Un dialog cu Zoltán Rostás
Introducere
Istoria orală e o știință aflată la intersecția istoriei, jurnalismului și sociologiei, care ajută cercetătorul să înțeleagă complexitatea vieții unui om. Interviul, metoda principală de analiză, este utilizat pe baza întrebărilor formulate și a răspunsurilor primite. De multe ori, răspunsurile nu ne aduc ceea ce dorim să aflăm, dar încercăm, pe cât mai mult, să determinăm partenerul nostru de dialog să ne răspundă.
Cel puțin asta arată autorul Zoltán Rostás care semnează un volum, pe baza unor interviuri cu sociologul Mihail M.Cernea, un academician extrem de apreciat în Statele Unite, dar necunoscut în România. Paradoxul acestui fapt este determinat și de faptul că România este reprezentată peste hotare de persoane extraordinare, dar din pricina distanței, ele nu ajung să fie cunoscute în țară.
Volumul de interviuri
Cartea «Viețile Sociologului Mihail M.Cernea Un dialog cu Zoltán Rostás» include o serie de opt interviuri derulate între lunile noiembrie și iunie 2007, care pun reflectorul pe o persoană necunoscută în mediul academic din țară. Pentru publicul neavizat încă, Mihail M.Cernea este un sociolog, membru corespondent al Academiei Române și o persoană a cărei șansă l-a trimis să studieze peste hotare și să rămână acolo. În circumstanțele unui regim comunist aspru în România, realmente a fost o șansă a lui Mihail M. Cernea de a putea studia în Statele Unite și după acea să rămână peste hotare, ca sociolog la Banca Mondială. Intervievatorul, deloc străin de practicile sociologice (n.r. formare academică sociologică) încearcă să determine care au fost cauzele favorabile ce au determinat plecarea lui Cernea. Fie că vorbim despre relaxarea internațională între cele două blocuri, Vest și Est, ori de aprofundarea relațiilor bilaterale dintre România și Statele Unite la începutul anilor 70, grila de interpretare a lumii lui Cernea este diferită de cea a persoanelor care au rămas în România și au ieșit abia după 1989, deoarece cei din urmă nu au experimentat contrastul dintre vest și est la acel moment. Cernea ajunge să fie cunoscut și apreciat în Statele Unite, dar în România este uitat, din pricina sistemului comunist care promova doar cercetători cu o colaborare bună cu regimul. Existau desigur și excepții, iar Cernea reprezintă una dintre ele.
În paginile volumului de interviuri, Cernea amintește cât de puternic a fost impactul pentru un cercetător român care pleacă la studii peste hotare. Bunăoară, veți citi în volum cum la Stanford a găsit înțelegere, încredere și apreciere pentru calitățile sale. Putea discuta liber despre subiecte care erau interzise în țara noastră și avea acces la o gamă diversă de lucrări științifice, lucru aproape imposibil în România acelor ani. Implicat în mai multe cercetări în satele din România, Cernea e sociologul care preferă cercetarea la firul ierbii, și care primește o ofertă de lucru de la Banca Mondială. Acolo, aflăm din volum cum pleacă pe teren în mai multe state pentru a face cercetări economice. Provocarea pentru autorul Zoltán Rostás a fost de a-l determina pe Cernea să ofere răspunsuri cât mai directe netrecute prin filtrul științific accesibile publicului larg. În general, dialogul dintre doi cercetători poate fi dificil de descifrat persoanele neavizate, astfel că efortul presupune ca omul de știință să poată explica pe înțelesul tuturor un text academic. De altfel, volumul a fost realizat în câteva luni, de aceea cu atât mai dificilă și meritorie a fost prelucrarea interviurilor de către autor, nevoit să aibă consultări periodice cu Mihail M.Cernea. Scrisă în 2007, cartea a văzut tiparul recent, după ce a trecut prin mai multe revizuiri de către cei doi cercetători.
Utilizarea pluralului „viețile” de către autor Zoltán Rostás propune o interpretare în două acte, prima referitoare la viața lui Mihail Cernea din țară, până la plecarea în străinătate și a doua, cea din SUA, marcată de revenirea pentru scurte perioade, în țară. Această perspectivă de înțelegere ne sugerează că Mihail Cernea cel din țară, trebuie perceput diferit de cel aflat peste hotare, în Statele Unite.
În concluzie, cartea reprezintă o colecție de interviuri pe care cititorul merită să le aprofundeze, pentru a înțelege problematica secolului al XX-lea, dar și alte aspecte din perioada respectivă.
În final
Dialogurile lui Zoltán Rostás și Mihai Cernea sunt un exemplu de aplicare a chestionarului sociologic pentru o cercetare de istorie orală. Autorul încheie volumul de dialoguri printr-un îndemn la păstrarea eticii în cercetarea științifică, aducând ca argument faptul că cercetătorul, de multe ori, ajunge să fie extrem de subiectiv cu cercetarea sa își pierde, prin acest demers, rezultatele căutate. Discuția despre etica cercetării este derivată și din ceea ce Max Weber propunea posterității: toate științele trebuie să beneficieze de o libertate neîngrădită la nivel academic pentru a putea produce noi descoperiri. Prin urmare, autorul propune o temă de dezbatere ulterioară : „dacă sunt științele sociale libere sau îngrădite ?”.
Interviurile sunt scrise astfel încât să ofere și cititorului care nu cunoaște acele timpuri un ghid de înțelegere pentru dificultățile cu care se confruntau oamenii. Cartea merită citită și studiată din mai multe perspective, dar și re-editată pentru a surprinde mai multe explicații ale autorului.
Autor: Alexandru Eduard Balaci
RADOR – 13 septembrie
