Sâmbătă, 27 iulie, în calendarul ortodox este prăznuit Sfântul mare mucenic și tămăduitor Pantelimon, un model de trăire întru Hristos. Acest sfânt este adesea numit „doctor fără de arginţi”, fiindcă nu cerea nimănui să-i plătească pentru binefacerile sale, deci nu a umblat după averi ci s-a mulțumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui.
Frate mai mic al Sfântului Ilie, Sfântul Pantelimon era cunoscut şi ca Sfântul Ilie cel mic (sau cel şchiop), sau Pintilie Călătorul şi este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, fiindcă şi-a pus întreaga viaţă sub semnul ajutorării semenilor săi, bolnavi cu trupul dar mai ales cu sufletul, devenind o pildă de curaj, smerenie şi altruism, un reper moral şi spiritual.
* * * * *
Sfântul Pantelimon a venit pe lume în anul 284, la Nicomidia, primind la naştere numele de Pantoleon (adică „cel în toate puternic ca un leu”), un nume pagân, fiindcă tatăl său, Eustorgios, împărtăşea credinţa în zei. Evula, mama sa, era creştină şi a murit la doar câţiva ani după naşterea micului Pantoleon.
Tatăl său a avut iniţiativa de a-l da pe cel mic, spre îngrijire, lui Eufrosin, renumit medic, iar Pantoleon a ajuns, în timp, la o cunoaștere aprofundată a tainelor medicinei. Atât de mult a ajuns să înveţe, încât însuşi împăratul Maximian (286-305) i-a remarcat calităţile şi şi-a exprimat intenţia de a-l aduce la palatul său, ca medic particular.
Însă preotul Ermolae a ajuns să îl cunoască pe tânăr şi i-a povestit despre adevăratul Doctor, adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, care va vindeca orice boală fără aplicarea nici unei plante medicinale, doar prin harul Lui, îi curăţă pe leproşi, opreşte hemoragiile, îi mântuieşte pe cei posedaţi de demoni, vindecă alte boli incurabile.
Iar despre zeii pe care Maximian îi venerează, preotul i-a spus tânărului că nu sunt altceva decât manifestări invocate din fabule mincinoase pe care oamenii le cred.
La scurt timp după prima discuție cu Sfântul Ermolae, tânărul Pantoleon a început să îl viziteze cu regularitate pe acesta și a fost inițiat de el în tainele credinței.
Pantoleon a ascultat cu atenţie spusele preotului, interpretând vorbele acestuia ca fiind adevărate şi drepte, dorind să corecteze necredinţa moştenită de la tatăl său şi să accepte cuvintele credincioasei sale mame, ale cărei învăţături le onora şi le iubea.
Iar după ce l-a scos din gherele morţii pe un copil care fusese muşcat de o năpârcă, cum altfel decât prin chemarea lui Iisus Hristos, Pantoleon a cerut să fie botezat, preotul Ermolae oferindu-i această taină şi acordându-i numele de Pantelimon, care se traducea drept „cel cu totul milostiv”.
O altă minune săvârşită de Sfântul Pantelimon, a fost vindecarea unui orb, căruia, prin harul adevăratului Dumnezeu, şi folosindu-l pe el ca instrument, i-a redat omului vederea. Tocmai de aceea, tot în această zi se face şi pomenirea Orbului care a fost tămăduit de Sfântul Pantelimon.
Sfântul Pantelimon a rămas singur pe lume, iar după moartea părinţilor a eliberat toţi sclavii, averea familiei a împărţit-o săracilor, iar pentru binefacerile realizate nu primea nicio plată, fiind numit „doctor fără de arginţi”.
Sigur că ceilalţi medici din Nicomidia deveniseră invidioși, iar pentru că a îngrijit un creștin care fusese chinuit chiar din ordinul împăratului, Maximian ordonă ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, iar mai apoi să-i fie tăiat capul.
Doar că, după fiecare tortură, se vindeca în chip minunat, iar ostaşii trimişi să-i taie capul au exclamat în faţa sa „Roagă-te pentru noi, omule sfânt, ca să ni se ierte păcatele!”. Sfântul Pantelimon i-a îndemnat totuşi să îndeplinească porunca primită de la împărat, călăii au sărutat trupul sfântului, apoi unul dintre ei a luat sabia şi i-a tăiat capul. Se spune că nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat Sfântul Pantelimon s-a umplut de roade.
Şi pentru ca trupul său să nu fie luat de creştini, acesta a fost ars, însă, mare minune, credincioșii i-au găsit în cenuşă trupul intact și l-au îngropat cu mare cinste, la doar câteva zile de la moartea sa, în anul 303.
Sfântul Pantelimon a rămas, de atunci, ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, moaştele sale au fost cinstite de la bun început de creştini, iar în timpul prigoanelor, acestea au fost păstrate ca odoare de mare preţ.
Părţi ale sfintelor moaște ale Sfântului Pantelimon au fost împărţite în toată lumea, pentru alinarea și vindecarea credincioșilor suferinzi, iar capul său se află acum la mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon de la Sfântul Munte Athos.
După moartea sa, Sfântul Pantelimon a săvârşit multe vindecări de diverse boli şi posedări demonice. Numeroase biserici, capele, paraclise, mănăstiri, spitale, cabinete și instituții medicale din înteaga lume sunt puse sub ocrotirea Sfântului Mucenic Pantelimon.
În România, Catedrala Mitropolitană din Iași, Catedrala Episcopală din Galați – unde sunt și moaștele Sfântului Nectarie – , Catedrala Arhiepiscopală a Tomisului din Constanța şi Mănăstirea Oaşa, păstrează câte o părticică din sfintele sale moaște, iar în București, mai multe biserici oferă spre închinare credincioșilor câte o bucăţică din cinstitele moaște ale Sfântului Doctor fără de arginți Pantelimon: Biserica Sfântul Pantelimon, Mănăstirea Plumbuita, Biserica Sfântul Stelian Lucaci, Biserica Stavropoleos, Biserica Sfântul Dumitru Poștă, Biserica Adormirea Maicii Domnului-Precupeții Noi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare, Biserica Sfântul Alexie.
* * * * *
Ziua prăznuirii Sfântului Pantelimon, ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, vine cu multe tradiţii şi superstiţii.
Una dintre acestea spune că, în această zi, cerbul iese din apă și aceasta începe să se răcească, frunza teiului se întoarce pe dos, semn că vara se apropie de final, iar în locul ei va veni iarna.
De asemenea, în mai multe zone ale ţării, în această zi se mănâncă porumb și dovlecei, pentru ca oamenii să fie mai viguroși în perioada iernii.
În ziua de Sf. Pantelimon se împart multe fructe, pentru ca poamele să nu fie viermănoase anul următor şi, de asemenea, se spune că oamenii care lucrează în ziua de Sfântul Pantelimon sunt condamnați să se îmbolnăvească, să aibă parte de ceasuri negre și pagube în viața de familie.
