Introducere
La 16 ani distanță de prima dezbatere televizată dintre Richard Nixon și John F. Kennedy, o nouă campanie prezidențială a fost organizată pentru alegerea următorului președinte al Statelor Unite ale Americii. Față de alegerile din 1960, în 1976 avem un președinte aflat în mandat și un guvernator cu o imagine politică favorabilă. În urma acestor alegeri, Gerald Ford a fost învins de candidatul democrat Jimmy Carter, care a demonstrat că dezbaterile prezidențiale nu sunt favorabile persoanelor care doresc un al doilea mandat.
16 ani fără dezbateri prezidențiale
În 1960 a apărut un paradox, cei care au ascultat dezbaterea dintre John F. Kennedy și Richard Nixon la radio, au votat cu Nixon, în timp ce, cei care au urmărit dezbaterile la televizor, au votat cu Kennedy. Marketingul politic democrat a știut să comercializeze imaginea lui Kennedy, care a fost mai puternică decât argumentele lui Nixon. De altfel, dacă analizăm istoria campaniilor prezidențiale, putem observa că majoritatea campaniilor s-au derulat fără dezbateri pentru a nu compromite imaginea candidaților. Mai mult decât atât, nici un candidat care a fost ales președinte și lupta pentru un al doilea mandat, nu a optat pentru dezbateri, întrucât acest lucru ar fi dăunat imaginii sale. În momentul în care un candidat care deține funcția de președinte participă la o dezbatere, el va trebui să-și apere mandatul anterior și să-și justifice deciziile, ceea ce îi oferă un avantaj contracandidatului. Din 1956 putem observa acest lucru, când nici Dwight Eisenhower nu a dorit să participe la o dezbatere cu Adlai Stevenson, dar cei doi candidați au trimis câte un reprezentant care să-i reprezinte. Această „dezbatere” a rămas cunoscută drept „dezbaterea celor două doamne” întrucât Eisenhower și Stevenson au fost reprezentanți de două femei.
Alegerile din 1960 au presupus o lecție pentru cei care doresc să candideze pentru Biroul Oval iar acest lucru a putut fi observat și în campaniile ulterioare. După asasinarea lui John F. Kennedy din 22 noiembrie 1963, democrații au cerut câteva luni de doliu în politică, astfel că dezbaterile politice s-au derulat în favoarea democraților care aveau capital de imagine. După moartea lui Kennedy, vice-președintele Lyndon B. Johnson a fost ales președinte după alegerile din 1964. Aceasta a obținut ușor nominalizarea pentru alegeri în convenția democrată și a profitat de imaginea de doliul politic pentru a nu participa la dezbateri. Întrucât imaginea democrațiilor era puternică în mediul public, Johnson a obținut mandatul fără greutate. Alegerile din 1964 au fost câștigate de democrați iar Richard Nixon, care a dorit să-și ia „revanșa”, a înțeles că nu este momentul favorabil pentru a candida și nu a dorit nominalizarea partidului republican. Patru ani mai târziu, Richard Nixon a obținut nominalizarea din partea partidului pentru alegerile prezidențiale și l-a învins pe Hubert Humphrey, fără a participa la o dezbatere. Humphrey l-a provocat de patru ori la o dezbatere pe Nixon, însă acesta a refuzat de fiecare dată.
În 1972, Richard Nixon a candidat după același scenariu, fără dezbatere și obținut un al doilea mandat însă la doi ani diferență, în plin scandal politic cunoscut drept „Afacerea Watergate”, Richard Nixon a anunțat pe 8 august 1974 că își va prezenta demisia. Nixon a fost înlocuit cu Gerald Ford, vice-președintele acestuia, care spera să obțină un mandat de patru ani, în urma alegerilor din 1976. Ford era eligibil pentru a candida, întrucât a deținut funcția de președinte interimar pentru doi ani iar în partid nu exista o altă persoană pentru a reprezenta Partidul Republican. Pe modelul Kennedy, administrația prezidențială a cerut liniște în presă și în opinia publică, după demisia lui Richard Nixon, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Față de momentul în care a fost asasinat John F. Kennedy, când opinia publică a fost îngrozită iar democrații au avut doar de câștigat, scandalul „Watergate” a produs frustrare și dezgust în presă și în opinia publică. Mai mult decât atât, Gerald Ford nu a fost capabil să gestioneze problemele economice, să reziste în fața criticilor venit din presă și să ofere un răspuns ferm pentru cazul „Watergate”. Ford a reușit să-i anuleze acuzațiile de corupție formulate împotriva lui Richard Nixon și chiar a acordat mai multe decrete de amnistie pentru diverse fapte.
O nouă înfruntare politică
Jimmy Carter a criticat puternic politicile fiscale aplicate de Gerald Ford, din poziția de guvernator al statului Georgia (1971-1975). Acesta a știut să utilizeze curentul format împotriva administrației Nixon și a obținut nominalizarea democraților pentru alegerile prezidențiale.
Chiar dacă Ford s-a impus drept candidat unic al convenției republicane, acesta era asociat cu administrația Nixon și scandalul „Watergate”. Ford a încercat să se delimiteze de imaginea lui Nixon și singura soluție a fost de a participa la o serie de trei dezbateri, la invitația lui Jimmy Carter.
Cele trei dezbateri au fost transmise de ABC și au avut loc pe 23 septembrie, 6 octombrie și 22 octombrie 1976, în trei locații diferite.
Prima dezbatere, 23 septembrie 1976, Walnut Street Theater, Pennsylvania
Această dezbatere a fost moderată de: Edwin Newman, ABC iar întrebările au fost adresate de trei persoane:Frank Reynolds, ABC, Elizabeth Drew, New Yorker Magazine și James Gannon, Wall Street Journal. Dezbaterea a fost urmărită de aproximativ 69.7 milioane de oameni. Nu avem un câștigător clar și majoritatea estimărilor consideră că a fost egalitate. Pe tot parcursul dezbaterii, Gerald Ford a apărat administrația din care a făcut parte și a încercat să justifice măsurile economice și administrative pe care le-a luat. Când a fost întrebat de ce a acordat mai multe decrete de amnistie, Ford a argumentat că Richard Nixon a făcut multe lucruri pentru Statele Unite și nu este normal ca un președinte să fie pus sub acuzare în urma unor informații venit doar din presă, fără dovezi juridice.
Regulile
Timp de dezbatere: 90 de minute (dintre care o defecțiune tehnică care a oprit dezbaterea pentru 27 de minute).
Discursuri de deschidere: 3 minute/candidat
Timp de răspuns la întrebări: 2 minute/întrebare
Discurs de sfârșit: 3 minute/candidat
Subiectele de discuție
Strict politică internă: economie, inflație și scandalul Watergate.
A doua dezbatere, 6 octombrie 1976, Palace of Fine Arts, San Francisco, California
A doua întâlnire a fost moderată de Pauline Frederick, de la postul național de radio iar întrebările au fost adresate de trei persoane: Richard Valeriani, NBC,
Henry Trewhitt, Baltimore și Sun Max Frankel, New York Times. În timpul acestei confruntări, președintele Gerald Ford a afirmat că nu există dominție sovietică asupra Europei de Est și administrația Ford nu va permite acest lucru nici pe viitor.
Pentru această „gafă”, Ford a fost cotat în sondajele electorale din 15 octombrie cu șase procente în urma lui Jimmy Carter. Deși Ford a avut o prestație admirabilă, Carter a fost declarat câștigător din pricina gafei lui Ford. Analiștii politici susțin că această dezbatere a reprezentat momentul în care Jimmy Carter a „câștigat” alegerile prezidențiale.
Întâlnirea a fost vizualizată de aproximativ 63.9 milioane de oameni.
Regulile
Timp de dezbatere: 90 de minute
Discursuri de deschidere: 3 minute/candidat
Timp de răspuns la întrebări: 3 minute/întrebare și 3 minute timp suplimentar pentru argumente ulterioare.
Discurs de sfârșit: 3 minute/candidat
Subiecte
Dezbaterea a presupus doar politică externă: Războiul din Vietnam, Europa de Est, răspunsul american față de Uniunea Sovietică și lupta împotriva comunismului.
A treia dezbatere, 22 octombrie 1976, Phi Beta Kappa Memorial Hall, College of William and Mary, Virginia
A treia întâlnire a fost moderată de Barbara Walters, ABC iar întrebările au fost adresate de trei persoane:Joseph Kraft, syndicated columnist Jack Nelson, Los Angeles Times și Robert Maynard, Washington Post.
Ultima întâlnire a presupus politică internă și subiecte referitoare la probleme din presă și nivel social, fiecare candidat a fost întrebat care este viziunea politică pe care vor să o pună în practică. Cei doi candidați s-au acuzat reciproc timp de 10 minute iar restul timpul au fost adresate întrebări și răspunsuri. Jimmy Carter a fost declarat câștigător al acestei dezbateri iar Gerald Ford a reușit să-și atribuie imaginea de persoană implicată direct în scandalul Watergate, lucru pe care Ford a încercat să-l evite în timpul celor trei dezbateri. În urma acestei dezbateri, Gerald Ford a fost acuzat în presă de corupție și considerat răspunzător pentru inflația și criza economică. Politica economică a administrație Gerald Ford a fost caracterizată în presă drept: „cel mai greu moment din istoria Statelor Unite, de la Marea Depresiune”.
Dacă după a doua întâlnire, Ford a sperat să recupereze procentele câștigate de Jimmy Carter, după ultima întâlnire, acest lucru a fost împosibil și Gerald Ford a fost învins. Jimmy Carter a declarat în timpul acestei dezbateri că sacrificiile economice vor fi mult mai mici pentru înarmare, dacă el va fi ales președinte.
Această dezbatere a fost urmărită de aproximativ 62.7 milioane de oameni.
Regulile
Întrebări încrucișate și posibilitatea jurnaliștilor de a adresa întrebări suplimentare pe subiectele dorite. Fiecare candidat trebuia să adreseze argumente la răspunsurile adversarului.
Timp de dezbatere: 90 de minute
Discursuri de deschidere: 3 minute/candidat
Timp de răspuns la întrebări: 3 minute/întrebare și 3 minute de răspuns la întrebarea adversarului.
Discurs de sfârșit: 3 minute/candidat
Subiecte
Politică internă: Controlul armelor, scandalul „Watergate”, înarmare vs dezarmare, sistemul de taxare și mandatul prezidențial.
Concluzie
În urma acestei dezbateri, Jimmy Carter l-a învins pe Gerald Ford cu 297 de electori la 240 și 40,825,839 de voturi populare, la 39,147,770 pentru Ford. Această victorie a însemnat o înfrângere majoră pentru republicani, care reușeșc însă să recupereze în 1980, când Ronald Reagan l-a înfrânt pe Jimmy Carter.
(Autor: Alexandru Eduard Balaci)
Bibliografie
https://edition.cnn.com/ALLPOLITICS/1996/debates/history/1976/index.shtml
https://www.presidency.ucsb.edu/advanced-search?field-keywords=&field-keywords2=&field-keywords3=&from%5Bdate%5D=&to%5Bdate%5D=&person2=200294&category2%5B%5D=64&items_per_page=25
https://www.britannica.com/event/United-States-presidential-election-of-1952
https://www.270towin.com/1976_Election/
