Propaganda în comunism: Al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților, București 1953

Introducere

În perioada 2-14 august 1953, Bucureștiul a găzduit Al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților. Acest eveniment reunit aproximativ 30.000 de tineri din 111 țări și a fost organizat sub supravegherea sovieticilor de două organizații de stânga: Federația Mondială a Tineretului Democratic și Uniunea Internațională a Studenților. Aceste festivaluri au fost folosite de Uniunea Sovietică pentru propagandă de stânga și pentru atragerea tineretului din țările occidentale.

Contextul Istoric

În perioada postbelică, lumea era marcată de tensiunile Războiului Rece. Uniunea Sovietică și aliații săi din blocul estic căutau să extindă influența comunistă și să contracareze puterea și influența Statelor Unite și a aliaților săi occidentali. În acest context, evenimente precum Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților au devenit instrumente de propagandă esențiale.

Federația Mondială a Tineretului Democratic și Uniunea Internațională a Studenților Federația Mondială a Tineretului Democratic (WFDY) și Uniunea Internațională a Studenților (IUS) au fost înființate cu scopul de a promova pacea, solidaritatea și prietenia între tinerii din întreaga lume. Totuși, aceste organizații erau puternic influențate de Uniunea Sovietică și urmau linia ideologică comunistă. Ele se străduiau să câștige adeziunea unui număr cât mai mare de tineri, care – conștient sau nu – serveau interesele Moscovei.

Primul festival și ediția din 1953

Primul Festival Mondial al Tineretului și Studenților a avut loc la Praga, între 25 iulie și 16 august 1947, reunind circa 17.000 de tineri din 71 de țări. Cel de-al patrulea s-a ținut la București, în perioada 2-14 august 1953, numărul participanților ridicându-se la circa 30.000 din 111 țări. Prezența unui număr atât de mare de străini în Capitala României era un fapt neobișnuit, după izolarea de ani de zile impusă de ocupantul sovietic. Chiar dacă politica de destalinizare – fie și limitată – lansată de N.S. Hrușciov avea să vină abia în 1956, în vara lui 1953 se simțeau deja primele semne ale „dezghețului”, adus de moartea lui Stalin.

Festivalul de la București

Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților din 1953 a fost o manifestare culturală și politică de mare amploare. Participanții au venit din 111 țări, reprezentând o diversitate impresionantă de culturi și ideologii.

Evenimentul a inclus:

  1. Parade și mitinguri – participanții au defilat prin București, afișând bannere și pancarte cu mesaje de pace și solidaritate.
  2. Spectacole culturale – grupuri artistice din diferite țări au prezentat spectacole de muzică, dans și teatru, promovându-și astfel cultura națională.
  3. Dezbateri și conferințe – au fost organizate sesiuni de discuții și conferințe pe teme politice și sociale, în care tinerii au avut ocazia să-și exprime opiniile și să discute problemele globale.
  4. Competiții sportive – Festivalul a inclus și competiții sportive, subliniind spiritul de competiție sănătoasă și prietenie între națiuni.

Propaganda și impactul Ideologic

Festivalurile internaționale erau un mijloc excelent de propagandă, axată pe „lupta pentru pace”, permițând tinerilor să se întâlnească și să discute, mulți fără să știe că erau marionete ale nevăzuților patroni sovietici. Sub supravegherea sovieticilor, a unor activiști din țările satelite ale URSS și a unor comuniști sau „tovarăși de drum” din Occident, aceste organizații se străduiau să câștige adeziunea unui număr cât mai mare de tineri. Festivalul a servit drept un important instrument de propagandă pentru Uniunea Sovietică. Tinerii din țările occidentale au fost expuși la mesajele comuniste într-un mediu controlat și festiv. Evenimentul a fost folosit pentru a sublinia superioritatea modelului comunist de societate și pentru a critica imperialismul occidental.

Organizarea românească și nemulțumirea sovietică

Pentru români, festivalul a însemnat și o povară grea din punct de vedere economic. Pregătirile au fost lăsate până în ultimul moment, multe clădiri fiind restaurate în mare grabă. O consecință neplăcută a fost penuria de alimente provocată de stocarea acestora pentru hrănirea celor 30.000 de participanți. Magazinele au început să se golească cu câteva luni înainte de festival, iar în ajunul acestuia, alimentele erau aproape inexistente.
Sovieticii nu au fost mulțumiți de modul în care a fost organizat festivalul. În convorbirea din 10 august 1953 dintre Iosif Chișinevschi și ambasadorul Uniunii Sovietice la București, L.G. Melnikov, s-a subliniat existența unor lipsuri serioase în desfășurarea festivalului, precum cozile la cantine și autobuze, situația sanitară nesatisfăcătoare și lipsa de organizare. De asemenea, au fost raportate incidente în care elemente reacționare din rândul populației române au purtat convorbiri dușmănoase cu delegații străini și au distribuit manifeste antidemocratice și antisovietice. Chișinevschi a răspuns că s-au luat măsuri pentru a curma astfel de situații și că delegații străini au fost organizați în grupuri pentru a purta discuții cu activiști români.

Concluzie

Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților de la București din 1953 a fost un eveniment marcant în istoria Războiului Rece. Acesta a ilustrat eforturile Uniunii Sovietice de a răspândi ideologia comunistă și de a atrage tineretul din întreaga lu me. Printr-o combinație de activități culturale, sportive și politice, festivalul a fost nu doar o celebrare a diversității tinerilor, ci și o arenă de propagandă strategică.
Organizarea românească a fost criticată de sovietici, iar penuria de alimente a afectat populația locală. Festivalul rămâne un exemplu emblematic al modului în care cultura și politica au fost interconectate în contextul tensionat al Războiului Rece, oferind și ocazia unei confruntări Est-Vest, unde lumea liberă a încercat să pătrundă în spatele „Cortinei de Fier”.

(Autor: Alexandru Eduard Balaci)