Context
Manolache Costache Epureanu (1820-1880) a fost una dintre cele mai importante figuri politice ale României în secolul al XIX-lea. A jucat un rol esențial în dezvoltarea statului român modern și în evoluția vieții politice din acea perioadă. Născut într-o perioadă de tranziție pentru Țările Române, Epureanu a avut o carieră marcată de numeroase realizări, dar și de provocări, contribuind semnificativ la definirea și consolidarea clasei politice românești. Emanoil Costache Epureanu era fiul vornicului Ioan Epureanu şi al Catincăi Negel, provenind din neamuri de boieri cu întinse proprietăţi în ţinutul Tutova. Familia Epureanu este menţionată în hrisoave încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Studiile primare le urmează la Heidelberg în Germania. apoi urmează cursuri universitare la Berlin, Gotingen, Jena şi obţine doctoratul în drept în anul 1839.
Participarea la Revoluţia de la 1848
Revenit în ţară, Epureanu intră în magistratură şi este numit preşedinte al Tribunalului Tutova (1844 – 1846). Participă la mişcarea revoluţionară din 1848 din Moldova, fiind unul din redactorii Petiţiei-proclamaţiune de la Iaşi. Când mişcarea este înfrântă, Mihail Sturdza decide ca liderii acesteia să fie exilaţi în Turcia. Împreună cu alţi colegi, printre care şi Alexandru Ioan Cuza, Epureanu reuşeşte să se sustragă exilului, fiind ajutat de viceconsulul englez de la Brăila, şi ajunge în Transilvania. Aici, participă la Adunarea Naţională de la Blaj (3/15 mai 1848) şi semnează programul revoluţionar de la Braşov, „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei”, care prevedea abolirea privilegiilor boiereşti şi unirea Moldovei cu Ţara Românească „într-un singur stat neatârnat românesc”. La Cernăuţi, ia parte la formarea Comitetului revoluţionar moldovean. În 1849 se întoarce în Moldova, iar domnul Grigore Alexandru Ghica îl numeşte preşedinte al Divanului de Întărituri (1854 – 1856). Manolache, aşa cum obişnuiau să-i spună prietenii, a fost unul dintre cei mai fervenţi unionişti, fiind desemnat membru în Comitetul Central al Unirii din Iaşi, deputat în Divanul ad-hoc (1857) şi în Adunarea Electivă a Moldovei. Totodată, Epureanu renunţă la tron în favoarea lui Alexandru Ioan Cuza. Apreciat de domnitor drept un jurist de prestigiu, priceput în gestionarea administraţiei, Manolache Epureanu este numit membru în Comisia Centrală de la Focşani, preşedinte al Consiliului de miniştri în Moldova (27 aprilie 1859 – 3 aprilie 1860) şi în Ţara Românească (13 iulie 1860 – 14 aprilie 1861). Din această calitate a făcut primii paşi către înlăturarea privilegiilor fiscale, a coordonat secularizarea averilor mănăstirilor neînchinate (chinoviilor), a luat măsuri de modernizare a armatei (înfiinţarea unui batalion de geniu) şi a încercat înfiinţarea unor instituţii de credit (bancă naţională şi credit funciar). După ce cabinetul său primeşte un vot de blam în aprilie 1861, Epureanu este trimis în judecată pentru presupuse nereguli în alegeri şi abuzuri în administraţie. A fost achitat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 18 septembrie 1862.
Prim-Ministru în trei mandate
Manolache Costache Epureanu a deținut funcția de prim-ministru al României în trei perioade distincte: în 1869, 1870 și 1876. Fiecare dintre aceste mandate a fost marcat de evenimente și decizii politice deosebite.În primul său mandat din 1869, Epureanu a reușit să stabilizeze situația politică internă, într-un moment în care România încă încerca să își găsească drumul în urma unirii din 1859. Deși acest mandat a fost scurt, el a demonstrat capacitatea lui Epureanu de a naviga prin apele tulburi ale politicii românești.
Cea mai notabilă dintre guvernările sale a fost cea din 1870, cunoscută sub denumirea de „Guvernul Cloșca cu puii de aur”. Această expresie s-a datorat stabilității și prosperității relative pe care guvernul său a reușit să o aducă țării, deși termenul a fost folosit și cu un ton critic, sugerând o anumită tendință spre conservatorism și protecționism economic. Epureanu a reușit să implementeze mai multe reforme administrative și economice care au pus bazele dezvoltării ulterioare a țării.
În 1876, Epureanu revine la conducerea guvernului într-o perioadă extrem de tensionată, atât pe plan intern, cât și internațional. Împreună cu Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe din acea vreme, Epureanu a acționat pentru realizarea independenței României, concentrându-se pe o cale diplomatică. Ei au redactat și transmis un memoriu puterilor europene, prin care argumentau necesitatea recunoașterii independenței României. Deși independența României avea să fie obținută în urma Războiului de Independență din 1877-1878, eforturile diplomatice ale lui Epureanu și Kogălniceanu au pregătit terenul pentru acest moment crucial.
Contribuții politice și fondarea Partidului Conservator
Manolache Costache Epureanu este, de asemenea, cunoscut pentru rolul său esențial în reorganizarea cluburilor conservatoare și în fondarea, de facto, a Partidului Conservator în februarie 1880. Într-o perioadă în care politica românească era dominată de lupte de putere și de conflicte între liberali și conservatori, Epureanu a reușit să coaguleze forțele conservatoare într-un partid politic bine structurat. Această realizare a avut un impact semnificativ asupra viitorului politic al României, Partidul Conservator devenind una dintre principalele forțe politice din țară pentru mai multe decenii.
Manolache Costache Epureanu a murit în 1880, la Schleangenbad, în Germania, la vârsta de 60 de ani. Deși nu a trăit pentru a vedea toate realizările sale politice concretizate, moștenirea sa continuă să fie recunoscută în istoria României. Ca politician, Epureanu a fost un om pragmatic, capabil să facă compromisuri pentru binele țării, dar și un vizionar care a înțeles importanța independenței și a suveranității naționale.Epureanu rămâne o figură simbolică a luptei pentru independența și modernizarea României, un om politic care a influențat profund direcția în care s-a îndreptat țara în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Bibliografie
Calendar Rador
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Emanoil_Costache_Epureanu
https://www.bjvaslui.ro/portal/?l=rou&s=1&a=Epureanu_Manolache_Costache
RADOR – Alexandru Eduard Balaci
