Sarcina modifică anatomia creierului, lăsând doar câteva zone neschimbate; toate celelalte se micșorează și, în același timp, se întăresc conexiunile dintre celulele nervoase în interiorul lor.
Descoperirea, publicată în revista „Nature Neuroscience”, este prima observație continuă a plasticității și a capacității de adaptare a celui mai complex dintre organe. „Până acum nu văzusem niciodată creierul în mijlocul acestei metamorfoze”, a spus coordonatorul cercetării Emily Jacobs, de la Universitatea California din Santa Barbara, în conferința de presă online organizată de „Nature”. Prima autoare este Laura Pritschet, de la aceeași universitate.
În timp ce volumul substanței cenușii se reduce în mod pronunțat, la fel ca și grosimea cortexului, structura materiei albe devine mai solidă și același lucru se întâmplă în lichidul cerebrospinal (lichidul cefalorahidian) și în cavitățile (ventriculii) în care acesta este produs.
Sunt schimbări care regresează în timp, deși nu este clar la cât timp: unele au fost observate chiar și la doi ani de la naștere.
Din ceea ce erau imagini fixe și fragmentare ale creierului în timpul sarcinii, s-a trecut astfel la un fel de film, în care schimbările sunt evidente. A fost posibil datorită imaginilor care reprezintă creierul unei femei de 38 de ani, obținute prin rezonanță magnetică și detectate de la trei luni înainte de concepție până la doi ani după naștere. Imaginile au fost, apoi, comparate cu cele ale a opt indivizi de control și combinate cu alte date, cum ar fi cele obținute din analizele de sânge. Rezultatul acestui „tur de forță”, așa cum l-a definit cercetătoarea, este prima hartă completă a modului în care sarcina modelează creierul, accesibilă în mod liber comunității științifice.
Este, de asemenea, o contribuție importantă la medicina de gen. „Științele biomedicale au ignorat din punct de vedere istoric sănătatea femeilor”, a spus Jacobs. Dar este clar că este doar un prim pas. Este doar începutul și pe planul științific: „Acest articol deschide mai multe întrebări decât răspunsuri, pentru că în realitate abia începem să trasăm suprafața”, a observat cercetătoarea. „Este un domeniu de cercetare recent deschis”: vor fi necesare noi studii pentru a înțelege impactul pe termen lung al sarcinii asupra creierului, vor trebui făcute cercetări pe o populație mai amplă, vor putea fi explorate posibile implicații asupra sănătății mintale în perioada din apropierea nașterii, cum ar fi depresia postpartum, îmbătrânirea creierului sau tulburări precum migrena. (www.ansa.it – 17 septembrie)/oavram
RADOR RADIO ROMÂNIA (17 septembrie)
