Context
Elie Wiesel s-a născut pe 30 septembrie 1928, la Sighetu Marmației, un oraș din nordul României, într-o familie de evrei hasidici. Tatăl său, Shlomo Wiesel, era un om respectat în comunitate, cunoscut pentru înțelepciunea și spiritul său justițiar. Elie a moștenit de la tatăl său interesul pentru valorile morale și sociale, dar și curajul de a confrunta nedreptățile. Mama sa, Sarah Feig, era profund religioasă și se asigura că educația lui Elie era centrată pe studiile religioase tradiționale evreiești.
Copilărie și educație
Elie Wiesel a crescut în Sighetu Marmației, unde și-a petrecut primii ani de viață. Încă de mic, Elie a fost atras de studiile religioase și a petrecut multe ore în sinagogă, unde a învățat Talmudul și Kabala. A fost un elev sârguincios și devotat credinței, fiind încurajat de familia sa să aprofundeze tradițiile religioase evreiești. Pe lângă educația religioasă, a studiat la o școală evreiască din Sighet, dar era și un cititor avid de literatură seculară, fiind interesat de filosofie și istorie. Educația sa avea să fie întreruptă brutal în 1944, când viața lui și a familiei sale s-a schimbat definitiv.
Deportarea și Holocaustul
În 1944, Sighetu Marmației a fost ocupat de trupele maghiare pro-naziste, iar situația pentru comunitatea evreiască a devenit critică. După ocuparea Ungariei de către Germania nazistă, deportările evreilor către lagărele de exterminare au început în masă. La doar 15 ani, Elie Wiesel, împreună cu familia sa, a fost forțat să locuiască într-un ghetou improvizat din Sighet. În scurt timp, întreaga comunitate evreiască a orașului a fost deportată.
Familia Wiesel – Elie, părinții și cele trei surori – a fost urcată într-un tren către Auschwitz-Birkenau. Ajuns în lagăr, Elie a fost separat de mama sa și de sora mai mică, Tzipora, pe care nu le-a mai văzut niciodată. Mama și sora sa au fost ucise imediat în camerele de gazare.
Auschwitz și Buchenwald
Elie și tatăl său au fost puși la muncă silnică în condiții inumane. Tânărul Elie a fost martor la suferințe de nedescris, văzând cum umanitatea era redusă la cel mai jos nivel în lagărele de concentrare. În cartea sa autobiografică, „Noaptea”, Elie descrie în detaliu disperarea și durerea prin care a trecut, reflectând asupra pierderii credinței sale în Dumnezeu și în umanitate.După ce au fost mutați din Auschwitz la Buchenwald, tatăl său, Shlomo, a murit în ianuarie 1945 din cauza bolilor și epuizării. Această pierdere l-a marcat profund pe Elie, care avea să fie eliberat din lagărul de la Buchenwald câteva luni mai târziu, în aprilie 1945, de trupele americane.
Refacerea după război: studii și carieră
După război, Elie Wiesel s-a mutat în Franța, unde și-a reluat studiile. A fost îngrijit de organizații umanitare care se ocupau de copiii supraviețuitori ai Holocaustului. A studiat la Sorbona și s-a implicat în jurnalism, scriind pentru diverse publicații franceze și israeliene. Cariera sa jurnalistică a început în Franța, dar în anii 1950 el s-a mutat în Statele Unite, unde a devenit cetățean american în 1963.
Primii ani de scriitor și publicarea „Noaptea”
Inițial, Elie Wiesel a fost reticent în a vorbi despre experiențele sale din timpul Holocaustului. Prietenul său, François Mauriac, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, l-a încurajat să scrie despre suferințele sale. Astfel, în 1956, Wiesel a publicat în limba franceză „La Nuit” („Noaptea”), care s-a dovedit a fi o relatare sfâșietoare despre calvarul trăit în lagărele naziste.
Această lucrare l-a consacrat pe Elie Wiesel ca scriitor și activist, iar „Noaptea” a devenit una dintre cele mai importante cărți despre Holocaust, fiind tradusă în zeci de limbi și citită în întreaga lume.
Activism și recunoaștere Internațională
Pe lângă activitatea sa literară, Elie Wiesel a devenit un avocat neobosit al drepturilor omului. În 1978, a fost numit de președintele american Jimmy Carter președinte al Comisiei Prezidențiale pentru Holocaust, iar în 1986 a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale de a păstra memoria Holocaustului vie și de a lupta împotriva violenței și discriminării.De-a lungul vieții sale, Wiesel a scris peste 50 de cărți, abordând teme precum suferința, tăcerea divină, memoria colectivă și responsabilitatea morală. A fost o prezență constantă la evenimente internaționale, pledând pentru pace, justiție și demnitate umană.
Legătura cu România și Casa Memorială din Sighetu Marmației
În 2002, Elie Wiesel s-a întors la Sighetu Marmației, unde a fost inaugurată casa memorială care îi poartă numele. Această casă muzeu păstrează amintirea copilăriei sale și a comunității evreiești distruse de Holocaust. În același an, Wiesel a fost numit membru de onoare al Academiei Române, fiind apreciat nu doar pentru contribuțiile sale literare, ci și pentru lupta sa neobosită pentru dreptate și adevăr.
A murit pe 2 iulie 2016, la vârsta de 87 de ani. Moștenirea sa rămâne una dintre cele mai importante în promovarea păcii și a drepturilor omului. Casa Memorială Elie Wiesel din Sighetu Marmației, dar și Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România care îi poartă numele, continuă să educe generațiile viitoare despre ororile războiului și importanța memoriei colective. Viața și opera sa reprezintă un testament al puterii spiritului uman și al necesității de a ne aminti trecutul pentru a preveni repetarea greșelilor.
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Elie-Wiesel
https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/istorie-filozofie-psihologie/portret-elie-wiesel-supravietuitor-al-holocaustului-laureat-al-premiului-nobel-pentru-pace-id18957.html
https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/elie-wiesel
RADOR – Alexandru Eduard Balaci
