Ultima dată când s-a putut vedea un fizic asemănător cu cel al românului David Popovici – câștigătorul de luni, 29 iulie, la proba de 200 m liber – a fost într-un tablou de Toulouse-Lautrec. El l-a pictat pe Valentin Fără Oase, dansator și contorsionist de la Moulin Rouge. Subțire, aproape hieratic, românul pare, asemenea personajului pictorului, o ființă fără schelet, dintr-un material pe cât de vag, pe atât de flexibil, aproape ca un cauciuc, un exemplar pe care ezităm să-l încadrăm printre vertebrate.
David Popovici împlinește 20 de ani pe 15 septembrie. Pe pământ, corpul lui pare imperfect, ca al unui adolescent în creștere, un slăbănog al cărui tiv trebuie în permanență desfăcut, cu chipul emaciat. În bloc-starturile de la Paris, acest corp de 1,90 m și 79 kg, cu o anvergură de 2,05 metri, părea o anomalie. Parcă am fi în acele vechi reclame caricaturale pentru aparatele de exerciții fizice, în care oamenii erau arătați înainte și după folosirea lor.
Dar odată ajuns în apă, supus unei împingeri în sus egală cu greutatea volumului dislocuit, același corp devine un model de eleganță. Străbate undele cu un crawl mătăsos. Se strecoară prin apă fără să deranjeze nicio particulă de la suprafața ei. Până în punctul în care vecinii săi de culoar, în deplasarea lor învolburată, s-ar putea îndoi că el este acolo. David Popovici nu lasă nicio urmă în jur în afară de talentul său.
Scolioză precoce
Morfologia sa este pe cale să schimbe, chiar să revoluționeze înotul de viteză. Până la el, înotul privilegia culturiștii, întruchipări ale forței, precum americanul Caeleb Dressel sau francezul Florent Manaudou. Și iată toți acești Goliați sfidați la 200 m și la 100 m de acest David subțire ca un biscuit. Datorită acestui român, specialiștii redescoperă că fluiditatea este un avantaj-viteză la fel de relevant ca grămezile de mușchi forjați în sala de forță.
Contrar aparențelor, David Popovici este făcut și din oase, la fel de mult ca din apă. Chiar coloana lui vertebrală l-a adus la bazin. La 4 ani, părinții lui, Mihail și Georgeta, l-au înscris la cursurile de înot pentru corectarea scoliozei precoce. Dar copilul se plictisea în apă. Profita de cel mai mic pretext pentru a ieși afară.
La 9 ani, l-a cunoscut pe omul care avea să-i schimbe viziunea asupra acestui sport și, întâmplător, să-i schimbe chiar viața. Adrian Rădulescu este un antrenor tânăr, tipul de intelectual cu ochelari, doctor în educație fizică, autor al unei teze despre „efortul fizic la înotătorii puberi”. Rădulescu recuperează această prăjină încăpățânată care, atunci când este bine dispus, prezintă calități excepționale. Antrenorul său are prezența de spirit de a nu încerca să modifice morfotipul campionului, adaptând mai degrabă mișcările de înot la acest corp decât acest corp la mișcările de înot.
„Domnul Adi”, cum îl numește David Popovici, îi deschide tânărului său elev gustul pentru efort și chiar pentru suferință, explicându-i și de ce o face. În această ucenicie, pe cât de spirituală, pe atât de fizică, îi dă să citească lucrări de filozofie care tratează stoicismul. Sportivul aderă foarte repede la această școală a acceptării și a sacrificiului de sine care, de fapt, pare concepută pentru înotătorii moderni – acești sportivi care se supun disciplinei, fiind condamnați la un rezultat aleatoriu.
David Popovici a tradus această formă de acceptare astfel: „Să fii fericit cu ceea ce ai”, o expresie care ar putea fi atribuită lui Seneca, dar și lui Baloo din Cartea Junglei.
„Împăratul român”
Adrian Rădulescu îl va face încetul cu încetul pe elevul său să iubească apa. David Popovici ajunge să o adopte drept elementul său natural. Îi plac ședințele care încep la 6:30 dimineața. La 14 ani, minunea a început să doboare recorduri de juniori și în curând de seniori. La vârsta de 17 ani, în 2022, a stabilit un nou record mondial la 100 m liber la Roma (doborât între timp de chinezul Pan Zhanle), record neclintit timp de treisprezece ani.
Atunci a fost supranumit „împăratul român”. „Un campion precum David apare o dată la o sută de ani”, proclamă adoratorii acestui sport. Dar a trecut printr-o depresie profundă în anul următor. „Am fost copleșit de tot ce mi se întâmpla”, explică el. Prea repede. Prea tânăr. S-a pierdut la campionatele mondiale de la Fukuoka (Japonia), revenind fără medalie. Trup obosit, minte goală. Seneca, ajutor!
În 2024, după ce a reluat antrenamentele de mare intensitate, a revenit la cel mai bun nivel al său. Până la această victorie de la Paris.
La Tokyo, în 2021, când avea 16 ani și 10 luni, minunea a terminat pe locul patru la 200 m liber, atingând peretele la doar două sutimi după brazilianul Fernando Scheffer, medaliatul cu bronz. Puştiul le-a mărturisit în glumă jurnaliștilor români că regretă că şi-a tăiat unghiile în acea dimineaţă. Luni seara, la Paris, a câștigat cu aceleași două sutimi în fața britanicului Matthew Richards (1 min 44 sec 74) și a americanului Luke Hobson. „A fost o luptă de câini în care toți trei ne-am împins corpurile la limită”, a explicat câștigătorul. Și, exact ca în povești, a câștigat cel mai slăbănog dintre toți.
LE MONDE (Franța), 30 iulie 2024 – Articol: Benoît Hopquin
Traducerea: Ruxandra Lambru/RADOR RADIO ROMANIA
