Tensiunile din Orientul Mijlociu sunt subiectul mai multor analize din presa internațională. „Mai poate fi evitat un război în toată puterea cuvântului?”, se întreabă New York Times, care cântărește situația din regiune și perspectivele unei escaladări. Editorialistul reamintește că nu Hezbollahul e principalul inamic al Israelului, ci Iranul. „Sau, pentru a împrumuta metafora fostului premier israelian Naftali Bennett, Teheranul e capul caracatiței, iar Hezbollah – la fel ca Hamas în Gaza sau gruparea Houthi în Yemen – e doar unul dintre tentacule”. „Teheranul, iar nu Beirutul, este centrul real de gravitație al acestui conflict. Pe de altă parte, conflictul afectează populația libaneză, care în marea ei majoritate nu agreează Hezbollah. Și are motive întemeiate: gruparea teroristă le-a deturnat țara, le-a asasinat cei mai îndrăgiți conducători, a transformat mare parte a teritoriului în țintă militară și își dedică resursele construcției unei vaste infrastructuri militare – în timp ce economia națională e deja în colaps.
Genul de lovituri bine calibrate demonstrat de atacul cu pagere de săptămâna trecută e incomparabil mai eficient când vine vorba de disiparea aurei de invincibilitate a Hezbollahului în Liban. Unicul mod în care Israelul își poate reabilita factorul de descurajare este să impună costuri direct stăpânului Hezbollah, adică Iranul, conchide publicația americană.
Pe de altă parte, citim în La Libre Belgique, ministrul israelian de finanțe, Bezalel Smotrich, a respins joi orice idee de încetare a focului cu Hezbollahul libanez, după un apel internațional pentru un armistițiu. Statele Unite și Franța, cărora li s-au alăturat țări europene, occidentale și arabe, au cerut o „încetare imediată a focului de 21 de zile” în Liban.
„Campania (militară) trebuie să se încheie într-un singur fel: zdrobirea Hezbollah și eliminarea capacității sale de a dăuna locuitorilor din nordul” Israelului. „Nu trebuie să dăm timp inamicului să-și revină după loviturile violente pe care le-a primit și să se reorganizeze pentru a continua războiul după 21 de zile”, a declarat Smotrich pe X.
Liderul opoziției israeliene, Yaïr Lapid (centru dreapta), a reiterat că „Nu vom accepta nicio propunere care să nu includă retragerea Hezbollah de la granița noastră de nord”.
De altfel, armata israeliană se pregătește pentru o posibilă „intrare” în Liban, notează Le Point, citând un șef de stat major israelian. Publicația franceză reamintește că Hezbollahul a lansat miercuri o rachetă spre Tel Aviv, o premieră potrivit armatei israeliene, care a interceptat-o și a efectuat noi lovituri aeriene mortale împotriva mișcării islamiste.
THE JERUSALEM POST reiterează poziția statului Israel față de Națiunile Unite: O organizație care „urăște evreii”. „Nimic bun nu poate ieși din eliminarea poporului evreu, însă aceasta e direcția pe care a adoptat-o ONU, care joacă jocul extrem de periculos al învinovățirii evreilor pentru tot ce nu merge bine. În loc să îndrepte cu onestitate arătătorul spre Hamas, o grupare teroristă monstruoasă, parcă posedată de demoni. Din contră, ONU pare să se simtă îndreptățită în complicitatea ei, ascunzând și negând răul atât de evident văzului tuturor, pretinzând că Hamas ar fi victima unei agresiuni evreiești”. „Realitatea e că ONU minte cu rea voință și protejează o organizație teroristă notorie care amenință nu doar siguranța Israelului, ci și întreaga omenire, mai scrie Jerusalem Post.
De la tribuna ONU, președintele Zelenski îndeamnă liderii mondiali să nu abandoneze Ucraina din cauza temerii legate de un război extins în Orientul Mijlociu, aflăm din paginile publicației spaniole La Razon, care explică: „Președintele ucrainean, îngrijorat că escaladarea luptei din Orientul Mijlociu va fura atenția asupra războiului din țara sa, are grijă să facă suficient zgomot pentru ca niciunul dintre aliații săi internaționali să nu uite cât de necesar continuă să fie sprijinul și ajutorul militar care le permite oamenilor săi să facă față asediului rusesc”. Președintele Ucrainei a ținut să le transmită liderilor lumii că problema și pericolul cauzat de invazia țării sale afectează întreaga lume. Zelenski și-a încheiat discursul cerând încetarea conflictului și solicitând sprijin internațional pentru „planul său de pace”, despre care el susține că este soluția corectă.
FINANCIAL TIMES publică un intersant articol intitulat „În urma dictatorului”, în care analizează perspectiva inevitabilei prăbușiri a regimurilor autocrate. „O temă a vremurilor noastre este ascensiunea „regimului personal”, în care voința unui individ cântărește mai greu decât orice ideologie. Indivizii în cauză devin acum tot mai bătrâni. Vladimir Putin, Xi Jinping, Narendra Modi și Recep Tayyip Erdoğan s-au născut toți între 1950 și 1954, ceea ce înseamnă că se apropie acum de vârsta morții lui Stalin. Pe măsură ce acești conducători se apropie de moarte, probabilitatea favorizează chiar și mai mult haos și impredictibilitate, dar și speranța de mai bine.
Ce se întâmplă când autocratul se apropie de moarte? se întreabă Financial Times, și explică: „În primul rând i se îngustează orizontul temporal. Un conducător îmbătrânit e obligat să acționeze rapid pentru a-și asigura moștenirea. Probabil că nu e o coincidență că Putin a invadat Ucraina după ce se spune că ar fi început să frecventeze oncologii. Lucrurile devin chiar și mai periculoase atunci când judecata unicului decident se perimează odată cu vârsta, cum e cazul declinului cognitiv vizibil la Trump. Putin e ocupat să repare colapsul URSS-ului, în vreme ce coșmarul formator al lui Xi e haotica Revoluție Culturală a anilor ’60. Acești oameni nu pot fi motivați de chestiuni precum, de pildă, schimbarea climei ori inteligența artificială, punctează ziarul cu profil financiar.
RADOR RADIO ROMÂNIA – 26 septembrie
