Pericolul de război regional în Orientul Mijlociu, campania electorală din SUA și libera exprimare pe internet se remarcă astăzi în special drept teme de mare interes pentru presa internațională.
Armata israeliană l-a salvat pe Kaid Farhan Al-Kadi, 52 de ani, un beduin din deșertul Negev care a fost răpit de organizația teroristă Hamas și dus în Fâșia Gaza pe 7 octombrie, anunță La Libre Belgique. „Din 251 de persoane răpite în acea zi, 104 sunt încă sechestrate în Gaza, din care 34 au fost declarate decedate.” ONU e îngrijorată de intensitatea atacurilor transfrontaliere de-a lungul Liniei Albastre dintre Israel și Liban, în timp ce confruntările continuă în Gaza și în Cisiordania, transmite Euronews. „După o scurtă pauză în urma atacurilor dintre Israel și gruparea teroristă libaneză Hezbollah, luptele au fost reluate luni.” Grăitoare cu privire la capacitatea ONU de a preveni războiul e știrea că „una dintre rachetele lansate duminică din Liban în schimbul intens de focuri dintre Hezbollah și Israel a fost trasă din apropierea unei poziții operate de forţa ONU de menţinere a păcii UNIFIL”, conform agenției Reuters. „A fost unul dintre cele mai intense schimburi de focuri dintre Israel şi Hezbollah în cele peste 10 luni de ostilități desfășurate în paralel cu războiul din Fâşia Gaza.” Cotidianul britanic The Guardian consideră că prin schimbul intens de lovituri a mai fost „trecut un prag de rău augur” și avertizează că „fără un armistițiu în Gaza pericolul unui derapaj spre un război regional catastrofal va crește”. Publicația israeliană Ynet News apreciază că șeful Hezbollah, Hassan Nasrallah, face o „echilibristică geopolitică” delicată, urmărind să-i susțină pe palestinienii din Gaza fără a declanșa însă un război regional. Prin urmare, „Nasrallah e un maestru al fentelor politice într-o măsură chiar mai mare decât e un războinic al dreptății pan-islamice”. Însă jocul real se poartă la un nivel superior, între SUA și Iran, crede The Jerusalem Post. „SUA au adoptat strategia de a-i exagera puterea și a-i umfla capacitatea militară Iranului pentru a-i satisface egoul”, după care recurg la tatonări diplomatice menite a „prinde Teheranul cu grada jos în confruntări militare ori economice”. Iar pentru Conducătorul Suprem „interesele regimului sunt mai presus de ale statului iranian sau ale interpușilor precum Hamas ori Hezbollah, care pot fi sacrificați pentru a salva regimul”. „Iran și Hezbollah nu vor un război cu Israel”, titrează liniștitor săptămânalul britanic The Spectator. Replica armată a teroriștilor libanezi la asasinarea comandantului lor a fost tardivă și „sub așteptări”. Mișcarea șiită islamistă și patronii ei de la Teheran „amenință de săptămâni cu o răzbunare cumplită. Însă de acum a devenit limpede că nici Hezbollah și nici Iranul nu doresc să-și asume riscul de a fi aruncați într-un război total în acest moment”.
Presa americană, în special, dezbate pe larg cursa electorală prezidențială dintre Kamala Harris și Donald Trump. The Washington Post scrie că după congresul lor național democrații sunt plini de încredere, însă candidata lor „trebuie să lupte cu istoria: un singur vicepreședinte aflat în funcție a reușit să câștige alegerile prezidențiale în ultimii 188 de ani”. Aceeași istorie „demonstrează că atunci când un vicepreședinte în funcție candidează pentru a-i succede președintelui în funcție, alegerile se transformă într-un referendum cu privire la prestația respectivului președinte”. De aceea și o eventuală președinție Harris nu va fi altceva decât echivalentul unui al doilea mandat al lui Joe Biden. The Wall Street Journal îi acuză pe democrați că folosesc justiția pentru a-și elimina rivalii politici din cursa electorală, Trump fiind departe de a fi unicul exemplu. Acesta e și unul dintre motivele pentru care „fostul democrat Robert F. Kennedy Jr. îl susține mai nou pe Trump”. Kennedy îi reproșează fostului său partid că prin astfel de metode se îndepărtează de democrație. The New York Times apreciază că în acest moment Harris deține avantajul, însă Trump e mai bine plasat acolo unde contează. Deși Harris a beneficiat de o presă net favorabilă de când și-a anunțat candidatura, nu se află decât cu 2-3% înaintea lui Trump și la egalitate în toate cele șapte state indecise – care vor decide practic președintele. Cursa este strânsă în continuare, iar dezbaterea din 10 septembrie ar putea fi decisivă – cum a fost și anterioara pentru Biden. Washington Examiner observă că Trump încearcă să-i taie avântul lui Harris prin intensificarea propriilor mitinguri electorale. Prin creșterea frecvenței acestora el speră să compenseze cei 2-3% cu care ar putea crește Harris în urma congresului reușit al democraților. New York Post dezvăluie că Harris tatonează posturile TV pentru un interviu avantajos, după ce s-a ferit mai bine de o lună să acorde vreunul. Această prudență în relația cu presa atinge niveluri stranii: „consilierii vicepreședintei au avut grijă să-i gestioneze interacțiunile cu presa, chiar și sunând reporterii pentru a încerca să afle ce întrebări urmau să-i pună la taifasurile informale din avionul oficial al vicepreședintei, în ciuda faptului că orice ar spune Harris în asemenea ocazii nu poate fi publicat”.
„Demonstraţie de forţă între Rusia și Franța: Kremlinul a avertizat Parisul marți împotriva unei «tentative de intimidare» a patronului franco-rus al Telegram Pavel Durov, arestat în Franța, unde e suspectat de 12 infracțiuni legate de crima organizată”, transmite La Libre Belgique. „Justiția franceză îi reproşează lui Durov că nu a acționat împotriva utilizării ilegale a mesageriei sale de către abonații acesteia, în special prin lipsa moderării și a colaborării cu anchetatorii.” Publicația americană Politico subliniază că „abordarea radicală a Telegram cu privire la libera exprimare o plasează într-o poziție atipică printre aplicațiile de socializare de pe glob”. „Spre deosebire de celelalte aplicații similare, refuză din principiu să șteargă orice postare care violează cenzurarea exprimării într-o țară, cât și să dezvăluie orice fel de informație despre utilizatori vreunui guvern.” Apărătorii liberei exprimări susțin că „firmele care dețin rețele sociale au ajuns să fie în relații prea apropiate cu guvernele – și că aplicarea regulilor împotriva limbajului [așa-zis] dăunător echivalează cu impunerea cenzurii de către stat”. Calificând drept „ridicole” acuzațiile Rusiei la adresa Franței, cotidianul britanic The Telegraph sesizează că Durov a fost nevoit să fugă din Rusia în urmă cu 10 ani tocmai pentru că era persecutat pentru apărarea liberei exprimări și refuzul de a le preda date polițiștilor. Elon Musk a condamnat arestarea lui Durov, „posibil considerându-se el însuși o potențială țintă. El a declarat că Europa devine un continent de state autoritare”. Ziarul american Washington Times conchide că „arestarea șocantă a lui Durov a amplificat temerile că antreprenorii din domeniul tehnologiei care acordă prioritate liberei exprimări pe internet nu vor găsi sanctuar în Europa.” De altfel Chris Pavlovski, directorul Rumble, un rival al YouTube [cu mai puțină cenzură], a „părăsit în grabă continentul” după arestare. Abia după aceea el a postat pe X, acuzându-l pe președintele francez Macron că minte: „Noi am fost forțați să închidem Rumble în Franța, fiindcă voi nu aveți NICI UN FEL [de angajament] față de libera exprimare”.
Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA
