Prima zi a lunii septembrie marchează împlinirea a 20 ani de la atentatul terorist de la şcoala din Beslan, un oraș în Osetia de Nord, Rusia, cu o populație de circa 35.000 de locuitori. Atentatul s-a soldat cu moartea a 338 de persoane din care 186 de copii şi alte sute de răniţi.
Pe 1 septembrie 2004, în prima zi de şcoală, un comando cecen format din 32 de persoane înarmate a luat, la ora locală 9:30, ostatici peste 1.300 de oameni, printre care 777 de copii, elevi şi profesori ai Şcolii nr. 1 din Beslan.
La scurt timp, la faţa locului au apărut forţele speciale ruse, doate cu un întreg arsenal specific luptei împotriva teroriştilor.
După două zile de negocieri eşuate şi după ce teroriştii au refuzat alimentele, apa şi medicamentele pentru ostatici, autorităţile decid să intervină în forţă pentru eliberarea celor sechestraţi, declanşând o ofensivă extrem de violentă.
S-au folosit tancuri, rachete termobarice şi alte arme grele, explozii puternice au zguduit şcoala, după care a urmat un schimb de focuri între terorişti şi forţele ruse.
În urma intervenţiei în forţă, au rezultat 338 de morţi din care 186 de copii, 31 din cei 32 de terorişti, zece membri ai fortelor speciale ruseşti, doi angajaţi ai Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă şi 89 de profesori. Alte câteva sute de persoane, între care şi foarte mulţi copii au fost răniţi.
Ulterior s-a aflat că acţiunea teroristă a fost ordonată de liderul militar cecen Shamil Basayev, care a cerut încetarea celui de-al doilea război cecen. La două săptămâni de la atentat, Shamil Basayev a revendicat asediul de la Beslan, într-o declaraţie publicată pe Internet de gruparea Riyadus-Salikhin, care îşi asumă cu acest prilej responsabilitatea şi pentru alte atentate. Basayev îl învinuieşte pe preşedintele Putin de pierderea a peste 300 de vieţi omeneşti la Beslan, spunând că tragedia s-a petrecut fiindcă forţele speciale ruseşti au luat cu asalt clădirea şcolii.
Pe parcursul următoarelor luni, după ce presa a scos la iveală amănunte despre acţiunea forţelor speciale ruse, au curs valuri de critici la adresa statului rus.
Mai întâi fiindcă acţiunea împotriva teroriştilor a fost excesiv de violentă, în condiţiile în care în clădirea şcolii se aflau atât de mulţi ostatici.
Apoi opinia publică rusă a fost revoltată de lipsa de transparenţă a autorităţilor ruse care nu au furnizat amănunte despre negocierile cu teroriştii.
O altă critică s-a referit la presa „de casă” a autorităţilor ruse, care a dezinformat şi manipulat cu privire la eveniment.
Drept răspuns, negociatorii ruşi au declarat că militanţii nu şi-au enunţat explicit cererile, însă s-a aflat că unul dintre ostatici a fost pus să scrie pe un caiet că totul se va sfârşi dacă Rusia îşi va retrage trupele din Cecenia şi va recunoaşte independenţa regiunii din Caucazul de Nord.
După ce ancheta declanşată de o comisie specială a avansat, au fost identificaţi o mare parte din atacatori, mulţi dintre ei fiind refugiaţi ceceni din Inguşeţia, republică din Caucazul de Nord.
La finalul anchetei, autorităţile ruse au publicat numele „creierelor” masacrului de la Beslan – Shamil Basayev, sauditul Abu Oman al-Saif şi kuweitianul Abu Zaid, toţi morţi în condiţii suspecte în anii de după atentat.
Un alt patrulea vinovat pentru masacru, britanicul cu origini algeriene Kamel Rabat Bouralha, a fost arestat la scurt timp după atac.
Singurul terorist care a supravieţuit luării de ostatici de la şcoala din Beslan, un tâmplar cecen, Nurpasi Kulaiev, a fost condamnat, pe 26 mai 2006, la moarte, sentinţa fiind comutată la închisoare pe viaţă, în virtutea moratoriului impus în 1997 cu privire la aplicarea pedepsei capitale. Kulaiev a fost condamnat pentru infracţiunile de terorism, asasinare şi tentativă de asasinare a membrilor forţelor de securitate, luare de ostatici, tentativă de luare de ostatici şi apartenenţă la o grupare armată.
