Vineri, 16 august, actorul, regizorul, scenaristul şi cântăreţul francez Pierre Richard împlineşte 90 de ani. Este considerat unul dintre cei mai talentaţi actori de comedie pe care i-a avut Franţa în ultimii 50 de ani, alături de Louis de Funés şi de Gerard Dépardieu şi a devenit celebru în întreaga lume cu seria de filme din ”Marele blond” şi prin rolurile visătorului mult prea stângaci, de nătăfleţ, din filme de comedie.
* * * * *
Pierre-Richard Maurice Charles Léopold Defays, pe numele său complet, s-a născut la 16 august 1934, la Valenciennes, în nordul Frantei, într-o familie burgheză.
Îşi va petrece copilăria şi adolescenţa în localitatea natală, unde a fost elev la Liceul Henri-Wallon, apoi se va muta la Paris, unde va urma cursurile de Artă Dramatică la centrul Dullin în grupul lui Jean Vilar.
După o scurtă perioadă ca figurant la Theatre National Populaire al lui Jean Vilar, Pierre Richard și-a început cariera sub conducerea regizorului Antoine Boursiller, jucând piese de Mrozek, însă cum teatrul impune rigori – nepotrivite cu personalitatea sa debordantă -, se va îndrepta către cabaret.
Şi pentru a-și spori veniturile, a creat un duet de comedie cu Victor Lanoux, alături de care a cântat cu mare succes în renumite schițe de cabaret și music-hall-uri pariziene pe care chiar ei le scriseseră.
În anii ‘60 ai secolului trecut, Richard va participa la mai multe emisiuni TV de varietăţi, la una dintre acestea fiind remarcat de către regizorul Yves Robert, care îi va deschide calea spre marele ecran, primul său rol fiind un ţăran „dus cu pluta” în „Alexandre le bienheureux”.
Va urma, apoi, rolul din „La Coqueluche”, filmul lui Christian Paul Arrighi.
Acelaşi Yves Robert, va sesiza şi talentul său regizoral, încurajându-l să scrie pentru cinema.
Pierre Richard va crea astfel un nou tip de personaj, inspirat şi de propria-i personalitate de o energie debordantă, elocvente în acest sens fiind personajele din „Distratul” – 1970 – şi, mai ales, „Marele blond cu un pantof roşu”.
A mai regizat „Je ne sais rien mais je dirai tout” („Nu știu nimic, dar voi spune tot”), (1973), apoi a lucrat din nou cu Yves Robert pentru filmul „Le Grand Blond avec une chaussure noire” („Marele Blond cu un pantof negru”) (1973) și la continuarea acestuia, „Întoarcerea Marelui Blond cu un pantof negru” (1974), ambele scrise de Francis Veber, care l-a ales apoi în rolul principal în debutul său regizoral, „Le Jouet” („Jucăria”) (1976).
În anii ’80, se lansează conceptul de cuplu de comedianti pe care îl alcătuieşte alături de Gerard Depardieu, personajul principal al povestirii noastre devenind cu acest prilej, un artist mai poetic, o idee mai sensibil.
Parteneriatul cu Francis Veber a obținut un succes suplimentar în trei comedii de succes de la începutul anilor 1980, „La Chevre” (1981), „Les Comperes” (1983) și „Les Fugitifs” (1986).
În anul 1991, Pierre Richard reapare în graţiile criticii, cu producţia „On peut toujours rever”, film pe care îl realizează, îl scrie şi în care joacă rolul principal, apoi va regiza „Droit dans le mur” (1997).
A jucat și în filmele: „Îmi sare țandăra” (1974), „Je suis timide… mais je me soigne” / „Sunt timid, dar mă tratez” (1978), „Le coup du parapluie”/ „Umbrela lui Gregoire” (1980), „Une nuit rêvée pour un poisson banal” (1980), „Le Jumeau” (1984), „Voyage au centre de la terre” (2001), „Zooloo” (2005), „Șarpele” (2006), „Regele Guillaume” (2009), „Cineman” (2009), „Eroii mei” (2012), „Pierduți în Paris” (2016), „Le petit Spirou” (2017), „Vechi prieteni” (2018), „La ch’tite famille” (2018), „Jeanne du Barry” (2023), „Asterix și Obelix: Regatul de mijloc” (2023).
Pierre a lansat şi două albume muzicale, în 1985, „Pierre Richard” şi în 2020, „Nuit à jour!” şi numeroase piese single, singur sau în colaborare, precum 1971 – „Les Malheurs d’Alfred”, 1983 – „Madame Sardine”, 1985 – „Bogart et moi”, 1985 – „Le Câblé accablé”, 1985 – „Le Répondeur automatique” şi 1992 – „Le Gorille”.
Începând cu anul 1986, Pierre Richard a devenit și om de afaceri și vinificator. Este proprietarul Restaurantului „Au pied de chameau” din Paris și deţine o vie de 50 de hectare, care produce aproximativ 80.000 de sticle de vin roșu și rose pe an, sub brandul „Château Bel Évêque în Gruissan”, în departamentul Aude.
A fost recompensat cu titlul de Cavaler (1991) şi Ofiţer (2016) al Legiunii de Onoare a Franţei şi cu titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional de Merit (1998).
În 1996, la Festivalul de film de la Karlovy Vary a primit titlul de cel mai bun actor pentru rolul din „Une Recettes du cuisinier amoureux”, în 2001, la Festivalul „Juste pour rire” de la Montréal a fost distins cu un premiu omagial, în 2006 a primit un Premiu César onorific, în 2015 a fost recompensat cu un premiu Magritte de onoare (Belgia), iar în anul 2000, a primit un Premiu Molière pentru „Monsieur X”
Pierre Richard a fost căsătorit și a divorțat de trei ori şi are doi fii care sunt și actori și muzicieni: Olivier este membru al grupului „Blues trottoir” și cântă la saxofon, iar Christophe cântă la contrabas. Are şi un nepot, Arthur Defays, care este model și actor.
Pierre trăieşte în prezent liniştit alături de mult mai tânăra sa soţie, Ceyla Lacerda (65 de ani), de origine braziliană, în casa sa de pe domeniul viticol Gruissan, din Aude, departament din sudul Franţei.
