Reușitele Israelului în războiul său antiterorist au captat în acest weekend atenția presei internaționale, care anticipează totodată schimbări la vârf iminente în Japonia și Austria.
Armata israeliană a anunţat că a lovit zeci de obiective ale Hezbollah din Liban, după ce a confirmat eliminarea șefului grupării teroriste, Hassan Nasrallah, într-un atac de vineri, a transmis duminică BBC. „Există indicii tot mai numeroase privind iminenţa unei invazii terestre a armatei israeliene în sudul Libanului pentru a împinge Hezbollah la depărtare de graniţă.” Ziarul francez Le Point reține că „Nasrallah, 64 de ani, era obiectul unui veritabil cult al personalității în Liban, unde era omul cel mai puternic. Armata israeliană a afirmat că a lovit de asemenea peste 140 de ținte Hezbollah în Liban de vineri până sâmbătă și că «majoritatea» comandanților de rang înalt ai Hezbollahului au fost «eliminați»”. Agenția italiană Ansa preia declarațiile premierului israelian Benjamin Netanyahu la Adunarea ONU: „Atât timp cât Hezbollah va alege calea războiului, Israelul nu va avea de ales, avem tot dreptul să înlăturăm această amenințare și să îi readucem pe cetățeni la casele lor în siguranță”. „După ce a acuzat dur ONU că e o «mlaștină antisemită», o «societate anti-israeliană a Pământului plat» și o «farsă demnă de dispreț», Bibi a încheiat pe un ton sfidător, spunând că are «un alt mesaj pentru această adunare și pentru lumea din afara acestei săli: câștigăm».” Catalanul El Periodico citează din același discurs: „Am un mesaj pentru tiranii de la Teheran: dacă ne atacați, vă vom ataca; nu există niciun loc în Iran în care brațul lung al Israelului să nu poată ajunge și i se aplică și întregului Orient Mijlociu”. „După asasinarea lui Nasrallah, «se mărește prăpastia» între Washington și Israel”, titrează săptămânalul francez Courrier International. „Atacul israelian contra șefului Hezbollah e «o măsură justă», a reacționat Joe Biden. În privat, Casa Albă e furioasă pe Netanyahu, care a luat decizia fără a consulta Washingtonul.” Și cotidianul american The Wall Street Journal consideră mutarea Israelului o „răsplată justă” pentru Nasrallah, subliniind că presa o descrie predictibil drept o „escaladare”, când de fapt escaladarea reală a fost masacrul comis de Hamas pe 7 octombrie, și amintind că rachetele teroriștilor libanezi fac „nelocuibil” încă de atunci nordul Israelului. The Washington Post atrage atenția că în ciuda morții lui Nasrallah „amenințarea Hezbollahului persistă”, iar Israelul va mai avea probabil de luptat ani buni cu acești pioni ai Iranului. The New York Times apreciază că „Iranul pierde. Iar acest lucru ar putea conta mai mult decât greșelile Israelului”. Revista The Atlantic consideră că, lovindu-i pe teroriștii șiiți atât de puternic, Israelul a „expus cacealmaua Iranului”, care amenință cu războiul deși nu e pregătit să treacă la fapte. Demersul ar fi fost oricum contrar politicii de „răbdare strategică” a Teheranului care urmărește încercuirea Israelului cu miliții islamiste tot mai puternice. Site-ul israelian Ynet News crede că acum Teheranul e obligat să răspundă militar, dar are și varianta unui atac terorist în străinătate pentru a nu risca o confruntare directă. E posibil ca Iranul să preia acum controlul direct al forțelor și arsenalului Hezbollah. Pe de altă parte, negocierile pentru recuperarea ostaticilor ar putea avansa, întrucât acum „toate părțile își reevaluează pozițiile și interesele”. Cotidianul Haaretz pledează în editorialul său pentru acorduri de încetare a focului deopotrivă în Gaza și Liban, apreciind că lichidarea lui Nasrallah constituie o bună ocazie în acest sens. Editorialul din The Jerusalem Post evidențiază „rolul crucial jucat de Israel în lupta globală pentru libertate” poziționând conflictul din Liban în cadrul mai amplu al confruntării dintre democrație și autoritarism. Moartea lui Nasrallah „a pus capăt unei epoci primejdioase, dar, mai important, simbolizează” acest rol esențial al Israelului. Britanicul The Telegraph titrează „Israelul își câștigă războiul contra terorii”, remarcând că „în ciuda calvarului din ultimul an care i-a încercat pe israelieni până la limită, ei s-au ridicat în cele din urmă și mai puternici”. Săptămânalul britanic The Economist conchide că eliminarea lui Nasrallah va reconfigura Libanul și întregul Orient Mijlociu, iar organizația teroristă, acum „decapitată, își trăiește cel mai precar moment din istorie”.
Shigeru Ishiba a câștigat alegerile interne pentru șefia Partidului Liberal Democrat aflat la guvernare în Japonia, ceea ce înseamnă că va deveni următorul premier al țării, aflăm din paginile cotidianului nipon The Asahi Shimbun. Caracterizându-l drept un politician „veteran”, ziarul consideră că el va avea sarcina foarte dificilă de a restabili încrederea publică în partid după o serie de scandaluri de corupție, fiind nevoit să lucreze în paralel și la refacerea unității formațiunii, care a ajuns foarte fragmentată. Cotidianul britanic The Guardian îl descrie pe Ishiba drept un „moderat” care va trebui să soluționeze problemele nivelului de trai și încrederii publice, dar și să lupte cu „amenințările la adresa stabilității regionale din partea Chinei și Coreei de Nord”. Agenția americană Bloomberg crede că înclinațiile îl vor determina pe Ishiba să se ocupe în special de dezvoltarea armatei și combaterea deflației. „Victoria lui surpriză la cea de-a cincea încercare îi înmânează frâiele puterii unui politician moderat care e apreciat de public și vrea să combată declinul economic rural fără a recurge la reforme radicale.” Din Hong Kong, The South China Morning Post subliniază că vorbim de un premier dispus să dialogheze cu China și care-și dorește mai multă independență de SUA, cu toate că pledează pentru un „NATO asiatic”. În concluzie, „Washingtonul s-ar putea să nu-l placă, dar Beijingul l-ar putea plăcea”. The Financial Times îi dedică editorialul său de duminică: „Personalitatea lui onestă și respectul evident pentru alegători îi conferă popularitate. Pentru a prevala în calitate de lider al unui partid dezbinat, el va trebui însă să dea dovadă de un pragmatism ferm, cel puțin în faza inițială, mai degrabă decât să-și urmărească propriile proiecte politice”.
„Partidul Libertății (FPÖ) de extrema dreaptă a câștigat alegerile generale din Austria”, anunță portalul european Politico, citând „estimări timpurii”. FPÖ ar fi obținut 29,1%, devansând cu aproape trei procente Partidul Popular (ÖVP) de centru-dreapta aflat la guvernare. Social-democrații au obținut 20%, iar liberalii și verzii în jur de 8-9%. Euractiv observă că FPÖ a surclasat ÖVP pentru prima oară în istorie și că, deși a mai fost în coaliții de guvernare ca partener mai mic, nu a mai câștigat vreodată alegerile. Și alegerile europene au fost câștigate tot de FPÖ, dar aproape la egalitate cu ÖVP. ÖVP a respins orice colaborare politică cu Herbert Kickl, șeful FPÖ, dar nu și cu partidul în sine. Il Corriere Della Sera comentează că „victoria dreptei complică și paralizează nașterea noului guvern, creând o situație similară celei din Franța. Nu e sigur că președintele îi va oferi partidului învingător sarcina de a forma executivul (e doar un obicei, nu o regulă)”. Ziarul francez 20 Minutes speculează că „ÖVP, care guvernează în prezent în coaliție cu verzii, ar putea să păstreze guvernul. Ar putea fi luată în considerare o alianță între ÖVP și FPÖ, așa cum a fost cazul în 2000 și 2017. Dar o victorie zdrobitoare a FPÖ ar complica negocierile, pentru că ÖVP ar refuza să joace rolul de partener minoritar în guvern”. Săptămânalul german Der Spiegel arată că Herbert Kickl îl are drept „model” pe premierul ungar Viktor Orbán și pledează pentru „repatrierea străinilor neinvitați”, pentru condiții „nu inumane, dar neconfortabile” pentru străini, inclusiv acordarea de ajutoare sociale în natură, nu în bani pentru azilanți. Abordând și el problema extremei drepte în Europa, și în special cazul succesului AfD la alegerile regionale din Germania, săptămânalul britanic The Spectator avertizează că pornirea unora de a interzice astfel de partide nu le poate face să dispară, însă în mod sigur subminează democrația. „Dat fiind trecutul nazist al Germaniei, e perfect de înțeles că unii sunt îngrijorați de ascensiunea unui partid de extrema dreaptă. Însă utilizarea sistemului judiciar și a procedurilor parlamentare pentru a ocoli dorințele unor vaste segmente ale electoratului nu este calea către consolidarea democrației postbelice a țării.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/gpodea
