Interviu cu doi medici stomatologi, soții Raluca și Radu Costea

Sunt foarte multe lucruri noi în stomatologie. Faptul că ți-ai pus o floricică pe dinte, nu știu cât de elocvent e din punct de vedere medical…

E atât de specializată fiecare ramură a stomatologiei încât este dificil, acum, să faci totul, totdeauna, singur și foarte bine. E nevoie de o specializare a medicului, de lucrul pe specialități, susțin doi reputați practicieni ai stomatologiei, soții Raluca și Radu Costea. Dincolo de două cariere de excepție, cei doi medici au în comun trei copii, dar și performanța înființării și gestionării unor clinici de succes în București și Brașov. Interviul de mai jos ne destăinuie istoria unor specialiști care au avut curaj și ce e nou în această profesie atestată de pe vreme sumerienilor…

Dr. Radu Costea, (RC), Șef de lucrări la UMF Carol Davila din București, doctor în Medicină Dentară, medic Stomatologie Generală, cu specializare în Implantologie, Protetică Dentară, Radiologie Dentară și Terapie Laser.

Dr. Raluca Costea, (RaC), doctor în Medicină Dentară, medic Stomatologie generală, cu competență în inhalosedare cu protoxid de azot și oxigen, protetică dentară.

  • De ce ați ales medicina și mai ale domeniul stomatologiei?
  • (RC) Medicina mi s-a părut dintotdeauna un domeniu legat de iubirea de oameni, iubesc foarte mult, am iubit și sper că voi iubi în continuare oamenii și, cumva, am considerat că este o cale de a reuși să-i ajut foarte mult și să îmbunătățesc în acest fel viața celor din jur. Dacă n-aș fi făcut medicină, probabil că aș fi făcut psihologie, care, oricum, e un domeniu ce mă interesează și acum într-o mare măsură, pentru că mintea omului e extrem de alambicată… Cred că orice meserie are în adâncul ei o parte de ajutor către oameni – și dacă ești tâmplar și dacă ești inginer ajuți la îmbunătățirea vieții omului. Tata și-a dorit foarte mult să fie medic dar, datorită regimului, că nu avea origine sănătoasă, nu a putut să dea la medicină, tata e profesor, mama, inginer chimist, în familie nu exista o tradiție. Mai apoi, sora mea a făcut medicină generală iar eu am ales stomatologia fiindcă îmi plac foarte mult atât lucrul manual cât și chestiile foarte minuțioase, de tipul lego, să desenez chestii mărunte, mi s-a părut că mi se potrivește. Un alt motiv ar fi că medicina te obligă să te perfecționezi tot timpul, îți cere să înveți în permanență, un alt lucru care mi s-a părut foarte stimulativ. Așa am ajuns la medicină în București…
  • (RaC) Dintotdeauna mi-am dorit să fac medicină, n-am știut că-mi doresc stomatologie și decizia a fost destul de riscantă la momentul respectiv. Fratele meu m-a convins, am mers să mă înscriu la Cluj, el mi-a zis, hai, că la medicină generală e prea greu, acolo sunt mai mulți tocilari, la stoma e un alt mediu, o să fie mai fain, și așa am ales stomatologia.
  • Un mentor din anii de școală pe care-l prețuiți?
  • (RC) Am avut mai mulți profesori exemplari. Mi-l amintesc însă pe profesorul Șerban Țovaru de la patologie orală, mi s-a părut tip extraordinar în primul rând ca om și după aceea ca profesionist, am învățat foarte multe de la el, într-un fel, extra-medical: cum să faci, cum să fii cu pacienții tăi, cum să cauți totdeauna să-i ajuți din punct de vedere medical. Un alt profesor de care sunt legat, era pe atunci preparator universitar, este Alexandru Petre, de protetică, un om extraordinar de deștept. Mereu avea timpul și răbdarea necesare pentru fiecare student în parte și stătea cu el până reușea să înțeleagă manopera sau dispozitivul pe care trebuia să-l construiască la protetică.
  • (RaC) La Cluj l-am avut ca mentor pe profesorul Teofil Lung, un mare chirurg BMF, în domeniul maxilo-facial, iar, apoi, la doctorat, am lucrat 7 ani alături de profesorul Mihai Augustin de la Spitalul Militar, cu care am împărțit același cabinet, un om extraordinar…
  • Cum v-a venit ideea să vă deschideți o facilitate de servicii medicale?
  • (RC) Stomatologia îți oferă, într-o mare măsură, independență profesională și, recunosc, întotdeauna mi-a plăcut să fiu cumva propriul meu șef sau să nu depind foarte mult de alții. Stomatologia mi-a oferit acest atu. În plus, de stomatologie, de medicină, în general, a fost, este și cred că va fi întotdeauna nevoie… După absolvire, am lucrat în două, trei cabinete private și mi s-a părut că ar trebui sau aș putea face mai mult decât se făcea atunci, pe la sfârșitul anilor 90, începutul anilor 2000, când se deschidea un cabinet stomatologic la un parter de bloc, într-o garsonieră… Îmi aduc aminte că aveam două unități și o recepție, o sală de așteptare, chestie pe care nu o aveau multe alte cabinete. Era împărțită partea medicală de ceea ce se întâmpla la recepție, că plăteai, că făceai programare. Noi am produs primul soft de stomatologie din România, care-i purta numele cabinetului nostru, îl produceam și-l vindeam la vremea aceea, în anii 2002, 2003, fiind ceva nou, de ajutor, pentru că existau atunci la început rețele de calculatoare, puteai să comunici în timp real cu recepția și chiar și cu pacienții, puteai face rapoarte, tabele. Am încercat atunci să schimb ceva în stomatologie, pentru că programele au fost preluate și de alte cabinete. Nu am inventat eu modelul acesta dar am fost cumva printre primii care l-au aplicat din dorința de a avea separată partea medicală de restul activității, ca în țările cu experiență mai mare în practica privată stomatologică. Altceva ce am încercat să o introduc a fost tehnologia, așa cum era atunci, la început, apăruseră o serie de aparate, de dispozitive noi, pe care greu am reușit să le achiziționez și să le aduc în cabinet, în București. Unele din procedurile stomatologice au intrat greu în piața românească, pentru că lumea era obișnuită să lucreze într-un anumit fel. De exemplu, aveam colegi care mă întrebau, – știu că sună hilar acum, dar o să povestesc -, de ce folosesc eu mănuși la fiecare pacient, dar, de ce îmi pun masca? Și le spuneam, o dată, pentru că mi se pare că mă protejez atât pe mine cât și pe cei din jurul meu, cât și pentru că e mult mai igienic să nu-mi bag degetele  în gura pacientului… Erau tot felul de device-uri ieftine pe care le poți folosi astfel încât să obții o izolare a dintelui mult mai bună, niște forme de cauciuc foarte elastice care îți izolează foarte bine dintele în anumite procedee, repet, lucruri foarte ieftine. Lucram la un cabinet privat, la început, după ce am terminat facultatea, și-mi spunea proprietarul cabinetului: folosește mai puține conuri de gutapercă, acele bețișoare ieftine din gutapercă, care se pun pe fiecare canal câte unul. Și eu nu înțelegeam cum să folosesc mai puține, cu economie, adică din două canale pe unul să pun, pe unul să nu pun? Acum par hazlii dar atunci era o problemă și mă loveam de ea pentru că nu puteam să iau eu deciziile corecte. Așa că, mi-am zis, în 2004, că trebuie să schimb ceva, să fac cum mi se pare mie că trebuie. N-a fost ușor, pentru că, atunci, pentru cei mai tineri era greu să poată face rost de bani, acum te duci la bancă și, după ce expui un plan, poți să obții o finanțare, atunci nu mergea așa… Am căutat un sediu, am împrumutat bani de la toți prietenii, pe atunci făceam revista Actualități stomatologice și, cumva, aveam cunoștințe în toată piața stomatologică, astfel, toți dealerii de produse stomatologice, poate datorită felului meu de a fi, m-au ajutat sau m-au păsuit la plăți, mi-au oferit echipamente într-un fel de rate. M-a întrebat cineva cu ceva timp în urmă dacă aș mai face chestia asta… Nu știu dacă aș mai face-o, mi se pare că atunci puteai să deschizi mai ușor o afacere, acum mi se pare că pentru a fi undeva sus, ai nevoie de o investiție foarte mare. Din fericire, îmi permit să fac aceste investiții, pe care le întorc către pacient.
  • Ai deschis primul cabinet în 2004. Când ai cunoscut-o pe Raluca?
  • (RC) În 2007, terminase facultatea în Cluj, făcea doctoratul în București și venise să se angajeze. Am angajat-o, mi s-a părut că avea niște idei foarte faine, am rezonat cu ele, am rezonat și cu ea și, în puțină vreme, am obținut două Da-uri: să fim asociați și să fim asociați și în familie. Ea a venit cu ideea să deschidem un centru și acasă, în Brașov. Mi s-a părut și mi se pare în continuare un oraș foarte fain, un pic mai așezat, un pic mai lipsit de agitația Bucureștiului. E adevărat, când am venit din București în Brașov mi se părea că lucrurile se mișcă cu încetinitorul, că pierdem timp, dar, după o perioadă, mi-am dat seama că așa trebuie să fie, că eu sunt cel agitat… Colegii mei încă mă întreabă, cum reușești să faci atâtea, facultate, cabinet, familie, studiu? Poate că datorită faptului că o mare parte din viață mi-am petrecut-o în București, poate că aș avea capacitatea de a gestiona mai multe lucruri odată, nu știu exact să răspund la întrebarea asta, e adevărat că telefonul sună în permanență, chiar și în concediu, e adevărat că mi-aș dori să am mai mult timp să stau cu copiii decât am și sufăr pentru asta…
  • Ce e nou în medicina stomatologică?
  • (RC) Îmi place să fiu în ton cu noutățile și aici aș face o mică precizare, cu noutățile care chiar contează, pentru că unele chestii, faptul că ți-ai pus o floricică pe dinte, nu știu cât de elocvent e din punct de vedere medical. Însă tehnologii ca microscopul dentar care oferă o acuitate maximă a lucrului pe dinți, laserul dentar care are o grămadă de beneficii pe lângă confortul pacientului care scapă de bâzâitul infernal și de vibrații, lucrul este mult mai precis, mai exact, nu lezează în niciun fel țesuturile sănătoase din jur, lungimea de undă acționând exact pe procesul carios sau pe leziunea dentară sau parodontală. Să adaug aparatura de inhalosedare, care alături de anestezia generală sunt vitale într-un cabinet modern.
  • (RaC) Cea mai mare parte din munca mea este dedicată copiilor, 90 la sută din pacienții mei sunt copii, mulți dintre aceștia au nevoi speciale. Evident că partea de anestezie generală este o nevoie în piața stomatologiei din România, o nevoie națională, fiindcă sunt din ce în ce mai multe cazuri, din ce în ce mai multe afecțiuni ce au nevoie de servicii stomatologice asistate de anestezie generală. În momentul de față sunt trei tehnici utilizate: inhalosedarea, cu un aparat pe care putem să îl folosim noi, medicii stomatologi, în cabinet, care dă o stare de relaxare, și ne ajută în privința reducerii anxietății, apoi este sedarea intravenoasă, la care trebuie să fim asistați de medicii anesteziști și anestezia generală, de asemenea, asistată de medici anesteziști.
  • Au copiii, acum, probleme mai mari decât altădată?
  • (RaC) Deși igiena bucală e mai mare, toată lumea a auzit și are periuțe de dinți, periuțe electrice, dușuri bucale, tot felul de dispozitive, totuși, nu cred că se folosesc mereu corect, nu toți oamenii știu să le folosească, nu există atâta răbdare să stăm două-trei minute, să ne periem corect în fața oglinzii, în baie, în fiecare seară. Apoi, datorită alimentației, care este din ce în ce mai procesată, cu foarte multe dulciuri, foarte multe alimente îndulcite, cu foarte multe alimente moi. Dentiția e deficitară, dacă masticația nu este corectă, dacă nu mușcăm, lucrul acesta se întâmplă mai ales în perioada copilăriei. La 20 de ani, osul maxilar este format vicios dacă n-ai mâncat corect. Copiii trebuie să muște din morcovi, pere, mere, lucruri tari. Funcția creează organul. Cu cât folosim alimente mai moi sau tăiate bucăți, de, să nu-l doară pe copil, totul degenerează, osul nu se formează corect, rămâne îngust și apar celelalte probleme: înghesuiri dentare, incluzii, nu pot să iasă dinții și avem nevoie de aparat dentar.
  • Ce nu s-a schimbat în stomatologie de la sumerieni și egipteni încoace?
  • (RC) Au rămas: nevoia de extracții, unii dinți, trebuie, totuși, extrași din gură, nevoia de tratare a dinților, de a pune ceva într-o gaură din dinte, nevoia de a înlocui dinții lipsă, pentru că și atunci se făceau replantări, ligaturi, proteze… Plus că, durerea dentară e aceeași ca și atunci…
  • Ce ne așteaptă peste 20 de ani?
  • (RC) Tehnologia, spre deosebire de om, evoluează foarte repede, lunar apar chestii noi și importante. Pentru medici, munca va fi ușurată din anumite puncte de vedere. Eu cred că medicul nu va putea fi înlocuit de robot, cum cred unii, pentru că sunt decizii de mare nuanță subiectivă pe care ar trebui să le iei și, noi în facultate, învățăm că, practic, fiecare boală se manifestă diferit la fiecare persoană în parte, asta înseamnă că nu poți să ai același tratament pentru o afecțiune. Cu siguranță, inteligența artificială devine din ce în ce mai prezentă în viața tuturor și realitatea virtuală și cea augmentată vor fi cu siguranță implementate și în stomatologie, vei putea să îți pregătești operații asistat de inteligența artificială. Să adăugăm scanerele intraorale și printurile digitale 3D, care deja există și rapiditatea transmiterii informației – la revedere, curieri pentru amprente, nu mai pierdem o zi, acum e totul on-line. Cu siguranță viitorul va pune în față telemedicina sau consultațiile la distanță, ele există și se vor dezvolta. Probabil că vor fi terapii de regenerare dentară, mă gândesc că vor fi tehnici medicale care vor face să-ți crească dintele sau să se regenereze structura dentară, se lucrează deja la implantarea mugurilor dentari, încă nu s-a reușit pe deplin. Pe baza unor teste genetice vei putea preveni anumite afecțiuni dentare sau parodontologice, vor apărea biomateriale inteligente care îți vor regenera diferite țesuturi… Poate că sună SF acum dar așa sunau și altele acum 20 de ani…
  • Ce credeți că ar trebui îmbunătățit în relația cu pacienții?
  • (RC) Sunt multe, dar în primul rând comunicarea. Aici e o chestiune generală pentru medicină: în lumea de azi, tot mai grăbită, nimeni nu mai are timp să stea de vorbă cu nimeni, totul e expeditiv și în chestia asta și pacientul și medicul au de pierdut. Noi vorbim mult cu pacienții și toată lumea pleacă cu lucrurile foarte clare, indiferent de ce decizie va lua ulterior, că face lucrarea, că nu face, că vrea alta. Noi ne asigurăm întotdeauna că lucrurile sunt bine înțelese.
  • (RaC) În lumea copiilor, ce le spui depinde de situație, cu fiecare copil e o poveste, este ca într-un desen animat. Fiecare ședință este una specială, magică. Mă gândesc că, dacă nu aș fi medic stomatolog, aș fi fost educatoare pentru că am o legătură specială cu copii. Motivul pentru care continuăm, pentru care mă duc zilnic la clinică și îmi este foarte drag este dat de privirea lor, de zâmbetul lor, de faptul că pleacă fericiți și sunt mulțumiți. I-am avut pe scaunul magic și pe cei mici ai noștri, au si aparate dentare, au avut și extracții și etape chirurgicale… Nici noi nu suntem feriți de probleme dentare, deși suntem stomatologi. Dar nu știi ce bucurie ai când, pe stradă, chiar cu mască, în perioada pandemiei, te salutau copii, care, spuneau ei, te recunoșteau după ochi…
  • Ce poți să faci zilnic, simplu, ușor pentru a avea dinți sănătoși?
  • (RC) Toată lumea știe că nu e bine să fumezi și totuși foarte mulți fumează. Toată lumea știe că nu e bine să mănânci mult dulce, pentru că faci carii, te îngrași etc. Cu toate acestea e greu să te oprești de la multă înghețată… Le spun mereu tuturor, copii, adulți: măcar clătește un pic gura după masă, mai ales după dulciuri, n-ai periuța cu tine la restaurant, dar cu un pahar de apă te poți clăti înainte de plecare. Dincolo de un minimum de igienă, controalele periodice pot preveni lucruri grave.
  • (RaC) Alimentele să fie mai puțin procesate, mai dure, nu atât de lipicioase. Copiii să fie lăsați de părinți să muște pur și simplu dintr-un măr. Am avut pacienți copii care nu știau să muște, la șapte ani, n-au mușcat în viața lor dintr-un fruct, părinții le curățau coaja sau îl tăiau bucățele. Carnea este mult mai moale, acum, nu mai mesteci cât mestecam noi la o bucată de carne de vită sau de găină de curte, normal că rămâne pe suprafața dinților. Dacă mănânci alimente mai tari gingia se fortifică și dintele se curăță singur, pentru că alimentele dure se izbesc de suprafața dintelui și le îndepărtează pe cele moi, resturile alimentare. Se numește auto-curățare a dintelui. Unul din sfaturile mele este ca, după ce mâncați ceva dulce, să mâncați și ceva tare, un morcov de pildă, care curăță suprafața dinților.

A consemnat Mihaela Bîlbîie, RADOR

RADOR – 18 septembrie