Luni, 5 august, se împlinesc 40 de ani de la moartea actorului galez Richard Burton.
Richard Walter Jenkins Jr., pe numele său real, s-a născut la 10 noiembrie 1925, în localitatea Pontrydyfen din Ţara Galilor, fiind ultimul născut dintre cei 12 copii ai minerului Thomas Jenkins.
Când a împlinit doi ani, mama sa a murit, iar el va fi crescut de o soră mai mare, Cecilia.
Numele său care i-a adus consacrarea, a fost împrumutat de la Philip Burton, cel care a fost profesorul şi mentorul său, cel care l-a învăţat operele clasicilor şi l-a scăpat de accentul scoţian.
Richard va câştiga o bursă şcolară la Oxford, unde va studia, însă doar şase luni, marele său vis fiind actoria.
În anul 1943, a debutat în teatru cu piesa „Druid’s Rest”, care s-a jucat la Liverpool, chiar înainte de intrarea lui la facultate.
Între anii 1944 şi 1947, Burton a fost pilot, pentru ca în anul 1948 să reprezinte anul debutului său cinematografic, în filmul „The Last Days of Dolywn”. Era prilejul cu care îşi va cunoaşte şi viitoarea sa primă soţie, Sybil Williams.
În 1952, Richard Burton apare în primul său film american, „My Cousin Rachel”, care îi aduce prima nominalizare la Oscar pentru „cel mai bun actor în rol principal”.
Richard va deveni unul dintre actoriii cu cele mai multe nominalizări (şapte) la celebra statuetă, dar va rămâne unul din marii actori care nu a obţinut una.
În 1953, filmează pentru pelicula „The Robe”, urmată de apariţii în „Prince of players” (1954), „The Rains of Ranchipur” (1954), „Biter Victory” (1957), „Look Back in Anger” (1959) şi „The Longest Day” (1962).
În 1963, în timpul filmărilor la „Cleopatra”, o cunoaşte mai îndeaproape pe Elisabeth Taylor, iar amândoi erau, la acea dată, căsătoriţi: Burton cu Sybil Williams, iar Taylor cu muzicianul Eddie Fisher. Primul lor sărut de pe ecran a fost fabulos: regizorul a trebuit să-i întrebe, repetat, dacă poate spune „tăiaţi“, pentru că ei nu se mai opreau…
Trebuie amintit că cei doi s-au întâlnit pentru prima oară în 1952, când Burton era tot căsătorit şi avea o reputaţie de playboy irezistibil şi de băutor înrăit. Frumuseţea actriţei l-a tulburat peste măsură din prima seară pe care au petrecut-o împreună, la o petrecere din Bel Air. Burton a izbucnit în râs, emoţionat. Era doar începutul unei atracţii care s-a dovedit irezistibilă, dar care s-a concretizat abia 11 ani mai târziu.
Cei doi şi-au înșelat partenerii ca să fie împreună, iar adulterul lor a provocat un scandal la nivel mondial, în măsura în care Vaticanul a condamnat ceea ce a considerat a fi în cazul lor un veritabil „vagabondaj erotic“.
În acelaşi an, 1963, Burton divorţează, iar în 1964 (an în care apar pe ecrane filmele „Becket” şi „The Night of the Iguana”) se căsătoreşte cu Liz Taylor. A urmat un mariaj turbulent şi complicat, de cele mai multe ori din cauza consumului de alcool, o poveste care va face deliciul ziarelor de scandal. Deşi „Liz şi Dick” deveniseră cel mai celebru cuplu de la Hollywood, viaţa lor relatată prin condeiul tabloidelor le va afecta amândurora carierele.
În acest răstimp, Burton a apărut în distribuţia unui număr impresionant de filme: „The Spy Who Come In From The Cold” (1965), „The Taming of the Shrew”, „The Comedians” (1967), „Boom!” (1968), „Anne of the Thousand Days”, „Staircase” (1969), „Raid on Rommel” (1971), „Hammersmith Is Out”, „Bluebeard”, „Sutjeska” (1972).
În anul 1966, cei doi au jucat în pelicula de succes „Who’s Afraid of Virginia Woolf?”.
În cele din urmă, povestea lor de dragoste se va încheia în anul 1974, cu divorţul. Doar că după doar un an cei doi se vor recăsători, e adevărat, doar pentru un an. După divorţul numărul 2, din anul 1976, cei doi îşi vor exprima în nenumărate rânduri regretul pentru eşecul mariajelor lor. De pildă, Burton a oferit, se pare, cea mai elocventă sinteză a relaţiei lor: „Dragostea noastră a fost atât de înflăcărată, încât ne-a mistuit pe amândoi”. Povestea lor de dragoste va dăinui, însă, dincolo de vremuri, mărturie stând cele consemnate în jurnalul lui Burton. Mulţi comentatori au opinat că cei doi deveniseră cuplul secolului al XX-lea. Însă Liz Taylor avea să fie celebră nu doar pentru talentul artistic, frumuseţea ei răpitoare aducându-i şi renumele de mare devoratoare de bărbaţi, aceasta însemnând nu mai puţin de şapte soţi şi opt căsnicii, patru copii, nouă nepoţi, şi alte nenumărate relaţii şi aventuri, o istorie care merită, desigur, o atenţie aparte…
Pentru Richard Burton, au urmat roluri în filmele „Circle of Two” (1980), „Absolution” (1981), „Wagner” (1983) şi „Ellis Island” (1984).
Pe pan sentimental, pentru Burton a urmat o căsătorie cu Susan Miller, în 1976, de care a divorţat în 1982, iar ultimul mariaj, început în 1983, cu producătoarea BBC Sally Hay, a durat doar 13 luni, până la moartea sa.
Trebuie spus că Richard Burton a avut două fete cu Sybil Williams, Kate şi Jessica, iar în mariajul cu Liz Taylor a adoptat o fetiţă, Maria.
În ultimii ani ai vieţii, dependenţa sa de alcool s-a generalizat, fuma în neştire, şi depindea şi de calmante pentru durerile atroce de coloană. A încercat, fără niciun rezultat, mai multe cure de dezalcolizare, iar atenţia care a acordat-o rolurilor în filme aproape că a dispărut.
Pentru realizările sale, actorul a fost recompensat cu titlul de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, Theatre World Award (1951), un premiu Tony pentru cel mai bun actor într-un film muzical, un Premiu Globul de Aur, un Premiu Grammy, un premiu Tony special (1976) şi, nu în ultimul rând, cu o stea pe Hollywood Walk of Fame.
Burton a murit la Geneva, în urma unei hemoragii cerebrale, la 5 august 1984, la vârsta de 58 de ani.
A fost înmormântat în costum roșu galez ca tribut adus originii sale, în cimitirul protestant din Celigny, Elveția.
Liz nu a asistat la funeralii din cauza lui Sally, ultima lui soţie, care o acuza des că ea a fost cea care i-a distrus viaţa. Totuşi, la câteva zile de la înmormântare, s-a furişat în cimitir, fără să fie văzută de paparazzi, şi a plâns la mormântul lui…
În memoriile sale, publicate postum, Burton a scris deschis despre lupta sa cu alcoolismul, oferind o perspectivă sinceră asupra impactului pe care l-a avut asupra vieții sale. „The Richard Burton Diaries” este o colecție de jurnale personale ale lui Burton, care acoperă perioada 1939-1983 şi care oferă o perspectivă intimă asupra gândurilor și sentimentelor sale, inclusiv asupra relațiilor sale, luptele cu alcoolismul și reflecții despre propria carieră și viață. Jurnalele dezvăluie o parte mai profundă și mai complexă a personalității sale, care nu era mereu vizibilă publicului.
Despre povestea aparte dintre Liz şi Richard, au apărut mai multe producţii care au căutat să ofere anumite perspective ale relaţiei dintre cei doi. Prima, „Elizabeth Taylor: The Last Star” (1986), un documentar despre viața și cariera lui Elizabeth Taylor, include detalii despre relația ei cu Richard Burton. Deși nu este exclusiv despre Burton, oferă o perspectivă asupra uneia dintre cele mai importante relații din viața lui.
A urmat „Liz & Dick” (2012), un film de televiziune cu Lindsay Lohan în rolul Elizabeth Taylor și Grant Bowler ca Richard Burton, un proiect care se concentrează pe relația tumultuoasă dintre Taylor și Burton, de la prima lor întâlnire pe platourile de filmare ale „Cleopatrei” până la relațiile lor ulterioare.
În fine, este de urmărit „Burton and Taylor” (2013), un film produs de BBC cu Dominic West în rolul lui Richard Burton și Helena Bonham Carter în rolul lui Elizabeth Taylor. Producţia se concentrează pe perioada de după anul 1983, când Taylor și Burton s-au reunit pentru o producție scenică a piesei „Private Lives”.
