Vineri, 23 august, se împlinesc 100 de ani de la naşterea dramaturgului, prozatorului, eseistului şi gazetarului Paul Everac.
Paul Everac, pseudonim al lui Petre Constantinescu, s-a născut la 23 august 1924, la Oradea.
Clasele primare și liceul le-a parcurs la Arad unde părinții săi erau profesori secundari.
În anul 1936, a debutat, elev fiind, cu poezia „Toamnă”, în Revista „Hotarul” din Arad.
A realizat studii de drept, obţinând licenţa în anul 1947 şi este absolvent de filosofie la Universitatea din Bucureşti (1948).
În perioada studiilor la Drept, a fost angajat la ziarul “Curentul”, iar mai apoi meditator, iar în perioada 1948 – 1958, a fost, succesiv, contabil şi cantaragiu.
Între anii (1951-1954), a fost muzeograf la Buzău şi Sighişoara, iar în anii 1954 şi 1955, a fost jurisconsult la Întreprinderea Forestieră din Mălini-Suceava (1954-1955).
În perioada 1956-1958 a fost, de asemenea, şef de protocol la Marea Adunare Naţională.
În 1948, Paul Everac a scris prima sa opera literară, poemul dramatic „Robinson”.
În dramaturgie s-a remarcat prin 120 de lucrări, debutul constituindu-l piesa ”Poarta” (1959), reprezentată pe scena Naţionalului ieşean, iar prima piesă tipărită a fost volumul ”Logodnă” (1962), aceasta fiind urmată de ”Cântec din fluier” (1963) şi ”O întâlnire neobişnuită” (1964).
Printre piesele pe care le-a publicat după debut se numără: ”Ferestre deschise” (1959), ”Explozie întârziată” (1959), ”Ştafeta nevăzută” (1959), ”Un pahar cu sifon” (1979), ”Salonul” (1983), ”Cartea lui Ioviţă” (1981), ”Un fluture pe lampă” (1982) ş.a., dramaturgul ajungând unul dintre cei mai jucaţi autori români.
Cele mai importante lucrări dramatice ale sale sunt adunate în volumele „Cinci piese de teatru” (1967), ”Teatru” (1975), ”Viaţa lumii” (1982), ”Parabole dramatice” (1983), ”Aventura umană” (1989).
Printre volumele de eseuri şi proză satirică scurtă semnate de Paul Everac se numără: ”Reflecţii despre inteligenţă” (1967), ”Don Juan din Grădina Icoanei” (1968), ”Dialoguri contemporane” (1971), ”Încotro merge teatrul românesc? ” (1975), ”Şedinţa balerinelor” (1978), ”Don Juan din Grădina Icoanei” (1968), ”Funigei peste Alpi” (1987).
După Revoluţie, timp de un an (ianuarie 1993 – ianuarie 1994) a fost director general al TVR – un mandat în care a fost implicat într-o sumedenie de dispute şi controverse – . Ca director al televiziunii publice, Everac a decis, cu de la sine putere, să apară la TV în fiecare seară, la oră de maximă audienţă, cu o „Tabletă” de cinci minute, în care povestea națiunii opinii personale despre diferite aspecte din cotidian.
În perioada 1995-1997, a fost director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistă ”Nicolae Iorga” din Veneţia.
După 1989, i-au mai apărut volumele: ”Câteva feluri de dragoste” (roman, 1993), ”Câteva feluri de moarte” (nuvele, 1993), ”Reacţionarul” (eseuri politice, 1992), ”Mic Breviar despre lume şi viaţă” (eseu filosofic), ”La poarta din dos a Europei” (tablete, 2000), ”Revelionul” (volum memorial, 2000), ”Construim cu succes elitismul unilateral dezvoltat” (tablete, 2006).
A publicat şi volumele de poezii: ”Nevolnice tâlcuri şi rime” (2006) şi ”Acomodări: poeme, poezii, cuplete” (2009).
Paul Everac este și autor al mai multor scenarii radiofonice și de televiziune, precum cele ale filmelor: „Un om trăind în viitor, Nicolae Titulescu”, documentar de Pompiliu Gîlmeanu; „Clipa” – ecranizare după romanul cu același titlu, regia Gheorghe Vitanidis; „Vânătoare de vulpi” – ecranizare după romanul „Niște țărani”, regia Mircea Daneliuc.
Nu de puţine ori a fost acuzat că piesele sale de teatru prezintă opinii partizane, ori că scrisul său este pe alocuri narcisist, inabil sau strident.
A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (1959), Premiul ”Vasile Alecsandri” de creaţie populară, Premiul ”I.L. Caragiale” al Academiei Române (1973), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1976), al Uniunii Scriitorilor (1968, 1971, 1980).
A fost distins, de asemenea, cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
A fost şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Paul Everac a murit la 18 octombrie 2011.
La 17 noiembrie 2012, a apărut volumul ”In memoriam Paul Everac – ultimul gong”, coordonat de Ion I. Brătianu. Moldovei, Chişinau / R. Moldova (2001), Premiul „Lascăr Vorel” pentru pictură al Bienalei „Lascăr Vorel” Piatra Neamţ (2005), Premiul UAP – Pictură, Bienala de Artă Plastică Lascăr Vorel, Piatra Neamţ, România (2009).
