adăugând că Israelul trebuie să își gestioneze mai bine «relațiile publice»”. Revenind la discursul lui Netanyahu, publicația israeliană Ynet News îl consideră „excelent – și deficient”. A fost un discurs abil construit, special pentru audiența americană, un „succes politic garantat”. Totuși, autorul îi lasă ultimul cuvânt unui istoric din kibbutzul Nir Oz, al cărui fiu e încă ostatic în Gaza: „A fost teatru politic ieftin, urmărind doar să-i amelioreze poziția în cadrul coaliției de guvernare. N-a îmbunătățit securitatea Israelului ori imaginea lui în ochii opiniei publice mondiale. N-a făcut nimic pentru a grăbi eliberarea ostaticilor noștri. Ca israelian, a fost jenant și dureros să urmăresc discursul.” Britanicul The Telegraph are o viziune mai favorabilă, apreciind în titlu că discursul a expus „ipocrizia crasă a Vestului”, deși, citind textul, te lămurești că e de fapt a stângii. Un anumit fragment din cuvântare atrage într-adevăr atenția: „Aceasta nu e o ciocnire a civilizațiilor. E o ciocnire între barbarie și civilizație. E o ciocnire între cei care glorifică moartea și cei care venerează viața”.
„Apărarea democrației e mai importantă decât orice titlu”, a declarat miercuri președintele american Joe Biden, folosindu-și primul discurs public de după anunțul abandonului electoral pentru a-l ataca pe Donald Trump, calificându-l „o amenințare existențială pentru democrație”, transmite Euronews. The Wall Street Journal observă însă că președintele nu și-a explicat nicicum părăsirea cursei electorale: de ce acum cinci zile era fără rezerve în competiție, iar azi e exclus să mai continue? Discursul nu va risipi deloc speculațiile că a fost vorba de o „lovitură de palat a eminențelor cenușii democrate”. O altă nedumerire (de ce nu o contestă nici un democrat pe Kamala Harris într-o competiție internă a partidului) își găsește un neașteptat răspuns în The Washington Post. Harris e „neîndoielnic vulnerabilă”: e la fel de nepopulară ca Biden (cel mai nepopular președinte din ultimii 70 de ani), predispusă la gafe ca Biden, dar fără scuza vârstei, și, spre diferență de el, se plasează la stânga radicală. Partidul are destui candidați potențiali mai buni, dar ei optează să-și „păstreze pulberea uscată pentru 2028”. Ceea ce denotă că ei „nu cred cu adevărat că Trump e o amenințare la adresa democrației. Par încrezători că, dacă Trump va fi ales, patru ani mai târziu vor avea loc iar alegeri libere și corecte”. Revista Foreign Policy analizează direcția politicii externe într-un eventual nou mandat Trump. Vestea bună e că el „respinge strategia hegemoniei liberale pe care neoconservatorii și liberalii intervenționiști o promovează de 30 de ani”. Vestea proastă e că Trump are în minte o „imagine depășită a poziției Americii în lume”, pe baza căreia crede că țara își poate permite să facă ce vrea ea, acționând doar unilateral. Or acest lucru nu era valabil nici măcar în „momentul unipolar” și cu atât mai puțin acum. Săptămânalul britanic The Economist încearcă să prezică, din contră, care ar fi politica externă a unei președinte Harris. Ca vicepreședintă a țării și președintă a Senatului ar fi trebuit să prezideze ședința comună a camerelor la care a luat cuvântul Netanyahu. Însă ea a optat „ca primul ei gest pe scena globală în calitate de proaspătă candidată la președinție să fie unul de dispariție”, mergând în schimb să vorbească la un club istoric al studentelor negre din Indianapolis. Totuși, dacă în privința Israelului ne putem aștepta de la ea la o poziție mai dură, ne asigură Economist, ne putem aștepta și la „continuitate în privința Chinei și Rusiei”.
Dincolo de Atlantic, Jocurile Olimpice de la Paris constituie mai degrabă un motiv de îngrijorare din cauza amenințărilor teroriste. Agenția Reuters relatează că poliția antitero din Franța a anunțat că un al doilea tânăr de 18 ani a fost arestat joi în legătură cu planuri privind comiterea unuia sau mai multor atentate în locuri neprecizate, după arestarea altuia marți. Recent a fost arestat în Franța și un adolescent cecen care plănuia să atace Jocurile. Și poliția belgiană a efectuat joi 14 percheziții domiciliare în cadrul unei anchete privind terorismul, arestând șapte indivizi. Cotidianul spaniol La Razon avertizează că „ISIS ar putea pregăti un atac de anvergură în Occident pentru a aniversa 10 ani de la înființare. Cea mai periculoasă filială a ei, ISPK (în Afganistan și Pakistan) a organizat anul acesta atacuri în Iran și Rusia, printre alte țări, iar jihadiștii ei au fost depistați chiar și în SUA”. The Jerusalem Post remarcă, printre alte amenințări online, un clip în care un individ mascat cu steagul palestinian pe haine declară: „Ați sprijinit regimul sionist în războiul lui criminal contra poporului Palestinei. I-ați invitat pe sioniști la Jocurile Olimpice. Veți plăti pentru ce ați făcut! Râuri de sânge vor curge pe străzile Parisului. Această zi se apropie, cu voia lui Dumnezeu. Dumnezeu e cel mai mare”. Săptămânalul britanic The Spectator observă că dacă te plimbi acum prin Paris totul pare bine și frumos – o imagine clasică de ilustrată. Numai că acea fațadă e menținută cu prețul mobilizării a 45.000 de polițiști ajutați și de 10.000 de militari și al unei grave „încălcări a libertății civice”: localnicii din centru sunt nevoiți să umble după ei cu un cod QR pentru a-și putea justifica oricând prezența poliției. „Dacă Jocurile se vor desfășura în liniște, va fi numai datorită lunilor de pregătiri de securitate ale tuturor instituțiilor polițienești.” Și, referindu-se la cauzele de substrat care impun asemenea măsuri, „realitatea Franței din 2024”, autorul se bucură că măcar „politicienii pot trăi în acea ilustrată. Păcat că noi, restul, nu putem”.
(Andrei Suba/RADOR RADIO ROMÂNIA)
