Actualitatea politică europeană, războiul din Ucraina dar și interesul crescând al mai multor țări față de Africa sunt printre temele presei internaționale.
În Franța, președintele Macron l-a numit prim-ministru pe Michel Barnier pentru a înființa un guvern de unitate națională, scrie La Stampa. „Barnier, în vârstă de 73 de ani, devine cel mai vârstnic premier din istoria celei de-a cincea Republicii franceze, luându-i locul celui mai tânăr premier al Franței, Gabriel Attal, care are 35 de ani. Om cu o mare experiență atât pe scena franceză, cât și pe cea europeană, fost ministru, fost comisar UE, fost negociator șef european în negocierile complexe pentru Brexit, Michel Barnier va fi noul locatar al Palatului Matignon, după mai bine de 50 de zile de impas politic fără un guvern la cârma Franței. Exponent al dreptei neo-gauliste, Barnier s-a definit mereu drept ‘patriot și european’. Barnier a fost pentru prima dată ministru în 1993, apoi de trei ori în timpul președințiilor lui Jacques Chirac și Nicolas Sarkozy. A fost de două ori comisar european la Bruxelles, apoi, între 2016 și 2021, a condus negocierile legate de ieșirea Marii Britanii din UE, sarcină foarte dificilă, în care și-a demonstrat abilitățile de negociator la scară continentală, generând încredere și apreciere printre multe state membre”.
Schimbări la nivel înalt au loc și în politica ucraineană, unde diplomatul Andri Sibiha îl va înlocui pe Dmitro Kuleba în funcția de ministru de Externe. Făcând un portret al noului titular al Externelor, agenția de presă ucraineană RBC notează că Andri Sibiha a lucrat înainte inclusiv în Biroul Președintelui de la Kiev, dar a fost și ambasador al Ucrainei în Turcia. Din 1998 până în 2002, a ocupat funcțiile de secretar secund și prim secretar pentru afaceri consulare la Ambasada Ucrainei în Polonia. În 1997-1998, a fost atașat, secretar III și, ulterior, secretar II în Ministerul Afacerilor Externe de la Kiev. Mai târziu, a lucrat ca prim-secretar al Ministerului Afacerilor Externe. Andri Sibiha a mai fost consilier al Ambasadei Ucrainei în Polonia și director al Departamentului Serviciului Consular al MAE de la Kiev. Din 2016 până în 2021, Sibiha a fost ambasador al Ucrainei în Turcia. În mai 2021, a fost numit adjunct al lui Andri Ermak, șeful Biroului Președintelui Ucrainei. În cadrul cancelariei prezidențiale ucrainene, Andri Sibiha s-a ocupat de politica externă și de dezvoltarea parteneriatului strategic. În aprilie 2024, a devenit prim-viceministru al afacerilor externe al Ucrainei.
Încercând să explice valul de schimbări din politica ucraineană, ziarul spaniol ABC scrie că „Zelenski și-a concediat jumătate din guvern pentru a face față celei mai grele ierni a războiului. Șase miniștri și alți înalți oficiali au plecat în mai puțin de o zi. Cea mai notabilă demitere a fost cea a șefului Afacerilor Externe, Dmitro Kuleba, care ocupa funcția din 2020. Schimbările din Executiv nu au fost o surpriză. Când Zelenski a concediat patru dintre principalii săi consilieri în martie 2024, el a avertizat deja că schimbările în puterea politică vor continua. Reînnoirea Guvernului Ucrainei coincide cu unul dintre cele mai delicate momente din țară. Rusia desfășoară atacuri fără discriminare împotriva orașelor țării și a infrastructurii sale civile. Apropierea iernii îngrijorează și autoritățile din cauza situației precare a sistemului electric. Forțele Moscovei au lansat o campanie intensă de atacuri împotriva sectorului energetic al Ucrainei în această primăvară. Ofensiva a afectat capacitatea țării de a genera energie și sisteme de transport a energiei electrice”. Totodată, arată ABC, „schimbările în puterea politică și militară au fost o constantă de la începutul războiului pe scară largă, în 2022, această ultimă reînnoire fiind cea mai amplă. În luna februarie a acestui an, Zelenski l-a concediat pe generalul Zalujni, comandantul șef al armatei. A fost una dintre cele mai controversate decizii datorită valului de simpatie de care ofițerul s-a bucurat în rândul trupelor și al societății”.
„Erdoğan și Al Sisi pun capăt unui deceniu de rivalitate dintre Turcia și Egipt”, titrează publicația spaniolă El Periodico în urma întâlnirii celor doi președinți. „După luni de apropiere și un tango diplomatic între Turcia și Egipt, președinții celor două țări, Abdel Fattah al Sisi și Recep Tayyip Erdoğan, au pus în scenă încheierea unui deceniu de rivalitate regională între țara anatoliană și țara arabă. Președintele egiptean a făcut prima vizită în Turcia din 2014, după o lovitură de stat împotriva guvernului democratic al lui Muhammad Mursi, membru al Frăției Musulmane, susținut de președintele turc”. La această întâlnire, Egiptul și Turcia au semnat mai multe acorduri comerciale, economice și energetice. Discuțiile dintre cei doi lideri s-au concentrat însă în principal pe invazia israeliană în Gaza și negocierile indirecte dintre Hamas și Israel pentru a obține un acord de încetare a focului în regiune. „Aceste discuții au luat naștere datorită medierii Statelor Unite, Egiptului și Qatarului. De fapt, acesta din urmă este cel mai mare aliat al Turciei în regiune și, la fel ca țara anatoliană, a concurat cu Egiptul pentru sprijinul acordat Fraților Musulmani”.
Comentând vizita președintelui egiptean, publicația de limbă turcă Milliyet reține că aceasta „are loc într-un moment în care criza din Gaza a ajuns la apogeu. Egiptul s-a aflat mereu în prim plan în problema palestiniană. În cursul discuțiilor pe care le-au avut cei doi președinți, principalul subiect abordat a fost situația dezastruoasă din Gaza. În cadrul încercărilor de a găsi o soluție pentru Gaza, în particular, și pentru problema palestiniană, în general, eforturile comune Turcia – Egipt vor produce fără îndoială rezultate importante”, opinează Milliyet.
Nu doar Turcia își îndreaptă atenția spre dezvoltarea relațiilor cu Africa. La summitul China – Africa organizat la Beijing, „președintele Xi Jinping s-a angajat să intensifice sprijinul Chinei pentru o Africă încărcată de datorii printr-o finanțare de aproape 51 de miliarde de dolari pe trei ani, susținând mai multe proiecte de infrastructură și crearea a cel puțin un milion de locuri de muncă”. Potrivit Reuters, „Beijingul, cel mai mare creditor bilateral din lume, a promis că va realiza de trei ori mai multe proiecte de infrastructură în Africa bogată în resurse, în timp ce Statele Unite și China concurează pentru influență pe acest continent. Pe lângă 30 de proiecte de conectivitate și infrastructură, Xi a spus că China este pregătită să lanseze 30 de proiecte pentru energie curată în Africa, oferindu-se să coopereze în domeniul tehnologiei nucleare și să abordeze un deficit de energie care a întârziat eforturile de industrializare. Dar nu și-a reiterat angajamentul de la forumul din 2021 de la Dakar ca gigantul asiatic să cumpere bunuri africane în valoare de 300 de miliarde de dolari, promițând doar să extindă unilateral accesul pe piață”.
După cum comentează ABC News, „forumul China – Africa, demarat în 2000, este o oportunitate pentru Beijing de a-și consolida influența în Africa, de a provoca ordinea globală condusă de SUA și de a revigora o economie care încetinește pe plan intern. Forumul include toate statele africane, cu excepția Eswatini, care este una dintre cele 12 țări din lume care mențin legături diplomatice cu Taiwan, o democrație insulară autonomă pe care Beijingul o revendică drept teritoriul său”.
Florin Matei, Agenția de Presă RADOR
